Într-un viitor nu foarte îndepărtat, clonarea a devenit mijlocul prin care oamenii își mai pot prelungi viața. Viața clonelor („donatori” în roman) nu se deosebește foarte mult de aceea a unui om, dar doar până la finalul adolescenței. Crescute în centre asemenea unor internate, unde primesc o educație corespunzătoare, sau în simple adăposturi, în care sunt tratate aproape ca niște animale ce trebuie hrănite până ajung la vârsta maturității pentru a putea fi „folosite”, singurul rol al clonelor este de a deveni donatori pentru oamenii bolnavi. Pe lângă firul epic al evenimentelor, care urmărește viața unui grup de astfel de clone, mai există, scris printre rânduri, un alt roman tragic-uman care vorbește, indirect, despre libertate, iubire, destin, sensul vieții. (©lauracaltea.ro) Traducere: Vali Florescu.