Citisem prin liceu Proscrișii și țineam minte că-mi plăcuse destul de mult, așa că am vrut să-l recitesc. La a doua lectură nu s-a mai dovedit, însă, la fel de interesant. O vrăjitoare, un troll, un om (soldat) și un elf se trezesc împreună într-o aventură pe care n-au căutat-o și pe care nu o înțeleg foarte bine. Un zeu, Vili, le cere să distrugă o sabie magică și, pentru asta, ei trebuie să se îndrepte către un ținut aflat sub o vrajă puternică și, pe deasupra, teatrul de luptă al unei armate de monștri. Aventurile se țin lanț, cartea se citește ușor și e destul de amuzantă, însă, față de romanele fantasy care au apărut în ultimii, să zicem 10 ani, romanul lui Clayton Emery mi s-a părut destul de ușurel și nu la fel de incitant cum îmi aduceam aminte. (lauracaltea.ro) Traducere: Adriana Postolache.