• „Timpul există ca toate lucrurile să nu se petreacă deodată în același timp” - Albert Einstein

Povestea cameristei - Margaret Atwood

<i>Povestea cameristei</i> - Margaret Atwood

Povestirea cameristei (Gallad 2195) este, până acum, cea mai întunecată carte a lui Margaret Atwood pe care am citit-o. Inițial puțin plictisitoare, acțiunea te prinde când începi să vezi contururile distopiei pe care o imaginează, o distopie care pornește tocmai de la condițiile lumii actuale: poluarea excesivă, fanatismul religios, intoleranța, pasivitatea oamenilor în fața schimbărilor pe care le-au determinat și pe care nu mai știu cum să le mai controleze. Într-un viitor nu prea îndepărtat (un viitor care, ca și cel imaginat de Orwell în 1984 e acum pentru noi trecut), o organizație religioasă fanatică „Fiii lui Iacob” pune stăpânire pe o regiune întinsă din nordul Statelor Unite pe care o conduce după precepte vetero-testamentare pe care le iau ad litteram. În lumea asta bărbații conduc totul, iar femeile sunt reduse la simple funcții sociale (soții, bucătărese, servitoare) sau de reproducere (Cameristele - un fel de concubine forțate să îndeplinească rolul de purtătoare de copii pe care nu vor avea niciodată ocazia să-i crească, ei revenind întotdeauna soțiilor, incapabile de a procrea). Totul e îngrădit în Gallad: mâncatul, mersul, îmbrăcatul (Soțiile sîut îmbrăcate în albastru, Marthele bucătărese în verde, Cameristele, evident, în roșu...), gânditul, privitul...Și numeroși „Ochi” și Paznici sunt gata oricând să corecteze orice mică abatere de la normă, orice fărâmă de individualitate. Citind, ți se pare că nu e posibil ca oamenii să poată trăi într-o astfel de lume, să accepte asemenea condiții de trai. Însă, deși lumea asta pare de domeniul SF-ului, de fapt nu e prea departe de realitate. Iar apropierile pe care le face, în două rânduri, autoarea cu lumea din România anilor 80 te obligă să accepți că o astfel de lumea a existat, iar oamenii au acceptat să trăiască în ea. Atwood e dură în romanul ăsta, e foarte dură cu oamenii, femei și bărbați deopotrivă, și ține să avertizeze că lumea din Gallad 2195 e ceea ce ne poate aștepta dacă alegem să privim neputincioși cum alții iau decizii pentru noi. (lauracaltea.ro) Traducere: Monica Bottez.


Poveste
5 din 6
Scriitură
5 din 6

Nota mea

5 din 6

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu