• „Din vârful degetelor începe întotdeauna lumea nevăzută a celor care au învăţat să viseze…” - Mihai Măniuţiu

Portocalele nu sunt singurele fructe - Jeanette Winterson

<i>Portocalele nu sunt singurele fructe</i> - Jeanette Winterson

Auzisem multe păreri favorabile despre cărțile lui Jeanette Winterson, așa că, din moment ce avem mai multe traduceri în română, am zis să o iau de la început și să citesc mai întâi romanul ei de debut (și cu evidente accente autobiografice), Portocalele nu sunt singurele fructe. Construită ca un bildungsroman, cartea prezintă dezvoltarea sexuală a protagonistei (Jeanette, evident), în mediul de un puritanism excesiv al unui mic târg englezesc. Adoptată de o bigotă fanatică (își dorea un copil, dar pe stilul imaculatei concepții), Jeanette își petrece cea mai mare parte a timpului citind Biblia cu mama ei, cântând cântece religioase, rugându-se și participând la slujbe sau întâlniri religioase. Universul ei se formează pornind de la noțiunile de bine și de rău, de păcat și virtute, de rai și iad pe care, de mică, i le inoculează mama sa. Copila nu-și dă seama că ceva nu e în regulă cu acest univers al fanatismului religios până nu ajunge la școală unde, în scurt timp, ceilalți copii încep să o evite și, apoi, s-o hărțuiască datorită convingerilor sale. E foarte bine și subtil realizat felul în care convingerile religioase și limitative ale mamei construiesc universul mental al fetei. Cred, de fapt, că, alături de descrierea micului târg de provincie și a locuitorilor săi (a locuitoarelor, de fapt, pentru că este un roman dominat de portrete feminine), asta este partea cea mai bună a cărții. În cele din urmă, toate discursurile religioase nu pot să o facă pe Jeanette să-și nege propria sexualitate, în momentul în care realizează (în adolescență) că este atrasă de alte fete. E supusă unui ritual de excomunicare, condamnată de membrii comunității în care trăise toată viața și respinsă chiar de mama ei, însă nimic nu o poate face să-și nege sexualitatea. Dar libertatea, cu greu câștigată, pare, uneori, mai puțin prețioasă decât zidurile care ne dau certitudini. În afara câtorva pasaje alegorice, care mi s-au părut mai degrabă neinspirate și nereușite, cartea e interesantă și bine scrisă, iar invitația la acceptarea diversității („portocalele nu sunt singurele fructe”) e mereu de actualitate. (©lauracaltea.ro) Traducere: Vali Florescu.


Traducere
5 din 6
Redactare
5 din 6
Poveste
4 din 6
Scriitură
3 din 6

Nota mea

4 din 6
Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.

4 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Cărți și călătorii 24-02-2015 09:44

    Am scris și eu despre ea, dar am fost mai puțin impresionată. :D

    Raspunde
  2. Laura Câlțea 24-02-2015 10:48

    Am citit recenzia ta și, la fel, și eu m-am holbat ceva timp la faza cu „decât portocale” :)) Cred că merita o notă de subsol, totuși (mai ales că are destule explicații în subsol în rest). Pe mine m-au cam plictisit alegoriile, dar, altfel, mi s-a părut destul de reușită ca atmosferă.

  3. denisa 23-02-2015 21:20

    Eu am citit de ea Pasiunea si nu m-a prins. Si am zis sa ii mai dau o sansa si cu cartea Sexul ciresilor care este pe raftul de citit.

    Raspunde
  4. Laura Câlțea 23-02-2015 21:32

    Mi-am luat și eu „Sexul cireșilor” la recomandarea unei prietene, dar nu știu de ce am avut chef să încep cu „Portocalele...”. Am înțeles că „Pasiune” e și un fel de experiment literar (cu un narator care nu are gen) și a fost greu de tradus în română. „Scris pe trup” se pare că a avut cel mai mare succes la noi, dar am auzit că autobiografia ei („Why Be Happy When You Could Be Normal?”) este și mai reușită decât romanele :) Pe mine „Portocalele nu sunt singurele fructe” m-a convins că merită să citesc mai departe cărțile ei.