Auzisem multe păreri favorabile despre cărțile lui Jeanette Winterson, așa că, din moment ce avem mai multe traduceri în română, am zis să o iau de la început și să citesc mai întâi romanul ei de debut (și cu evidente accente autobiografice), Portocalele nu sunt singurele fructe. Construită ca un bildungsroman, cartea prezintă dezvoltarea sexuală a protagonistei (Jeanette, evident), în mediul de un puritanism excesiv al unui mic târg englezesc. Adoptată de o bigotă fanatică (își dorea un copil, dar pe stilul imaculatei concepții), Jeanette își petrece cea mai mare parte a timpului citind Biblia cu mama ei, cântând cântece religioase, rugându-se și participând la slujbe sau întâlniri religioase. Universul ei se formează pornind de la noțiunile de bine și de rău, de păcat și virtute, de rai și iad pe care, de mică, i le inoculează mama sa. Copila nu-și dă seama că ceva nu e în regulă cu acest univers al fanatismului religios până nu ajunge la școală unde, în scurt timp, ceilalți copii încep să o evite și, apoi, s-o hărțuiască datorită convingerilor sale. E foarte bine și subtil realizat felul în care convingerile religioase și limitative ale mamei construiesc universul mental al fetei. Cred, de fapt, că, alături de descrierea micului târg de provincie și a locuitorilor săi (a locuitoarelor, de fapt, pentru că este un roman dominat de portrete feminine), asta este partea cea mai bună a cărții. În cele din urmă, toate discursurile religioase nu pot să o facă pe Jeanette să-și nege propria sexualitate, în momentul în care realizează (în adolescență) că este atrasă de alte fete. E supusă unui ritual de excomunicare, condamnată de membrii comunității în care trăise toată viața și respinsă chiar de mama ei, însă nimic nu o poate face să-și nege sexualitatea. Dar libertatea, cu greu câștigată, pare, uneori, mai puțin prețioasă decât zidurile care ne dau certitudini. În afara câtorva pasaje alegorice, care mi s-au părut mai degrabă neinspirate și nereușite, cartea e interesantă și bine scrisă, iar invitația la acceptarea diversității („portocalele nu sunt singurele fructe”) e mereu de actualitate. (©lauracaltea.ro) Traducere: Vali Florescu.