• „Am descoperit 1000 de căi pentru a nu produce un bec” - Thomas Edison

Oceanul de la capătul aleii - Neil Gaiman

<i>Oceanul de la capătul aleii</i> - Neil Gaiman

În Oceanul de la capătul aleii Neil Gaiman scrie despre fantasmele copilăriei, despre cea dintâi limbă, limba creației, în care orice ai rosti devine real, despre adulții care nu sunt adulți decât în aparenţă, despre eternitatea copilăriei. O carte care vorbește, înainte de orice, despre nevoia noastră profundă și insațiabilă de povești. Avem nevoie să găsim un sens în lumea asta, avem nevoie de povești care să ne explice lumea. La fel ca strămoșii noștri care au inventat primele povești pentru a putea trăi în lumea pe care o descopereau în fiecare zi, și omul modern are în continuare nevoie de povești care să umple golurile. Deși pare că, acum mai mult ca niciodată, există o prăpastie imensă între felul în care e organizată lumea noastră modernă și lumea poveștilor, deși cartierele ordonate ale orașelor moderne par a nu mai lăsa să se vadă bogăția lumii vechi, breșele pot exista oriunde. Chiar dacă nu este oricui destinat să le vadă și, mai ales, să le deschidă. O carte surprinzătoare și surprinzător de simplă, care se întemeiează pe această nevoie de povești care ne este înscrisă în gene și pe credința în existența unui principiu feminin, cald și protector, care ajută lumea să fie așa cum trebuie. (©lauracaltea.ro) Traducere: Iulia Dromereschi.


Traducere
3 din 6
Redactare
1 din 6
Poveste
5 din 6
Scriitură
5 din 6

Nota mea

5 din 6

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu