• „Libertatea este dreptul de a nu minți” - Albert Camus

Noaptea de gardă - Ionelia Cristea

<i>Noaptea de gardă</i> - Ionelia Cristea

În volumul Ioneliei Cristea descoperim că viața de medic de gardă „nu e ca la televizor”, că doctorii nu sunt oameni atotștiutori, că, în timp ce se ocupă de pacienți, gândurile despre viața lor continuă să ruleze în surdină și că, după ce ies de pe ușa spitalului, pacienții, bolile și denumirile de noi de medicamente continuă să le răsune în minte pe repeat sau că sunt zile (sau nopți) când își pierd încrederea în menirea lor. Deși mic, volumul este construit din mai multe părți și nu toate vorbesc despre meseria de medic, însă acestea sunt cele care pe mine m-au impresionat cel mai mult, cele care poetizează „noaptea de gardă” și tocmai pentru că oferă această perspectivă vulnerabilă dinăuntru a unei profesii în care suntem obișnuiți să ne punem toate speranțele și să-i conferim puteri demiurgice. Există un mare refuz al morții și al bolii în societatea contemporană, iar franchețea acestor poezii te obligă să le accepți, chiar dacă nu le poți înțelege (cum nu poate nici medicul, de fapt, iar ăsta e un gând cu atât mai înfricoșător). Noaptea de gardă este un volum dens, uneori în tonuri sumbre, alteori cu scurte izbucniri luminoase, cu un ton variind între o luciditate rece și tăioasă și o melancolie caldă și puțin apăsătoare. Deși amestecă trăiri complexe și profund umane (apropierea dintre două corpuri, teama de boală și de moarte, senzația de lipsă de sens a lumii) cu termeni medicali complet de neînțeles, poezia Ioneliei Cristea e mai degrabă prietenoasă, iar meritul său cel mai mare mi se pare acela de a reuși prin forța de sugestie a versurilor (cu elipsele lor, cu posibilitatea de a trece de la un gând la altul) să facă un tablou surprinzător și inedit a ceea ce presupune profesia de medic, dincolo de imaginea pe care o avem noi ca pacienți sau ca spectatori. (©lauracaltea.ro)


Articol

Un volum mic și surprinzător, puțin cam sumbru și încărcat pe alocuri, dar cu o perspectivă interesantă, din interior, a ce înseamnă să fii medic. Am citit-o liniștit și fără nici o așteptare și a fost bine. Mi-a plăcut cel mai mult prima parte a volumului, (Sinapse și Noaptea de gardă), iar poezia mea preferată se cheamă pentru că nu e ca la televizor.

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu