• „Unde-i multă ezitare e greu de ştiut momentul potrivit” - Pindar

Neînțelegerea - Irène Némirovsky

<i>Neînțelegerea</i> - Irène Némirovsky

Neînțelegerea, de Irène Némirovsky, este un roman mic, aparent despre o iubire adulterină, dar, practic, mult mai complex. În cele 120 de pagini scriitoarea vorbește nu doar despre iubire, ci despre două viziuni ale lumii. Și nu mă refer la viziunile celor doi amanți (deși sunt și ele prezente), ci la diferența fundamentală între lumea de dinainte de Primul Război Mondial și lumea de după. Yves și Denise se cunosc vara într-o stațiune de lux. El, fost combatant și acum funcționar într-un birou (după ce războiul îl lăsase aproape fără nimic din averea familiei), ea, soția răsfățată a unui industriaș bogat. Idila începută pe malul mării se complică după întoarcerea celor doi în Paris, Yves trebuind să muncească toată ziua în biroul pe care îl urăște, nevoit să facă economii pentru a se putea descurca cu salariul de funcționar până la finalul lunii, iar Denise împărțindu-și ziua între vizite la croitorese, ceaiuri cu prietenii, plimbări prin oraș și seri prin cluburi, fără a putea înțelege exact cam cât de mult valorează o bancnotă de o sută de franci. Apărut în 1926, Neînțelegerea este romanul de debut al scriitoarei, iar atmosfera din roman și evenimentele sunt contemporane momentului apariției. Némirovsky surprinde foarte bine atât trăirile interioare ale personajelor, felul particular de a iubi al fiecăruia, cât și schimbările majore petrecute în mentalitatea oamenilor vremii. Mie mi s-a părut chiar că ar putea fi considerat un fel de Marele Gatsby parizian (romanul lui Fitzgerald apăruse cu doar un an înainte în America), dar cu ceva mai puțin fast. Cred că e interesant să le citești în paralel tocmai pentru că ambele surprind foarte bine, dincolo de petreceri, de plimbări cu mașina sau de vacanțe în stațiuni de lux, sentimentul de derivă al celor care reușiseră să înțeleagă grozăvia reprezentată de Primul Război Mondial. Deși este, într-adevăr, un foarte bun roman de dragoste, mie mi-a plăcut mai mult ca roman istoric. În fine, este roman istoric pentru noi cei de acum, la momentul apariției era un roman al timpului prezent. Dar tocmai prin faptul că își surprinde atât de bine timpul prezent îl face pentru noi un foarte bun roman istoric. În Neînțelegerea istoria nu este reconstruită sau documentată, este istorie trăită, istorie la timpul prezent, iar autoarea este un foarte bun receptor al propriului timp. (©lauracaltea.ro) Traducere: Nicolae Constantinescu.


Traducere
5 din 6
Redactare
5 din 6
Poveste
4 din 6
Scriitură
5 din 6

Nota mea

5 din 6

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu