Un amplu studiu, deopotrivă de antropologie culturală şi de istorie a mentalităţilor, primul de o asemenea anvergură întreprins pe terenul culturii române, unde tematica folosirii narcoticelor, un tabu până în 1990, continuă să fie abordată în genere cu rezerve şi documentarea întâmpină serioase dificultăţi. Cuprins: Fumigaţii de canabis şi alte plante halucinogene. De la Herodot la Strabon; „Prăjitura morţilor”. Narcotice pentru lumea de dincolo; Dimitrie Cantemir: „Suc de mac şi alte stupefiante”; Boale şi leacuri de-amor; Al. Odobescu: Supradoza de morfină; Mateiu Caragiale: Opium şi canabis la Curtea-Veche; Ion Barbu: Eterul cotidian şi cocaina săptămânală; Emil Botta: „Lecţia de opium”; Eliade în India: Opium şi canabis; Experimentele savanţilor: Beţia mescalinică; Emil Cioran: „Calmante să-mi domolesc indignarea”; Eugene Ionesco: „Injecţii să dea la cap spaimei”; Culianu: Manipularea viselor prin stupefiante; Mircea Cărtărescu în zodia macului; Bucurenci, Vakulovski&Co.: „Existenţialism narcotic” (©Editura Polirom)