Într-o anumită măsură, Mincinoșii pare un roman alcătuit din clișee, dar aceste clișee sunt foarte bine sudate, iar povestea pe care o construiesc se susține: o copilărie idilică pe o insulă particulară din New England, o familie americană tradițională, plimbări cu barca și case victoriene, vacanțe de vară ca-n filmele americane, doi bunici cu părul nins, el, conducătorul unui imperiu financiar, ea, spiritul blând și bun care ținea familia unită, trei fete frumoase și inteligente, fiecare cu propria casă pe insulă și cu propria familie, și o liotă zgomotoasă și veselă de nepoți care trezește la viață insula în fiecare vară. Am crezut că citesc o carte amuzantă, cu niște adolescenți prostuți și dornici să iasă în evidență prin jocurile lor, și m-am trezit într-un roman cu o miză mult mai mare. Cred că ar trebui să ne pună puțin pe gânduri problematicile astea „grele” din romanele Young-Adult. Mulți părinți și profesori se plâng într-una de copiii de azi care nu mai citesc (înțelegându-se prin asta că nu mai citesc cărțile din programa școlară sau literatura pe care ei înșiși au citit-o la vremea adolescenței), însă mie nu mi se pare că au dreptate. Mincinoșii e una din acele cărți care nu mizează pe scriitură, ci mai degrabă pe poveste și pe suspans, însă, la final, se revelează ceva mai complicată decât ar fi părut. Se citește ușor, suspansul te ține în priză, nu e o carte care să te pună foarte mult pe gânduri, dar nici nu poți zice că ai pierdut vremea citind-o. (©lauracaltea.ro) Traducere: Ana-Maria Man.