Reunite tematic sub umbrela unei încercări personale de a defini impulsul de a scrie proză, eseurile din Meseria de romancier abordează teme precum opoziția dintre experiența de viață și experiența livrescă, importanța visului, exploatarea zonelor neclare, atrase din subconștient. „Dacă romanele mele au ceea ce s-ar putea numi originalitate, asta se datorează libertății. La vârsta de 29 de ani, mi-am spus, dintr-odată, simplu, că «vreau să scriu» și am pus pe hârtie primul roman. N-am fost nici chinuit de o dorință puternică, nici încorsetat de reguli privind felul în care trebuie scris un roman. Nu știam cum merg lucrurile în lumea literară și (din fericire sau din păcate) n-aveam nici vreun model printre scriitorii consacrați la care să mă raportez. Voiam doar să scriu, în stilul meu, un roman care să-mi reflecte sufletul – atât și nimic mai mult. Am simțit un impuls foarte puternic și, fără să mă gândesc prea mult la ce avea să urmeze, m-am așezat la birou și am început să scriu la întâmplare. Iar când făceam asta, aveam un sentiment foarte viu de plăcere și libertate.” (Haruki Murakami) (©Editura Polirom) Traducere și note: Andreea Sion .