• „Oamenii vor să afle răspunsuri pe căi cât mai comode, dar nu există drumuri pentru regi, cunoașterea trebuie plătită” - Solomon Marcus

Lăstarul meu de portocal - José Mauro de Vasconcelos

<i>Lăstarul meu de portocal</i> - José Mauro de Vasconcelos

Rio de Janeiro e o metropolă unde luxul litoral și jalea din favele asigură contrastul. Zeze, protagonistul cărții, e un copil de cinci ani îmbarcat într-o odisee a maturizării timpurii. Altfel spus, un fel de cobai ales de soartă pentru un experiment cu accente crude: pedagogia durerii. Băiatul vine dintr-o familie periferică unde sărăcia face parte din meniul zilnic, iar poznele copilăriei se pedepsesc cu joarda. Neastâmpărul vârstei e înteles că sabotaj, de unde și sancțiunile drastice. Zeze continuă să facă pozne, să tânjească după un strop de afecțiune și să mănânce bătaie. Scopul lui e să atragă atenția că inimile largi răsar și dintre zdrențe, iar înfrângerile succesive nu par să-l descurajeze. Fiindcă în lumea iritată și revanșardă care îl înconjoară există totuși urme de prietenie: un om atent la necazurile aproapelui și -€“ lucru fabulos -€“ un lăstar de portocal uns în rolul confidentului perfect. În numele lor, băiatul își acceptă soarta și își lasă corpul să se preschimbe în hartă a chelfănelilor. Zeze crede în continuare că se poate adăposti în mica lui construcție imaginară din preajma lăstarului. Când însă acesta e amenințat cu tăierea, copilul pricepe că nu mai e copil și că examenul de maturitate a ajuns la întâlnire cu aproape două decenii mai devreme. (©Editura Humanitas) Traducere: Micaela Ghițescu.


Nota mea

5 din 6

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu