• „Ce mare mângâiere să ai cui arăta câte ceva care e de văzut! Și pe urmă să taci” - Virginia Woolf

Iașii de odinioară - Rudolf Șuțu

<i>Iașii de odinioară</i> - Rudolf Șuțu

„O carte de suflet care oferă cititorului o invitaţie la o călătorie tihnită şi plină de farmec prin Iaşii de odinioară. Călăuza este prinţul român Rudolf Suţu (1880—1949). Prinţul îşi iubeşte oraşul, care nu înseamnă pentru el doar o colecţie de case frumoase, de străzi, de grădini, ci şi un mănunchi de amintiri personale şi de istorii preluate de la bunici, de la părinţi, de la rude. Cronicar îndrăgostit de oraşul lui, Rudolf Suţu îi cunoaşte trecutul şi îi înţelege până în cele mai rafinate detalii mecanica socială. Datorită lui, ne putem şi noi astăzi întâlni cu notabilii Iaşiului de altădată, cu boieri de viţă veche şi cu oameni de litere, cu acele elite reale, care au construit civilizaţie. De la Familia Regală la Badea Cârţan sau Barbu Lăutarul, de la moşieri la francmasoni şi la artişti, de la frumuseţile epocii, reginele seratelor strălucitoare, la profesorii sobri de altădată, de la beizadele la membri ai Jockey Clubului, Iaşiul trecutului ne devine nouă, celor de azi, familiar prin oamenii vii şi interesanţi care l-au locuit sau l-au vizitat. Vom găsi la Rudolf Suţu evocări ale unor personalităţi precum Mihai Eminescu, George Enescu, Spiru Haret, Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Matei Millo şi, fireşte, multe nume mari ale boierimii moldovene. Să ne lăsăm, aşadar, fermecaţi de Iaşii de odinioară...” (Filip-Lucian Iorga) „Iaşiul descris cu atâta patimă de Rudolf Suţu, un adevărat cronicar peste timp, este Iaşiul generaţiilor care l-au precedat, al genitorilor şi al buneilor săi. El este, bineînţeles, idealizat de cronicar, care, fără voia sa, din pasiune, se lasă antrenat într-un fel de «cristalizare», asemeni celei descrise de Stendhal, atribuindu-i numai virtuţi şi calităţi, ulterior pierdute pentru veşnicie. Cu toată această viziune romantică, lectura Iaşilor de odinioară constituie o plăcută şi instructivă călătorie în timp, peste veacuri, din care cititorul nu poate reveni decât îmbogăţit şi satisfăcut, asemeni unui arheolog care descoperă vestigiile unei civilizaţii pierdute.” (Radu Negrescu-Suţu) (©Editura Corint)


0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu