Am citit „Hoțul de umbre” de Marc Levy din același motiv pentru care l-am citit și pe Paulo Coelho: ca să nu-l cataloghez aiurea drept autor „comercial”, deși (poate) nu e. Ei, am aflat că este. Cu o idee interesantă, umbra care se poate desprinde de trup (trimițând la mitologia romantică, doppelgänger etc.), romanul ar fi avut potențial. Însă taman partea asta cu umbra care se desprinde și comunică cu alte umbre nu e dezvoltată. Urmărim, în schimb, o telenovelă despre cum fiul unei mame singure luptă să devină doctor, să-și facă un renume departe de casă, cum mama lui se ofilește în singurătate, cum el nu reușește să găsească iubirea (după ce, în adolescență, pierduse, evident, singura fată pe care ar fi putut s-o iubească) și cum, în cele din urmă, o găsește. Mi-a luat vreo două ore să o citesc. N-a fost rea, Levy are un stil ușor de a scrie, poate fi chiar relaxant pentru unii, pentru mine, însă, s-a dovedit a fi cam lipsit de imaginație. Și comercial, da. Acum pot să spun. (©lauracaltea.ro) Traducere: Marie-Jeanne Vasiloiu.