„Cum se percepe o femeie pe sine însăși sau cum – prin ce lentile distorsionante, cu ce preconcepții induse de o educație cvasipatriarhală – îi vede ea pe ceilalți? Care sunt granițele libertății ei de opțiune și ce obstacole întâlnește voința ei de a juca alte roluri decât acelea ce i sunt tradițional atribuite? (...) Sunt întrebări identificabile în țesătura narativă a cărților Cellei Serghi. Eroinele acestei autoare se revoltă împotriva unei ordini sociale rigide, vor să și afirme identitatea – feminină și nu doar –, impulsionate nu atât de mult invocata fantasmă a «căutării fericirii» (temă asociată de critică, în virtutea unei inerții de judecată, așa numitei «literaturi feminine»), cât de o firească, omenească nevoie de integrare și de recunoaștere.” (Bianca Burța-Cernat, despre Gențiane) (©Editura Litera)