De când s-a deschis, în Piața Teatrului, atelierul fotografic al lui Franz Mayer,€“ fotograf al Curții Regale, chipurile bucureștenilor se reflectă, rând pe rând, în oglinda vitrinei. Prin lentila aparatului de fotografiat, tânărul artist imortalizează, pe bucăți de carton, nu doar marea istorie, ci și sute de istorii personale, în spatele cărora timpul curge implacabil. Simona Antonescu are darul de a citi poveștile din privirile rămase vii ale personajelor încremenite prin miracolul fotografiei și de a reconstitui lumea românească a sfârșitului de secol XIX. Și în felul acesta se poate scrie istoria primului deceniu al României independente, de la trecerea victorioasă pe sub Arcul de Triumf în frunte cu regele Carol I și până la Expoziția Universală de la Paris din 1889. Fotograful Curții Regale împlinește visul lui Franz Mayer. Fotografiile sale au devenit nemuritoare. „Baluri cu etichetă, crinoline avântate în cadriluri ordonate, bătăile cu flori la Șosea în zi de 10 Mai, trăsuri ai căror muscăli răbdători opreau pentru trecerea tramvaiului cu căi, băieți ce vindeau ziare și prizau pe ascuns tutun, jobene și meloane, pălăriuțe cochete de damă și umbreluțe mărginite cu dantelă, sacagii și chivuțe, modiste și negustori evrei ori armeni, poiana Stânii Regale în zi de vară, scăldată în lumina altui veac, eleve de pension căutând cuminți către catedră, tacâmuri de lăutari muncindu-și strunele în pragul restaurantului lui jupân Iordache, terasa Casei Capșa și coloanele de la intrare ale Teatrului Național a€“ toate fuseseră îngrămădite în spatele vitrinei de către cinematografe, rochii din jerse până la genunchi, automobile, patefoane și becuri electrice. Două veacuri se studiau cu curiozitate, de o parte și de alta a sticlei unei vitrine, și pufneau disprețuitor.” (©Editura Cartea Românească)