• „Tigrul se îmblânzește cu mângăieri, nu cu bățul” - proverb persan

Fetița cu ochi albaștri - Michel Bussi

<i>Fetița cu ochi albaștri</i> - Michel Bussi

„Fenomenul editorial al anului 2012 în Franța”, Fetița cu ochi albaștri (în original, Un avion sans elle) este un policier plin de suspans și de răsturnări de situație a cărei acțiune se petrece, aproape trei sferturi din roman, într-o singură, și lungă, zi. După prăbușirea unui avion pe coasta unui masiv din Munții Jura, la frontiera franco-elvețiană, în ajunul Crăciunului din 1980, singurul supraviețuitor găsit este, în mod miraculos, un bebeluș. Coincidența face ca în avion să fi fost două bebelușe (Lyse-Rose de Carville și Émilie Vitral), de aproximativ aceeași vârstă, trei luni, și, în absența posibilității de a face teste ADN (în 1980 nu exista această posibilitate), se naște un război juridic și mediatic între cele două familii din care fetița ar fi putut face parte. Pe de o parte o puternică și bogată familie din Paris, familia de Carville, pe de alta, una săracă din Dieppe a cărei singură modalitate de a-și câștiga existența era de a vinde mâncare gătită într-o rulotă. În scurt timp, însă, „războiul” nu se mai dă doar între cele două familii, ci între două Franțe: o Franță a marii burghezii, a familiilor cu tradiție, a conacelor cu parc propriu, și o Franță socialistă, a familiilor de muncitori, a celor aflați în slujba acestor „mari familii”. Dincolo de intriga polițistă, mie mi s-au părut foarte interesante personajele și descrierile Parisului contemporan cu cartierele sale și specificul fiecăruia, metroul parizian și străduțele gălăgioase sau pitorești din metropola franceză, precum și felul în care situarea într-un cartier sau în altul (încă) este considerată un semn identitar. Scris într-un ritm alert, cinematic aproape (ai tot timpul impresia că vezi ceea ce se întâmplă, nu citești), Fetița cu ochi albaștri e un roman foarte potrivit de luat la plajă sau la drum lung, pentru că sigur nu o să ai timp să te plictisești. Nu e o carte care să te pună prea mult pe gânduri, e una de citit când ai chef să te relaxezi citind ceva bine scris, dar care să nu fie prea complicat și profund. O carte de vacanță. (©Laura Câlțea via Bookaholic) Traducere: Mădălin Roșioru.


Traducere
5 din 6
Redactare
4 din 6
Poveste
3 din 6
Scriitură
4 din 6

Nota mea

4 din 6

Articol

Pe lângă suspansul foarte bine dozat, „Fetița cu ochi albaștri” de Michel Bussi are și niște frumoase și surprinzătoare descrieri ale Franței contemporane. Printre ele, mi-a rămas în memorie o descriere a unui nou cartier la câteva zeci de km de Paris, în apropiere de Disneyland, Val-d'Europe.

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.

2 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Diana 17-05-2015 14:06

    De multă vreme vreau să fiu anunțată când postezi noutăți! :)

    Raspunde
  2. Laura Câlțea 17-05-2015 15:54

    Păi te poți abona la newsletter și, în fiecare marți, primești ultimele noutăți pe care le postez :)