O poveste cu eroi și eroine, despre fericirea obligatorie și iubirea necondiționată, despre dorința de a fi excepțional și teama de a fi mediocru, despre iubiri toxice și puritanism american, un roman scris pe două voci, pe două planuri narative distincte și care reușesc, ambele, să convingă și să fie veridice (doar cu câteva mici scăpări care uneori te lasă să vezi cusătura dintre ele). Versiunea lui, versiunea ei, două lumi care se intersectează și se contrazic și pe care le citești în paralel, fiecare cu dreptatea lui, fiecare cu felul propriu de a se înșela asupra realității. Cu un suspans foarte bine construit și dozat, romanul te lasă cu multe întrebări: ce ne facem cu toate visele de fericire care nu ne lasă să fim fericiți? Cât de multă putere am dat noilor media fără să vrem sau fără să știm? Ce e mai important: adevărul sau cât de bună e povestea pe care vrem s-o auzim? Cât de frumoși mai suntem când nu mai îndeplinim un vis de fericire și de iubire? (©lauracaltea.ro) Traducere: Bogdan Perdivară.