La sfârșitul anilor 1930, după ce-l cunoaște la Iași în condiții dramatice, tânara studentă Eugenia Rădulescu se îndrăgostește iremediabil de Mihail Sebastian, pe care-l va reîntâlni la București după terminarea studiilor universitare. Povestea lor de dragoste, peste care plutește mereu umbra lui Leni Caler și a deziluziilor lui Sebastian, echivalează cu o trezire a conștiinței: din spectatoare indiferentă la antisemitismul crescând din țară, Eugenia se va transforma într-un martor plin de revoltă al Pogromului de la Iași, pregătindu-se să-l apere cu orice preț pe bărbatul pe care-l iubește. Nu reușește să-l apere însă de destinul implacabil, căci în 29 mai 1945 Mihail Sebastian este călcat de un camion. După moartea sa, Eugenia scrie nu numai cronica iubirii lor, ci și cronica unei lumi, stăpânită de dorința de a înțelege rădăcinile răului.
„Lionel Duroy recurge la metoda des folosită de scriitori şi de cineaşti a poveştii de dragoste pe fundal istoric. În felul acesta cititorul este mai uşor «captat» şi condus cu abilitate, obligat într-un fel să devină spectatorul ororii pe fondul unei licăriri de speranţă însă. În acest roman Eugenia încarnează cu adevărat speranţa, ea este un personaj luminos care traversează o epocă istorică teribilă, plină de contradicţii şi de răbufniri de barbarie. Eugenia mai este însă şi naratorul în această carte, prin ochii ei ni se derulează istoria şi prin ochii ei vedem şi noi cum oameni obişnuiţi se transformă uneori în ucigaşi.” (Matei Vișniec) (©Editura Humanitas Fiction) Traducere: Simona Modreanu.