• „Trebuie să devenim tari fără să ne pierdem tandreţea” - Che Guevara

E un pod pe Drina... - Ivo Andrić

<i>E un pod pe Drina...</i> - Ivo Andrić

La jumătatea secolului al XVI-lea, un paşă dă poruncă să se ridice un pod peste Drina, râul care străbate orăşelul bosniac Vişegrad. Aşa începe istoria – cu pietre albe aduse de departe şi cu muncă zdrobitoare. Până la Primul Război Mondial, podul acesta, făcut din unsprezece arcade mlădioase, e martor al tuturor schimbărilor, suferinţelor şi tulburărilor care trec peste locuitori: stăpânirile se duc una după alta, scoţând din rădăcini o parte din obiceiurile oamenilor şi punând altele în loc, generaţiile cele noi îşi amintesc din ce în ce mai şters cum era traiul celor vechi, bătrâni şi tineri, creştini, musulmani şi evrei se întâlnesc pe pod şi privesc cum le trece viaţa, mai molcom ori mai aprig. Podul e martorul istoriei: şi al celei mari, plină de războaie, anexări, măriri şi decăderi de imperii, şi al celei mici, cu drame şi neînţelegeri omeneşti, cu împăcări cu soarta şi cu fericiri mărunte. Salutat drept un „Tolstoi iugoslav” – odată cu traducerea în franceză a romanului (traducere care a dat semnalul unui succes mondial), Ivo Andrić face în E un pod pe Drina... ceva mai mult decât o sobră frescă istorică: aceasta e însoţită de o fermecătoare plăcere, aproape orientală, a povestirii, dar şi de crude reprezentări literare pentru ceea ce se numeşte „mersul înainte al istoriei” – implacabil şi, de cele mai multe ori, nedrept. (©Editura Polirom) Traducere şi note de Gellu Naum şi Ioana G. Seber.


0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu