• „Cel care susține că o căsnicie este o situație definită prin expresia «jumătate-jumătate» nu înțelege nici femeile, nici procentele” - Jackie Mason

Carte de identități - Florina Pîrjol

<i>Carte de identități</i> - Florina Pîrjol

Intrat în ultimul deceniu și în vocabularul critic românesc, termenul de autoficțiune -€“ seducător, imprecis și scandalos de cuprinzător -€“ a ajuns să denumească orice deviație autobiografică pe care autorul, încă reticent la propunerea de a spune un „eu” răspicat, în epoca individualismului democratic, alege s-o manevreze atunci când vrea să se mute cu arme și bagaje (referențiale, în măsura în care referință mai reprezintă o certitudine) în interiorul ficțiunii sale. Pornind de la un istoric al conceptului, definit și comentat până la suprasaturație, eseul de față își propune o radiografie a fenomenului în spațiul românesc, cu un zoom pe câteva dintre textele reprezentative ale generației 2000. Dar pentru a înțelege specificul autofictiunii românesti - fie că este vorba despre repere validate canonic, cum sunt Exuvii sau Orbitor, fie despre textele mai fragile și mai polemice ale autoficționarilor Adrian Schiop, Ionuț Chiva, Claudia Golea, Cecilia Ștefănescu, Alexandru Vakulovski, Dragoș Bucurenci ș.a. - a fost nevoie de o recuperare a rădăcinilor scriiturilor cu miez autobiografic pe teren autohton, de la scrierile reprezentanților Școlii de la Târgoviște până la Radu Cosașu. A rezultat o Carte de identități volatile și fărâmițate, precum eul care se deghizează, în era consumului extatic, într-o multitudine de ipostaze, imposibil de clasificat sau de clarificat. (©Editura Cartea Românească)


0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu