• „Sunt un om singur, un singur iad…” - Quasimodo (Cocoșatul de la Notre-Dame)

Câinele de teracotă (ediția 2014) - Andrea Calogero Camilleri

<i>Câinele de teracotă (ediția 2014)</i> - Andrea Calogero Camilleri

Ochiul și timpanul justiției, comisarul Montalbano are obiceiul de a-și conduce investigațiile în funcție de propriile afinități ambientale: este un sicilian atât de desăvârșit, încât pentru el fiecare indiciu se transformă într-un mesaj, eventual codificat, care trebuie decriptat simbol cu simbol, asemenea limbii arhaice pe care el însuși continuă – cu inflexiuni moderne, totuși – s-o vorbească. Dar, de data aceasta, delictul mafiei are și o codă: o crimă și mai tulburătoare, cu trimiteri ritualice. Ascunse într-o peșteră se află doi tineri uciși, îmbrățișați, păziți de un uriaș câine de teracotă. O crimă datând de mai bine de cincizeci de ani. Cu toate acestea, Montalbano investighează frenetic, ajutat de o mulțime de bătrânei bine-intenționați și săritori la nevoie: „o anchetă în papuci, într-o casă parcă din alte vremuri, în fața unei cești de cafea”. (©Editura Nemira) Traducere: Emanuel Botezatu.


Poveste
5 din 6
Redactare
6 din 6
Traducere
6 din 6

Nota mea

5 din 6

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu