Dacă există o insuportabilă frumusețe a unui gest oarecare a unui om oarecare, Andrei Crăciun o va găsi și va scrie despre ea. Dacă există vreo urmă de firesc în cel mai nefiresc lucru din lume, Andrei o va găsi și pe aceasta. Nimic din ce e vulnerabil, sau plin de cicatrici, sau lipsit de speranță nu îi va scăpa, și scrie despre copii, bătrâni, scriitori și fotbaliști cu același sentimentalism și aceeași luciditate cu care declară că Veneția nu există pentru că e prea frumoasă pentru a exista.
Baricadele lui Andrei Crăciun ar putea fi rezumate ca o enciclopedie de vieți omenești și întâmplări trecute la secțiunea „fapt divers” a ziarelor. Acest prim volum al său de publicistică, reeditat și revizuit cu atenție după trei ani de la apariția sa, cuprinde poveștile oamenilor întâlniți de Andrei, călătoriile sale prin lume, meciurile cele mai spectaculoase de fotbal, lucrurile pe care de altfel cititorul unui ziar nu le-ar considera esențiale la o prima vedere sau cărțile-monument despre care Andrei simte că e musai să scrie. (©Editura Hyperliteratura)