• „Mirarea care generează filozofia este că tu nu ești tu, că există în noi înșine ceva mai adânc decât noi înșine” - Constantin Noica

Balada tristei cafenele - Carson McCullers

<i>Balada tristei cafenele</i> - Carson McCullers

De la povestirea Wunderkind, cu care scriitoarea născută în Georgia (SUA) debutează la 19 ani, și pînă la nuvela care dă titlul volumului, în Balada tristei cafenele se adună povești despre înfrîngere și durere înăbușită: iubiri pierdute, pasiuni care s-au stins sau nici n-au apucat bine să se nască, răzbunări care dau greș. Îmbibate de marea melancolie a Sudului american (chiar dacă nu se petrec toate acolo), poveștirile se alcătuiesc polifonic, ca o muzică a tristeților de oameni învinși de viață ori de dragoste: o adolescentă nu știe dacă mai vrea sau nu să fie toată viață pianistă; un bărbat își privește soția rătăcindu-și amintirile în alcool, dar rămîne, resemnat în furia lui mută, lîngă ea și lîngă copii; o femeie sălbatică și singuratică se îndrăgostește fulgerător și biata ei dragoste e nefericită... (©Editura Polirom) Traducere din limbă engleză de Mirella Acsente și Maria Valer.


0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu