De la povestirea Wunderkind, cu care scriitoarea născută în Georgia (SUA) debutează la 19 ani, și pînă la nuvela care dă titlul volumului, în Balada tristei cafenele se adună povești despre înfrîngere și durere înăbușită: iubiri pierdute, pasiuni care s-au stins sau nici n-au apucat bine să se nască, răzbunări care dau greș. Îmbibate de marea melancolie a Sudului american (chiar dacă nu se petrec toate acolo), poveștirile se alcătuiesc polifonic, ca o muzică a tristeților de oameni învinși de viață ori de dragoste: o adolescentă nu știe dacă mai vrea sau nu să fie toată viață pianistă; un bărbat își privește soția rătăcindu-și amintirile în alcool, dar rămîne, resemnat în furia lui mută, lîngă ea și lîngă copii; o femeie sălbatică și singuratică se îndrăgostește fulgerător și biata ei dragoste e nefericită... (©Editura Polirom) Traducere din limbă engleză de Mirella Acsente și Maria Valer.