• „Le plus beau maquillage pour une femme, c’est une passion” - Yves Saint-Laurent

Băiatul Echo - Matt Haig

<i>Băiatul Echo</i> - Matt Haig

Un SF Young-Adult, Băiatul Echo, de Matt Haig, pare asemănătoare ca subiect celebrei serii Terminator – postulează un viitor în care inteligența artificială în diferite forme va fi omniprezentă în viața oamenilor, de la androizi, la roboți, mașini sau șosele inteligente, vorbind și despre teama oamenilor ca mașinile să înceapă să gândească singure și apoi să se întoarcă împotriva creatorilor umani.
O lume în care mașinile merg cu câteva mii de kilometri pe secundă, oamenii își pot prelungi anormal de mult existența (speranța de viață e undeva pe la 200 de ani, cu posibilitatea de înghețare până la descoperirea leacului pentru moarte), în care s-a renunțat la interacțiunea directă, oamenii petrecându-și timpul în capsule care imaginează tot felul de realități virtuale (de la conversații cu Shakespeare într-o tavernă renascentistă la plajele din Grecia sau plimbări pe inelele lui Saturn) și în care poți evada din dezolanta realitate cotidiană (peisaje aride și dezolante în sudul și centrul Europei, cu temperaturi la care e imposibil să supraviețuiești la soare, sau cu ploi necontenite și inundații în Nordul Europei și al Americii), în această lume, așadar, o fată care urăște androizii pentru că unul i-a ucis părinții în mod inexplicabil (roboții nu ar trebui să facă rău oamenilor), se îndrăgostește de, evident, un android.
Proiectat de cea mai mare specialistă în crearea inteligenței artificiale, androidul (Daniel) a fost construit astfel încât să atingă perfecțiunea din punct de vedere tehnic, dar, ca un mic demiurg, creatoarea a introdus și o mică doză de umanitate (un fir de păr al fiului său pierdut), suficientă însă pentru a adăuga un strop de imprevizibil ce deschide larg porțile umanului. 99% robot și 1% uman, Daniel poate simți afecțiune, durere, compasiune, ură și, cel mai important lucru, pune întrebări și este dotat cu imaginație.
Părând a răspunde unui vis de perfecțiune de care omenirea nu s-a putut dezbăra niciodată, dar și visului demiurgic al omului (o creație ce-și dorește mai presus de orice să devină creator), androizii din distopia lui Matt Haig (botezați Echo), pun în discuție însăși limitele umanității. Într-o lume tot mai tehnologizată, în care medicina și tehnologia pot interveni asupra biologiei, ce mai înseamnă să fii om? Există un procent care-ți poate atesta umanitatea? Există posibilitatea de îmbunătățire a umanității? Și, poate cea mai importantă întrebare, „îmbunătățind” natura umană, mai rămânem umani?(© Laura Câlțea via Bookaholic) Traducere: Luminiţa Gavrilă.


Traducere
4 din 6
Redactare
4 din 6
Poveste
3 din 6
Scriitură
4 din 6
Documentare
4 din 6

Nota mea

3 din 6

1 Comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Dumitrache Stefania Oana 05-08-2016 19:45

    Ok

    Raspunde