Un volum SF pentru adolescenți, prima parte din seria „Lumi la răspântie”, Atlantida este un roman foarte vizual, aproape filmic. Capitolele se simt chiar ca niște secvențe de film. Foarte interesantă descrierea lumii subacvatice a Atlandidei și a „neamului înțelept al Marilor Sepii”, arhetipuri ale înțelepciunii și siguranței de care nu ne vom sătura niciodată. Câteodată am avut impresia că autoarea trecea prea repede de la o replică la alta, de la un subiect la altul; mi-ar fi plăcut să zăbovească mai mult asupra unor detalii. Uneori, chiar mi s-a părut că scriitura se apropie mai mult de un scenariu de film (sau de joc video), decât de un roman. Cartea se adresează, însă, tinerilor cititori, așa că e posibil ca această opțiune să fi fost asumată, pentru a nu-i plictisi cu detalii. Temele aduse în discuție de Antoinette Wornik (o autoare debutantă care semnează sub pseudonim) sunt multe, foarte multe. Unele sunt actuale (călătoria spațiu-timp, inteligența artificială, terorismul biologic și riscul unei pandemii în lumea contemporană, teoria conspirației, probleme de etică medicală, colonizarea altor planete, secretele creierului uman, Social Media și intimitatea în mediul online, experiențe genetice), altele chinuie neamul omenesc de mii și sute de mii de ani (tentația nemuririi, hybris-ul, dorința de a încălca legile firii, ispita demiurgică, proiecția unei ființe atotputernice care să stea la baza lumii și să o vegheze, originea inteligenței umane, limitele conștiinței umane). Însă scriitura ușoară a cărții le face ușor de digerat și de înțeles. Atlantida ar putea fi un roman potrivit pentru a deschide și a dezvolta gustul tinerilor atât pentru literatura SF, cât și pentru știință, în general. (©lauracaltea.ro)