• „La séduction: s’aimer un peu pour plaire beaucoup” - Yves Saint-Laurent

VORPAL – noua colecție de poezie a editurii Nemira, coordonată de Svetlana Cârstean

VORPAL – noua colecție de poezie a editurii Nemira, coordonată de Svetlana Cârstean

Editura Nemira lansează în această toamnă VORPAL, o colecție de poezie coordonată de Svetlana Cârstean. Vorpalul e arma absurdă, dar eficientă și impecabilă, care apare în poemul Jabberwocky din Alice în Țara oglinzilor. Armă uneori jucăușă și periculos de inteligentă ca Dodiile lui Florin Dumitrescu sau provocatoare și stranie ca Sistemele de fixare și prindere ale Ștefaniei Mihalache - primele două volume din colecție.
 
Colecția se lansează la târgul de carte Gaudeamus, sâmbătă, 19 noiembrie, de la 14.30, la standul editurii Nemira. 
 
Svetlana Cârstean, coordonatoarea colecției: „Acum cinci ani scriam că poezia e o Cenușăreasă care se strecoară prin literatura contemporană cu saboții ei de lemn, cumva încercând să nu facă prea mult zgomot. Astăzi, când scrierea și publicarea poeziei au devenit un fenomen în sine în peisajul literar românesc, această Cenușăreasă e mai puțin rușinată de ea însăși, de condiția ei marginală, mai convinsă de forța ei de seducție și schimbare. Vorpal este arma care apare în poemul Jabberwocky, un poem nonsens, plin de cuvinte-valiză aproape intraductibile, marca Lewis Caroll, precursor al unei întregi direcții poetice, plagiator cu anticipație al esteticii OuLiPo, dacă e să folosim expresia lui François le Lionnais, membru al grupului experimental. Despre înspăimântătoarea sabie vorpal Caroll însuși spune că e un cuvânt pe care nu-l poate explica, o combinație între verbal și gospel. Dacă Vorpalul e o armă în mâna cuiva, autor sau cititor, e doar pentru că poezia însăți e un nonsens tranșant, tăios ca o lamă perfect ascuțită, adesea frumos, adesea incomod, care retează sensuri vechi și reconstruiește sensuri noi ce așteaptă și ele să fie cândva retezate. Vorpalul e arma absurdă, dar eficientă și impecabilă, din mâna Cenușăresei de altădată.”
 
„Dodii, de Florin Dumitrescu e cea mai potrivită carte pentru a deschide o colecție precum Vorpal. A vorbi în dodii atunci când stăpânești perfect vorbirea, a răsuci limbajul și a-l întoarce pe toate părțile atunci când îi cunoști în detaliu mecanismele, a genera un absurd jucăuș din aceeași materie cu ajutorul căreia ai creat sensuri limpezi ani de zile. Și dacă Vorpal este definiția poeziei ca nonsens tăios, obținut prin tehnici impecabile, atunci Florin Dumitrescu este întru totul semnificativ pentru această identitate a poeziei.” (Svetlana Cârstean)

„Dimovian ortodox, Florin Dumitrescu şi-a însuşit de la maestrul său atât arma redutabilă a unei sonorităţi impecabile, lucrată cu minuţie de chiţibuşar al rimei şi ritmului, cât şi ştiinţa de a masca angoasele în ample poeme luxuriante, doldora de obiecte şi detalii care să fure ochiul cititorului. Că-i poezie de dragoste, că este socială sau poezie pur şi simplu pour les raffinés, tot ce iese din mâna lui Florin Dumitrescu sună, consună, amintindu-ne că muzica şi poezia sunt arte înrudite. Iar faptul că el, textierul Sarmalelor Reci, a ales să includă în acest volum poeme-cântece scrise pentru formaţii muzicale este un gest demonstrativ din aceeaşi direcţie pe care îl salut cu bucurie.” (Luminiţa Corneanu)

„Poemele Ștefaniei Mihalache mi-au amintit de o carte celebră a Orianei Fallaci, Scrisoare către un copil nenăscut: aceste versuri sunt construite dintr-un aliaj aparent imposibil, acela dintre teroarea în fața necunoscutului și o duioșie de neexprimat. Scriitoarea reușește cu subtilitate să evite abordarea radicală, separată a oricăreia dintre cele două senzații. Cartea ei e o capsulă a timpului ce conține un mesaj adresat acelor potențiali Oameni desprinși din aliajul amintit. Vocea acestor poeme este cea a omului aflat în contact cu miraculosul, cu Sacrul în plină desfășurare.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)



Articole asemănătoare

Lectura ca intimitate, în „Istoria lecturii” de Alberto Manguel

Câteva fragmente din capitolul, „Lectura ca intimitate” din volumul „Istoria lecturii”, de Alberto Manguel, mi se pare că ilustrează cel mai bine un gen anume de fericire și voluptate pe care le regăsim doar în cititul cărților.

„Imagini. Viața mea în film” - culisele creației regizorului Ingmar Bergman

Editura Nemira lansează volumul „Imagini. Viața mea în film”, o invitație în imaginația creatoare a unuia dintre cei mai importanți regizori de film moderni: Ingmar Bergman.

Trei parfumuri, fragmente din „Colecționara de parfumuri interzise”, de Kathleen Tessaro

E o lume întreagă de mirosuri fine în „Colecționara de parfumuri interzise”. Ambră și flori de portocal, mosc, oudh și zibetă, dar și mirosuri pe care nu le-am asocia cu un parfum: lemn, lână udă, păr sau ploaia pe un caldarâm încins. Ca și cel gustativ, simțul olfactiv este atât un simț al prezentului, cât și unul al trecutului.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu