• „Simplitatea este accesul la esenţă” - J.W. Goethe

Un discurs profund original despre îndrăgostire: Roland Barthes, „Discursul îndrăgostit”

Un discurs profund original despre îndrăgostire: Roland Barthes, „Discursul îndrăgostit”

Discursul îndrăgostit cuprinde notele seminarului pe care Roland Barthes l-a ţinut la École pratique des hautes études în perioada 1974-1976, la care se adaugă o serie de pagini inedite din eseul Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit.

Bazându-se pe lecturile sale din domeniul literaturii – în primul rând romanul lui Goethe Suferinţele tânărului Werther, dar şi multe alte opere poetice sau dramaturgice – şi pe alte forme de artă şi creaţie, pe care le îmbină cu experienţe personale şi cu propria reflecţie alimentată îndeosebi de psihanaliză şi filozofie, Barthes construieşte un discurs profund original despre îndrăgostire. Mai mult decît un studiu ştiinţific sistematic, cei doi ani de seminarii reprezintă o căutare, o explorare menită să explice sau cel puţin să lumineze orice experienţă de îndrăgostire în relaţie cu limbajul.

Discursul îndrăgostit, de Roland Barthes, a apărut în colecția „Plural” a Editurii Polirom – traducere, note şi introducere la ediţia românească de Magda Jeanrenaud.

„Din inima furtunii care mă dezrădăcinează, mă deposedează de propria identitate, vreau să mă întorc uneori la origine – la originea mea. O pantă implacabilă mă face să alunec, să cobor (mă scufund) spre copilărie. Însă forţa care produce amintirea aceasta este ambiguă: pe de o parte, caut să mă liniştesc prin reprezentarea unui timp adamic, anterior oricărei îngrijorări din dragoste, oricărei nelinişti genitale, şi totuşi mustind de senzualitate; prin amintire, pun la bătaie timpul acesta împotriva timpului Îngrijorării îndrăgostite; dar mai ştiu şi că dragostea şi copilăria au aceeaşi natură: dragostea împlinită nu este niciodată altceva decât raiul a cărui idee fixă mi-a fost transmisă din copilărie.” (Roland Barthes)

Roland Barthes (1915-1980), eseist, critic, semiolog, filozof şi teoretician al literaturii, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai criticii secolului XX. Unul dintre principalii animatori ai mişcării structuraliste şi ai semioticii franceze. A fost director de studii la École pratique des hautes études şi profesor la Collège de France. În perioada 1947-1949 a fost lector la Institutul Francez din Bucureşti. Devine celebru odată cu publicarea eseului Le degré zéro de l’écriture (Gradul zero al scriiturii) (1953), considerat manifestul unei noi critici. Lucrări precum Sur Racine (1963) sau S / Z (1970) îl menţin în centrul atenţiei şi îi consolidează autoritatea. Anii 1970 reprezintă o perioadă de creaţie intensă pentru Barthes, care, prin Fragments d’un discours amoureux (Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit) (1977), devine cunoscut inclusiv publicului larg. Se stinge din viaţă în 1980, după ce este lovit de o maşină în timp ce se îndrepta spre Collège de France



Articole asemănătoare

O tristețe amestecată cu mirare și venerație, despre „O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara

Povestea a patru prieteni din New York-ul contemporan, „O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara, este o poveste a omenirii de azi și, ca orice poveste bună, a omenirii din toate timpurile.

Un text frumos scris, despre „Istorii despre literatură și orbire”, de Julián Fuks

În stilul său distilat și rafinat, tânărul scriitor brazilian face, de fapt, un elogiu al literaturii, al actului de a scrie, al celui de a-ți construi lumea prin scris, mai ales atunci când pare că nimic altceva în jurul tău nu mai are sens dacă nu îmbraci lumea în cuvinte.

Tandrețe și testosteron, despre „Dulcele bar”, de J.R. Moehringer

„Dulcele bar” este un volum care se citește cu plăcere și cu interes și pe care, în ciuda dimensiunilor (are peste 550 de pagini), nici nu-ți dai seama când l-ai terminat. Beții legendare, glume de tavernă, cocktailuri și ritualuri specifice barului, oameni și povești, personaje pitorești desprinse parcă din benzile desenate și cărțile copilăriei, totul se amestecă în amintirile lui J.R. Moehringer, iar barul Dickens din Manhasset, New York, devine, prin el, un loc mitic.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu