„Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi”, de Clemency Burton-Hill

„Ceea ce îmi propun este să întind o mână de ajutor celor care simt că muzica clasică este un fel de petrecere la care nu au fost invitați. Vreau să deschid acest cufăr plin cu nestemate și să sugerez câte o singură lucrare pe care ați putea să o ascultați în fiecare zi din an: pusă în context, cu povești despre oamenii din spatele ei, și reamintindu-vă că a fost creată de o persoană în carne și oase – probabil una cu dileme care ale voastre-, care și-a dorit să se exprime și, întâmplător, a făcut-o prin intermediul unei secvențe de note muzicale. Este chiar important să ne amintim că muzica nu poate exista într-un vacuum: are nevoie de ascultători, de un public, de martori pentru a putea prinde viață pentru a putea fi auzită, simțită. Și acest public ești tu!”, spune Clemency Burton-Hill despre volumul Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi, prima carte de popularizare a muzicii clasice în limba română. 

Apărută la Editura Vellant, cartea este editată în condiții grafice excepționale și se adresează tuturor categoriile de public: și iubitorilor de muzică clasică, dar și celor care vor s-o descopere și să învețe s-o aprecieze. Construită pornind de la cele 365 de zile ale anului, fiecărei zile îi corespunde o lucrare de muzică clasică cu povestea ei. 

Cartea a fost tradusă în limba română de Ana Maria Onisei și pe blogul său puteți găsi un interviu în care vorbește pe larg despre acest volum necesar. 

Mai jos, un fragment ce corespunde zilei de azi, 3 martie, și care este despre una dintre operele mele preferate: Carmen, de Georges Bizet. De data asta vă doresc atât lectură plăcută, cât și audiție asemenea! 

3 martie
Carmen – Suita nr. 1
3: Intermezzo
de Georges Bizet (1838–1875)

 

Mi se rupe inima când mă gândesc că Bizet a murit convins că cea mai răsunătoare lucrare a sa de operă, Carmen, a fost un eșec. Premiera a avut loc chiar în această zi, în anul 1875, și a fost primită cu scepticism de critici, care n‑au gustat tematica ei, considerată de calibru jos – o poveste despre „scursurile societății“. Fix trei luni mai târziu, compozitorul a murit din cauza unui infarct. Avea doar 36 de ani și aniversa șase ani de la căsătorie.

N‑a trecut prea mult totuși până ce Carmen să fie recunoscută drept excepționala lucrare de teatru liric care este. Saint‑Saëns și Ceaikovski erau admiratori ardenți; până și Wagner, care nu era chiar genul care să‑i sufoce cu gânduri de bine pe alți compozitori, a lăudat‑o printre dinți. Între timp, Brahms s‑a dus în sală la peste douăzeci de reprezentații și a considerat‑o, se pare, drept cel mai bun spectacol pus vreodată în scenă.

Sunt de partea lor. Bizet îmbină muzica atractivă și nuanțată cu un instinct infailibil pentru dramatism. În comparație cu alte lucrări de operă, personajele sunt trasate în tușe subtile; Carmen, țiganca, și vulnerabilitatea sa iresponsabilă, Don José (ne vom întâlni oricum cu el mai târziu) în parcursul său transformator de la tânărul soldat îndrăgostit la abuzatorul misogin; niciunul dintre ei nu trece nicidecum drept vreo caricatură găunoasă de personaj, așa cum ar fi putut cu ușurință să se întâmple.

Carmen a ajuns să devină una dintre cele mai de succes lucrări de operă din toate timpurile. După moartea lui Bizet, au fost aranjate instrumental și două suite pentru concert; și ele rămân favorite pentru repertoriul de orchestră. Acest fastuos intermezzo, reflectând starea de beatitudine a unui Don José îndrăgostit, face parte dintr‑unul dintre rarele momente de calm de dinainte de Actul III. (Deși mai bine nu vă lăsați păcăliți – vorbim despre operă: totul se va sfârși îngrozitor de rău…)

Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi, de Clemency Burton-Hill, Ed. Vellant, trad. Ana-Maria Onisei, 2021