• „Dacă soțul e înțelept, soția e ascultătoare” - proverb din Indochina

„Tranziție”, de Rachel Cusk (fragment în avanpremieră)

„Tranziție”, de Rachel Cusk (fragment în avanpremieră)

Fragment în avanpremieră din Tranziție, al doilea volum al trilogiei semnată de Rachel Cusk, apărută la Editura Litera. Primul volum al seriei, Schiță, a apărut în 2019.  

„O carte de o frumusețe impresionantă, oferind o înțelegere profundă a realității și debordând de originalitate… Tranziție este un roman extrem de ambițios, scris cu măiestrie.” (The New York Times Book Review)


După destrămarea familiei, o scriitoare se mută la Londra, împreună cu cei doi fii ai săi. Această răsturnare de situație reprezintă factorul catalizator pentru mai multe tranziții – de ordin personal, moral, artistic și practic.

Privită din perspectiva protagonistei, o femeie de o inteligență sclipitoare, narațiunea aprofundează temele prefigurate în apreciatul roman Schiță și oferă o reflecție pătrunzătoare și emoționantă asupra copilăriei și destinului, valorii suferinței, responsabilității personale și misterului schimbării. 

În Tranziție, cel de-al doilea dintr-o scurtă, dar memorabilă serie de romane, Cusk descrie experiențele elementare și aspectele profund liminale ale vieții. Cartea tratează, cu o onestitate tulburătoare, tema conflictului lăuntric dintre dorința de a-ți trăi viața și aceea de a evada din ea, a ambivalenței sfâșietoare ce însuflețește năzuința fiecăruia dintre noi de a se simți autentic. 

„Cusk este de multă vreme una dintre cele mai bune și mai revigorante voci din literatura de limbă engleză, dăruită cu precizie științifică, cu o sintaxă meticuloasă și cu un umor caustic. Frazele ei sunt savuroase… În cărțile cele mai recente, a găsit o metodă narativă care asigură libertate vitală pentru inteligența ei formidabilă, pentru umorul ei înnăscut și pentru agerimea spiritului de observație.“ (The New York Review of Books)

„Rachel Cusk readuce ficțiunea la originile sale narative… Țelul autoarei este instaurarea unui limbaj în același timp convingător și oniric și a unei viziuni absolut personale asupra lumii.” (The Washington Post)

„Hipnotic... O realizare majoră… Această scriitoare nu are nevoie să-și regăsească aplombul pentru că niciodată nu și-l pierde.” (The New York Times)

„Originalitatea tehnică a lui Rachel Cusk este egalată de natura convingătoare a tematicii, iar Tranziție este, într-adevăr, un roman foarte bun.” (The Observer)

„Un roman magistral scris și structurat, ceea ce nu mai reprezintă o noutate venind din partea acestei autoare extrem de talentate.” (Kirkus Reviews)

„Perspectiva autoarei asupra condiției umane provoacă și fascinează deopotrivă.” (Time)

„Curajoasă și intransigentă în ambițiile ei literare, Tranziție are limpezimea cristalului și se insinuează subtil în atenția cititorului. Fiecare frază frumos construită este urmată de alta asemenea.” (The Financial Times)

 

Tranziție, de Rachel Cusk (fragment în avanpremieră) 

 

O astroloagă mi-a scris pe email ca să-mi spună că avea pentru mine vești importante referitoare la evenimente din viitorul meu foarte apropiat. Ea putea să vadă lucruri pe care eu nu le distingeam: detaliile mele personale ajunseseră la cunoștința ei, permițându-i să obțină informații din studierea planetelor. Și voia să mă anunțe că o tranziție majoră urma să apară în scurt timp pe cerul meu. Perspectiva o entuziasma considerabil, luând în considerare schimbările care s-ar fi putut produce. În schimbul unui onorariu modest, îmi propunea să-mi împărtășească informațiile respective, oferindu-mi astfel prilejul de a le întoarce în avantajul meu. 

Își dădea seama – continua femeia în mesaj – că mi-am pierdut direcția în viață și că uneori mi-e greu să-mi înțeleg circumstanțele actuale și să-mi păstrez speranța; simțea că între noi există o conexiune personală puternică, senzație pe care n-o putea explica, însă știa bine că unele lucruri sunt inexplicabile. Într-adevăr, mulți oameni refuză să accepte că există o semnificație anume în cerul de deasupra, dar era convinsă că eu nu mă număr printre aceștia, deoarece nu am acea credință orbească în realitate care-i determină pe ceilalți să caute explicații concrete. Știa că am suferit destul de mult încât să-mi pun anumite întrebări, la care n-am căpătat încă răspuns. Dar mișcările planetelor formează o zonă de infinite reverberații ale destinului uman: poate că pur și simplu unii oameni nu pot crede că sunt atât de importanți încât să figureze și ei acolo. E trist că în această epocă dominată de știință și de lipsa credinței ne-am pierdut conștiința propriei însemnătăți, adăuga ea. Am devenit cruzi cu noi înșine și cu ceilalți, fiindcă suntem convinși că în esență nu avem nici o valoare. Planetele însă, continua ea, ne oferă nici mai mult, nici mai puțin decât șansa de a ne regăsi credința în grandoarea ființei umane: ce plus de onoare și demnitate, de bună cuviință și responsabilitate am aduce în interacțiunile noastre dacă am crede că fiecare seamăn al nostru are importanța sa la nivel cosmic! În opinia astroloagei, eu înțeleg ce implicații pozitive poate avea acest lucru asupra păcii și prosperității în lume, ca să nu mai amintim și de transformările revoluționare pe care o concepție superioară asupra destinului le-ar aduce vieții noastre personale. Prin urmare, spera să fie iertată pentru că mă contacta în acest fel și mi se adresa atât de deschis. După cum îmi spusese deja, simțea că există între noi o legătură puternică și de aceea se simțise încurajată să-mi vorbească sincer.

Mi s-a părut posibil ca același algoritm computerizat care generase e mailul s-o fi creat și pe astroloagă în sine: expresiile ei erau prea distinctive, iar această notă distinctivă era prea des repetată; personajul era mult prea evident bazat pe un arhetip uman pentru a fi el însuși om. În consecință, empatia și interesul pe care le manifesta aveau ceva ușor sinistru; și totuși, din aceleași motive, păreau să fie sincere. Un prieten, deprimat în urma divorțului, îmi mărturisise recent că era deseori mișcat până la lacrimi de preocuparea pentru binele și sănătatea lui exprimată în frazeologia din clipurile publicitare și de pe ambalajele produselor alimentare, ca și de glasurile înregistrate din autobuz și metrou, aparent îngrijorate de faptul că el ar fi putut uita să coboare la stația potrivită; simțea chiar ceva înrudit cu dragostea, îmi explicase el, pentru vocea feminină care-l ghida când își conducea mașina și care părea mult mai preocupată de el decât fusese vreodată soția lui. Se preia mult din vocabularul și din informațiile din viața reală, adăugase el, și poate că cvasiumanul devine mai substanțial și mai interpersonal decât originalul, poate că ar trebui să ne așteptăm la mai multă afectivitate din partea unei mașinării decât din partea unui seamăn de-al nostru. La urma urmei, interfața mecanizată este sinteza mai multor indivizi umani, nu a unuia singur. Cu alte cuvinte, ar trebui ca mai mulți astrologi să fi trăit pentru ca femeia care m-a contactat pe mine să fi fost creată. Prietenului meu i se părea reconfortant că acest cor oceanic nu e derivat dintr-o persoană anume, ci pare să provină de pretutindeni și de nicăieri; este o idee frustrantă pentru mulți, însă pentru el erodarea individualității reprezintă totodată o erodare a puterii de a răni.

Acest prieten, scriitor de profesie, fusese cel care-mi sugerase în primăvară că, dacă mă mutam la Londra având fonduri limitate, era preferabil să cumpăr o casă proastă pe o stradă bună, decât o casă bună într-o zonă proastă. Numai cei foarte norocoși și cei foarte ghinioniști au parte de o soartă clară; noi, ceilalți, trebuie să alegem, îmi explicase el. Agentul imobiliar s-a arătat mirat de faptul că-mi însușisem acest sfat înțelept – dacă înțelept era. Din experiența lui, mi-a spus, persoanele creative pun un preț mai mare pe avantajele spațiului și ale luminii, în comparație cu cele ale amplasării. Ele caută potențialul lucrurilor, în vreme ce majoritatea oamenilor tind spre siguranța creată de conformitate, de situațiile în care toate aspectele au fost deja exploatate la maximum – proprietăți a căror atractivitate e dată de simpla sumă a posibilităților epuizate, la care nimic nu mai poate fi adăugat. Ca o ironie a sorții, a continuat el, deși se tem să fie originali, acești oameni sunt obsedați de originalitate. Clienții lui se extaziau chiar și în fața celui mai vag indiciu privind o caracteristică de epocă; ei bine, era de ajuns să te depărtezi puțin de centru ca să ai din abundență așa ceva, pentru doar o fracțiune din costul inițial. După părerea lui, era un mister motivul pentru care oamenii continuau să cumpere proprietăți în zone ale orașului cu prețuri exagerate, când în cele aflate în plin avânt se găseau adevărate chilipiruri. Și bănuia că adevărata cauză era lipsa de imaginație a clienților. În prezent, îmi spusese el, ne aflam la un apogeu al pieței; și departe de a-i descuraja pe cumpărători, asta părea să-i incite și mai mult. Era zilnic martorul unor scene de veritabil haos, biroul lui fiind asaltat de oamenii care se înghesuiau să plătească prea mult pentru prea puțin, de parcă însăși viața lor ar fi depins de asta. Fusese la vizionări în cursul cărora se iscaseră scandaluri, condusese licitații acerbe, caracterizate de o agresivitate fără precedent a licitatorilor, ba chiar i se oferise mită pentru tratament preferențial; și totul pentru proprietăți care, privite în lumina rece a zilei, nu aveau nimic excepțional. Era frapantă disperarea autentică a acelor oameni odată ce se lăsau cuprinși de dorință: îi telefonau din oră în oră ca să afle ultimele vești ori treceau pe la el pe la birou fără nici un motiv; implorau și uneori chiar plângeau; erau furioși acum și spăsiți câteva clipe mai târziu, deseori regalându-l cu lungi confesiuni personale. I-ar fi compătimit dacă n-ar fi știut că-și ștergeau din minte întreaga dramă în clipa în care achiziția era finalizată, alungându-și din memorie nu doar propriul lor comportament, ci și pe acela al restului persoanelor implicate.

Tranziție, de Rachel Cusk, Ed. Litera, col. „Clasici contemporani Litera”, trad. din limba engleză și note de Adriana Bădescu 



Articole asemănătoare

Cum cucerești o închisoare? Cu lalele și poezii, despre „Trei secunde”, de Roslund & Hellström

Un thriller polițist, cu traficanți de droguri, informații clasificate, „cârtițe” și polițiști corupți, ai cărui autori sunt un analist al sistemului infracțional din Suedia și un fost deținut.

„Cu tine în depărtare”, de Carla Guelfenbein (fragment în avanpremieră)

Seria de autor Carla Guelfenbein va apărea în colecția „Buzz Books” a Editurii Litera și se va lansa la Gaudeamus 2016 cu romanele „Cu tine în depărtare” și „Restul e tăcere”.

Concurs special: sărbătorim 9 000 de prieteni [încheiat]

A mai trecut o lună și suntem cu o mie de cititori de cursă lungă mai mult: Blogul unei cititoare de cursă lungă are acum 9 000 de prieteni pe Facebook. Cum v-am obișnuit de mai mult de un an, urmează un nou concurs special.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu