• „Orice fericire e o capodoperă” - Marguerite Yourcenar

„O noapte, Marcovici”, de Ayelet Gundar-Goshen (fragment în avanpremieră)

„O noapte, Marcovici”, de Ayelet Gundar-Goshen (fragment în avanpremieră)

Ca să scape din Europa măcinată de război și să ajungă în Țara Sfântă, femei și bărbați aleg căsătoria de formă. Zeev Feinberg abia așteaptă să se întoarcă acasă la o fată a cărei piele miroase a portocale. Iacov Marcovici, cel mai banal om din lume, trebuie să se supună și el căsătoriei aranjate. Dar ițele destinului sunt mult mai încurcate decât ar fi bănuit... Războaiele, secretele și tragediile se împletesc cu tandrețe și umor într-un roman care spune o poveste de neuitat despre suferințe, pierderi, dorințe și speranțe și mai ales despre căutarea iubirii.

„O poveste tragicomică despre origini și singurătate... Gundar-Goshen își găsește o voce originală, jucăușă, și creează câteva minunate personaje dickensiene. Scriitoarea etalează o imaginație fermecătoare, dozând abil umorul și tristețea. O noapte, Marcovici e un roman de debut impresionant.” (Herald)

„O reușită remarcabilă: o poveste lirică, fluidă, senzuală, cu un echilibru delicat între înțelepciune și suferință. O carte sfidătoare și pasionantă.” (Times Literary Supplement)

Ayelet Gundar-Goshen s-a născut în Israel în 1982 și a studiat psihologia la Universitatea din Tel Aviv, oraș în care avea să lucreze și ca jurnalistă. După aceea a studiat cinematografia. Scenariile ei de film au câștigat premii la festivaluri internaționale. A scris, de asemenea, scenarii pentru filme de televiziune. 

O noapte, Marcovici, primul ei roman, a fost recompensat cu Premiul Sapir pentru Debut în anul 2012 și a fost tradus în cinci limbi.  Bestseller în Israel, cartea, care va fi adaptată pentru marele ecran, spune povestea locuitorilor dintr-un sat israelian din perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial până la Războiul de Independență din 1948 și după aceea, urmărind cu subtilitate felul în care istoria mare se împletește cu istoria mică. Deși conturată pe un fundal istoric, ficțiunea ei are puternice ecouri biblice. O noapte, Marcovici imaginează viața întemeietorilor statului Israel și a realităților ieșite din comun cu care aceștia s-au confruntat. 

 

O noapte, Marcovici, de Ayelet Gundar-Goshen (fragment în avanpremieră)

 

Câţi oameni omorâse Abraham Mandelbaum era o chestiune în care își dădeau cu părerea și cei care aveau habar, și ceilalţi.. Unii spuneau zece, alţii cincisprezece. Alţii vorbeau cu dispreţ despre exagerări şi declarau categoric că nu mai mult de patru. Până la urmă, s-au stabilit la un număr tipologic: şapte. Deşi toţi căzuseră de acord că e vorba despre arabi, poate, poate şi vreun englez, nimeni nu-şi putea da cuvântul de onoare că așa e. Muştele se gândeau de două ori înainte de a se apropia de Abraham Mandelbaum. Pisicile nu i se învârteau printre picioare. Dacă în sat ar fi existat vreo ghilotină, fără îndoială că Abraham Mandelbaum ar fi fost ales să o pună în funcţiune. Dar, întrucât nu era, a fost nevoit să se mulţumească cu slujba de măcelar. Puţini ştiau că noaptea plângea în somn și îngăima într-o poloneză nostalgică propoziţii neclare despre un ied alb, un măr de zahăr și răutatea copiilor. Rahel Mandelbaum auzea, înţelegea şi cobora din pat fără nici cel mai mic zgomot. Şi de pe vapor coborâse în linişte, în urmă cu cinci ani. Rămăsese nemişcată în portul din Haifa, aşteptând să se întâmple ceva. Ca să reziste în călătoria asta în Palestina își folosise și ultima picătură de curaj, iar acum, după sosire, nu-i mai rămăsese putere decât să stea şi să aştepte. După o jumătate de oră Abraham Mandelbaum se apropie de ea şi se prezentă.

Îi cumpărase sirop cu sifon de la chioşc şi luase la el acasă. Ea mersese după el ca o răţuşcă de-abia ieşită din ou, aici, pe cheiul portului din Haifa, unde se legase de primul om care-i ieşise în cale.

Mai târziu se întreba ce o fi căutat el acolo, în port, în ziua când sosise vaporul. Nu căra nimic, nu cumpărase nimic, rămăsese numai cu ea. Rude nu avea şi nu părea că venise să întâmpine pe cineva. Aici se înșela. O dată la câteva săptămâni Abraham Mandelbaum venea în port să aştepte vaporul. Când foamea e mare, te saturi și privind și așteptând. Abraham Mandelbaum privea sufletele amărâte care coborau de pe vapor, chipurile palide, verzui, încercând să descopere trăsături cunoscute. După un timp oarecare oamenii se împrăştiau, iar el se întorcea acasă. În ziua în care o văzuse pe Rahel înţelesese imediat, dar mai aşteptase treizeci de minute chinuitoare, ca să fie sigur. Nimeni. Ea nu făcuse niciun pas. I se părea că în rochia ei verde seamănă cu o sticlă aruncată în mare, care şi-a găsit refugiul pe ţărm, iar el, singurul supraveiţuitor, o va lua şi îi va citi mesajul ascuns încăuntru. O dusese acasă, o luase de nevastă, dar nu reușise niciodată să citească mesajul din sticlă.

Rahel Mandelbaum, înainte Kantzelfold, își scosese rochia verde şi o făcuse perdele. Din rochia roşie de bal croise două feţe de masă şi o faţă de pernă. La cinci luni după coborârea de pe vapor nu mai rămăsese nici urmă din tânăra citadină. Casa era plină de vestigii din viaţa ei anterioară, care se decolorau, se destrămau, până când arătau de parcă n-ar fi fost niciodată decât aici, în Palestina. Celelalte femei o priveau cu admiraţie amestecată cu mirare. Pe de o parte, era plăcut să vezi cât de bine se adaptează, nu ca alintatele alea care vin încoace şi se cred într-o staţiune de vacanţă lângă Zürich. Pe de altă parte, cu câtă indiferenţă transformă rochiile cele mai moderne din Europa în perdele, Doamne păzeşte, crema cremei modei din Viena se transformă la ea în prosoape de mâini pentru măcelăria bărbatului ei. Rahel Kantzelfold renunţase şi la limba germană. În clipa în care pusese piciorul pe pământul din portul de la Haifa jurase să vorbească numai ebraică. Când nu ştia câte un cuvânt, prefera să tacă, chiar dacă interlocutorul vorbea perfect germana. Când sosise o delegaţie guvernamentală în satul în care locuiau, unuia dintre demnitari i se şoptise la ureche că femeia din uşa măcelăriei este şi ea născută în Austria. I se adresă imediat cu un torent de cuvinte, dar ea rămase mută. Rahel se închise în tăcerea ei, iar alaiul se grăbi să plece, jenat. Femeile, care se obişnuiseră să o admire pe tânăra serioasă, îi lăudară fidelitatea faţă de limba ebraică. Povestea despre imigranta insolentă, care l-a învăţat minte pe înaltul demnitar şi i-a amintit de obligaţia „evreu, vorbeşte evreieşte“, a prins aripi şi mulţi o felicitau pentru asta. Ea primea felicitările cu o privire indiferentă. Adevăratele ei motive rămâneau ascunse, poate ascunse chiar şi de ea însăşi. Undeva, în adâncul sufletului, ştia că, dacă va lăsa până şi cea mai mică fisură, pe acolo vor izbucni durerea şi doliul după viaţa ei dinainte şi va inunda toată ţara. Rochiile, balurile, lumina ce se răsfrânge strălucitoare pe pietrele dăltuite ale străzilor, fulgii de zăpadă – toate astea erau bine închise în spatele gratiilor şi ale ivărelor. O singură privire înapoi şi, la fel ca Euridice, va aluneca până jos, până în infernul european, cel dulce, atât de dulce.

Ziua Rahel Mandelbaum îşi ajuta bărbatul la măcelărie, unde sângele o înconjura ca un parfum. Noaptea stătea în pat şi tricota strâns, foarte, foarte strâns, ca să nu se strecoare în prezent nici cel mai mic gând despre trecut.

O noapte, Marcovici, de Ayelet Gundar-Goshen, Ed, Nemira, 2016, trad. Any Shilon, col. „Babel”

© sursă foto Ayelet Gundar-Goshen 



Articole asemănătoare

Corpuri de femei, priviri de bărbați, despre „Ultimul nud”, de Ellis Avery

Haute couture și artă modernă, Channel și Picasso, Bois de Boulogne și Shakespeare & Co., fantomele războiului și petreceri extravagante, prostituție mascată și iubiri clandestine, toate se amestecă în Parisul lui Ellis Avery.

Concurs „Madame Mallory și micul bucătar indian” - Rețeta preferată (încheiat)

Concurs cu premii: câștigă un exemplar din romanul „Madame Mallory și micul bucătar indian”

65 de romane înscrise în a treia ediție a Premiului literar „Augustin Frățilă”

65 de romane au îndeplinit condițiile specificate de regulamentul concursului și au intrat în prima etapă de jurizare a Premiului literar „Augustin Frățilă”, cea a juriului de specialitate.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu