• „Bucuria este semnul că viaţa a reuşit” - Henri Bergson

„Nu veți avea ura mea!” spune jurnalistul Antoine Leiris după atentatele de la Bataclan din 2015

„Nu veți avea ura mea!” spune jurnalistul Antoine Leiris după atentatele de la Bataclan din 2015

Editura Nemira publică Nu veți avea ura mea, cartea scrisă de jurnalistul francez Antoine Leiris la doar câteva luni de la atacurile teroriste care au avut loc la Paris pe 13 noiembrie 2015 și în care soția autorului a fost ucisă.

Răvășit de durere, Leiris scrie o scrisoare deschisă către atacatori în care declară că refuză ca această crimă să îi definească viaţa, sau pe cea a copilului lor, în vârstă de numai 17 luni la timpul atacului. Și acest refuz înseamnă că nu le va da satisfacția de a-i urî.

Cartea este o oglindă a vremurilor tulburi în care trăim și în care societatea occidentală este divizată morală între victimizare și toleranță. Dar este totodată o poveste extrem de personală care reflectă tragedia dintotdeauna în fața pierderii persoanei iubite.

Scrisoarea lui Antoine Leiris a fost preluată de ziare şi televiziuni din întreaga lume ca un manifest împotriva urii, iar apoi dezvoltată de jurnalist într-o carte, unde spune întreaga poveste a luptei sale cu suferinţa după pierderea soţiei lui. Nu veţi avea ura mea este o carte de o frumuseţe sfâşietoare, despre cum el şi fiul lui, Melvil, au supravieţuit durerii. O carte plină de curaj şi sinceritate, care răspunde unei întrebări imposibile: cum pot să merg mai departe? O mărturie rară şi greu de uitat despre supravieţuire, ce transmite un îndemn universal la speranţă. Mesajul lui Leiris este o stea călăuzitoare în aceste vremuri întunecate. Despre cum numai dragostea poate învinge întotdeauna ura.

Nu veți avea ura mea este mărturia unei vieți în trei, care trebuie dusă în doi.“ Le Monde

„…n-am să vă fac darul de a vă urî. L-aţi căutat cu orice preţ, dar să răspund urii prin furie ar însemna să cedez aceleiaşi ignoranţe care a făcut din voi ceea ce sunteţi. Vreţi să-mi fie teamă, să mă uit la concetăţenii mei cu ochii plini de neîncredere, să-mi sacrific libertatea pentru siguranţă. Aţi pierdut. Nu m-aţi scos din joc.”

© foto Antoine Leiris



Articole asemănătoare

Războiul nu are chip de femeie, de Svetlana Aleksievici

Svetlana Aleksievici şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul celui de-al Doilea Război Mondial, erau abia ieşite din copilărie.

Războaie uitate, despre „Croitoreasa de la Dachau”, de Mary Chamberlain

„Croitoreasa de la Dachau” este o carte despre eroismul banal, despre acel eroism care nu vorbește „limba foștilor soldați, a bărbaților”, o carte despre „războiul unei femei”, „diferit de cel al soldaților, cu eroii și infirmii lui”.

Concurs: „Femei în știință”, de Rachel Ignotofsky [încheiat]

Una dintre cele mai frumoase și interesante cărți din toamna asta literară este „Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea”, de Rachel Ignotofsky, un volum apărut la Editura Nemira.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu