• „A fi viu: să dorești și să fii dorit! Aici e secretul, știința, dibăcia! Să fii pulsație – și inima va bate oricum...” - Mihai Măniuţiu

„Nu veți avea ura mea!” spune jurnalistul Antoine Leiris după atentatele de la Bataclan din 2015

„Nu veți avea ura mea!” spune jurnalistul Antoine Leiris după atentatele de la Bataclan din 2015

Editura Nemira publică Nu veți avea ura mea, cartea scrisă de jurnalistul francez Antoine Leiris la doar câteva luni de la atacurile teroriste care au avut loc la Paris pe 13 noiembrie 2015 și în care soția autorului a fost ucisă.

Răvășit de durere, Leiris scrie o scrisoare deschisă către atacatori în care declară că refuză ca această crimă să îi definească viaţa, sau pe cea a copilului lor, în vârstă de numai 17 luni la timpul atacului. Și acest refuz înseamnă că nu le va da satisfacția de a-i urî.

Cartea este o oglindă a vremurilor tulburi în care trăim și în care societatea occidentală este divizată morală între victimizare și toleranță. Dar este totodată o poveste extrem de personală care reflectă tragedia dintotdeauna în fața pierderii persoanei iubite.

Scrisoarea lui Antoine Leiris a fost preluată de ziare şi televiziuni din întreaga lume ca un manifest împotriva urii, iar apoi dezvoltată de jurnalist într-o carte, unde spune întreaga poveste a luptei sale cu suferinţa după pierderea soţiei lui. Nu veţi avea ura mea este o carte de o frumuseţe sfâşietoare, despre cum el şi fiul lui, Melvil, au supravieţuit durerii. O carte plină de curaj şi sinceritate, care răspunde unei întrebări imposibile: cum pot să merg mai departe? O mărturie rară şi greu de uitat despre supravieţuire, ce transmite un îndemn universal la speranţă. Mesajul lui Leiris este o stea călăuzitoare în aceste vremuri întunecate. Despre cum numai dragostea poate învinge întotdeauna ura.

Nu veți avea ura mea este mărturia unei vieți în trei, care trebuie dusă în doi.“ Le Monde

„…n-am să vă fac darul de a vă urî. L-aţi căutat cu orice preţ, dar să răspund urii prin furie ar însemna să cedez aceleiaşi ignoranţe care a făcut din voi ceea ce sunteţi. Vreţi să-mi fie teamă, să mă uit la concetăţenii mei cu ochii plini de neîncredere, să-mi sacrific libertatea pentru siguranţă. Aţi pierdut. Nu m-aţi scos din joc.”

© foto Antoine Leiris



Articole asemănătoare

„Lupta mea” (Cartea întâi: Moartea unui tată), de Karl Ove Knausgård (fragment în avanpremieră)

„Lupta mea” de Karl Ove Knausgård a fost distins cu Premiul Criticilor Norvegieni. Devenit părinte, Karl Ove Knausgård se regăsește în fața propriului eu, un puști sensibil, care crește în umbra unui frate sociabil, a unei mame adesea absente și a unui tată cu accese de mânie imprevizibile.

65 de romane înscrise în a treia ediție a Premiului literar „Augustin Frățilă”

65 de romane au îndeplinit condițiile specificate de regulamentul concursului și au intrat în prima etapă de jurizare a Premiului literar „Augustin Frățilă”, cea a juriului de specialitate.

Orice sfânt are un trecut, orice păcătos are un viitor – „Alesul”, de Thomas Mann

Vechi teme mitologice (incestul, gemenii, nașterea excepțională a eroului), biblice (alesul, îngerul vestitor), curtenești (cavalerul luptând pentru salvarea inaccesibilei doamne iubite, ritualuri ale corteziei), se amestecă în această poveste a păcătosului cel bun.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu