• „Scopul omului e să prefacă materia în bucurie” - Nikos Kazantzakis

„Nu veți avea ura mea!” spune jurnalistul Antoine Leiris după atentatele de la Bataclan din 2015

„Nu veți avea ura mea!” spune jurnalistul Antoine Leiris după atentatele de la Bataclan din 2015

Editura Nemira publică Nu veți avea ura mea, cartea scrisă de jurnalistul francez Antoine Leiris la doar câteva luni de la atacurile teroriste care au avut loc la Paris pe 13 noiembrie 2015 și în care soția autorului a fost ucisă.

Răvășit de durere, Leiris scrie o scrisoare deschisă către atacatori în care declară că refuză ca această crimă să îi definească viaţa, sau pe cea a copilului lor, în vârstă de numai 17 luni la timpul atacului. Și acest refuz înseamnă că nu le va da satisfacția de a-i urî.

Cartea este o oglindă a vremurilor tulburi în care trăim și în care societatea occidentală este divizată morală între victimizare și toleranță. Dar este totodată o poveste extrem de personală care reflectă tragedia dintotdeauna în fața pierderii persoanei iubite.

Scrisoarea lui Antoine Leiris a fost preluată de ziare şi televiziuni din întreaga lume ca un manifest împotriva urii, iar apoi dezvoltată de jurnalist într-o carte, unde spune întreaga poveste a luptei sale cu suferinţa după pierderea soţiei lui. Nu veţi avea ura mea este o carte de o frumuseţe sfâşietoare, despre cum el şi fiul lui, Melvil, au supravieţuit durerii. O carte plină de curaj şi sinceritate, care răspunde unei întrebări imposibile: cum pot să merg mai departe? O mărturie rară şi greu de uitat despre supravieţuire, ce transmite un îndemn universal la speranţă. Mesajul lui Leiris este o stea călăuzitoare în aceste vremuri întunecate. Despre cum numai dragostea poate învinge întotdeauna ura.

Nu veți avea ura mea este mărturia unei vieți în trei, care trebuie dusă în doi.“ Le Monde

„…n-am să vă fac darul de a vă urî. L-aţi căutat cu orice preţ, dar să răspund urii prin furie ar însemna să cedez aceleiaşi ignoranţe care a făcut din voi ceea ce sunteţi. Vreţi să-mi fie teamă, să mă uit la concetăţenii mei cu ochii plini de neîncredere, să-mi sacrific libertatea pentru siguranţă. Aţi pierdut. Nu m-aţi scos din joc.”

© foto Antoine Leiris



Articole asemănătoare

Lapte negru, de Elif Shafak

Lapte negru m-a atras în primul rând prin titlul său, care mi s-a părut foarte inspirat, și apoi prin tema abordată: depresia postpartum a autoarei. Cartea e scrisă într-un stil incitant, ușor amuza(n)t, ușor autoironic și aduce în discuție probleme de multe ori ascunse sub preș.

Adevăruri incomode, despre „Zelotul: Viața și epoca lui Isus din Nazaret”, de Reza Aslan

Asemenea altor cărți care încearcă să prezinte sau să imagineze viața de om a lui Isus Hristos, sunt convinsă că și Zelotul lui Reza Aslan va indigna numeroși credincioși, mai ales dintre cei care se ghidează după vechea formulă „crede și nu cerceta”.

O lectură obligatorie: „Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea”, de Rachel Ignotofsky

Bestseller New York Times Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea, de Rachel Ignotovsky apare la editura Nemira la începutul lunii septembrie.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu