• „Simplitatea este accesul la esenţă” - J.W. Goethe

„Lebăda cu două intrări”, de Nora Iuga (fragment)

„Lebăda cu două intrări”, de Nora Iuga (fragment)

„Densitatea textului Norei Iuga integrează nu doar voci, frînturi de cotidian, poezie, ci şi trup, mult trup. Şi sex. Nu întîmplător: sexul – pulsiunea primară – nu cunoaşte limita ordinii venite de undeva de sus. Textul nu este nimic altceva decît replica literară a inconştientului: o producţie care nu cunoaşte legea ca ordine venită de sus, impusă din afară, ci care se desfăşoară vital, impulsiv... Nicăieri n-a provocat Nora Iuga mai mult cititorul la lectură ca în Lebăda cu două intrări. Autoarei Nora Iuga îi place să se joace. Nu-i dă mîna să-şi ţină prea mult cititorul la respect. Nora Iuga este un scriitor lumesc. De-a lungul unei opere, Nora Iuga a alternat jocuri, joacă, a făcut un joc de fort-da cu propriul ego (traducînd multe cărţi, în umbra cărora s-a aşezat). Dintre toate piesele acestui puzzle, Lebăda cu două intrări rămîne proiectul ei literar cel mai radical. Clipa în care ninsoarea de iarnă, ploaia de mai, cromatica agonică de toamnă şi clipoceala de vară s-au revoltat. Trebuie să admit, avem aici un text extrem(ist). La cît de balcanică şi romantică ne este literatura, codul roşu înscris în Lebăda cu două intrări poate fi anunţat ca eveniment major la toate «posturile de radio şi televiziune» din limba română.” (Alexandru Matei)

Nora Iuga, poetă, prozatoare şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Autoare a mai multor volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980; Premiul USR), Inima ca un pumn de boxeur (1982, 2000), Piaţa cerului (1986), Cîntece (1989), Dactilografa de noapte (1996; Premiul USR), Autobuzul cu cocoşaţi (2002), Cîinele ud e o salcie (2013) – şi de proză – Săpunul lui Leopold Bloom (1993, 2007; Premiul USR), Sexagenara şi tînărul (2000, 2004, 2012; Premiul USR; Premiul revistei Cuvîntul), Fasanenstraße 23 – O vară la Berlin (2001), Hai să furăm pepeni (2009, 2015), Berlinul meu e un monolog (2010), Harald şi luna verde (2014)  –, precum şi a poemului-roman Fetiţa cu o mie de riduri (2005; Premiul revistei Cuvîntul). În 2007 a primit Premiul Friedrich Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o distincţie acordată celor care aduc servicii speciale în promovarea literaturii germane în lume. I s-au tradus romanele Sexagenara şi tînărul (Germania, Spania, Italia, Franţa, Slovenia, Bulgaria), Săpunul lui Leopold Bloom (Bulgaria), Hai să furăm pepeni (Bulgaria) şi volumele de poezie Capricii periculoase (antologie, în Germania şi Slovenia), Autobuzul cu cocoşaţi (Germania), Poem de octombrie (Germania), Inima ca un pumn de boxeur (Franţa), O inimă venind pe picioroange (Elveţia).

               i-am spus la telefon florica în loc de rodica şi mi s-a făcut ruşine parcă mi se vedea marginea furoului de sub fustă nu poate să-şi închipuie că pe ţiganca mea               cum mă gîndesc la ea cum văd o pîine neagră cu cît e mai exactă o comparaţie e mai banală ce să fac pe florica o iubesc mai mult n-am nici o vină starea cade mereu pe altă stare ne dăm de gol ce frică îmi era mie în orgasm să nu spun numele celuilalt fără să vrem îi numim pe cei apropiaţi cu numele celor şi mai apropiaţi de amintire are nevoie creierul cum miezul afînat al florii-soarelui de seminţele lui parcă te văd îţi scoţi sacoul îţi scoţi cureaua îţi strîngi şi-ţi întinzi de cîteva ori degetele de la picioare rupi foaia dublă din mijlocul caietului pe care ţi l-am dat scrii joi 21 aprilie dus pantofii la cizmar cumpărat pastă de dinţi trimis confirmarea de primire contract vernisaj expoziţia din solothurn şi faţa mea ochiul meu pe jumătate închis se uită cînd la tine cînd la mine din fundul paharului cu vin roşu am vrut să-ţi scriu dar mănînc parizer şi nu mai ţin minte ce am visat poate făceam un cocoloş de hîrtie îl strîngeam în palmă şi mă dureau testiculele omului din lună zic ca să îndulcesc cuvîntul dinainte sexul tău e de aer încă mă gîndesc la sexul tău am undeva o gură căscată de peşte înţelegi incompatibilitatea asta                tu îmi scrii că te-ai îndrăgostit el îmi scrie că s-a îndrăgostit ce-mi spui e pentru el ce-mi spune e pentru tine sînt un registru de evidenţă a corespondenţei voastre încetează odată destul mint mint mint inventez îmi inventez un alibi toată calomnia asta abjectă un alibi dar mi-e ruşine nu pot să accept că trupul meu m-a înfrînt îmi trebuie un infractor abil nu carnea mea te-a respins el te-a sedus nu eu sînt victima eşti tu continui scriu nu din disperare nu din desfrînare scriu nu din revoltă dintr-o poftă mai adîncă decît poate trupul să încapă într-un pantof de damă se găsesc totdeauna reziduuri de parfum vă găsesc frumoşi că mă primiţi în amorul vostru inventat de mine parcă moartea ar fi ascunsă acolo printre petale ofilite mucilaginoase                mereu roz uşor obscene erau mici picioarele mamei cum le avea păpuşa mea din scheveningen mă trezeam mai devreme şi i le mîngîiam cînd dormea zînă însemna cea mai frumoasă le spuneam fetiţelor olandeze la grădiniţă mama e zîna zînelor şi zîna zînelor a murit ducînd cu ea acele picioare moi pufoase în plăcerea aproape păcătoasă a palmelor mele dimineaţa şi seara estul şi vestul unui cadavru cum spunea sebastian reichmann în sala de disecţie continentele se grupează după proiecte oculte parcele pentru plăcere pentru suferinţă pentru somn cu vise sau fără caznele unui trai decent sub norii care se adună peste betonieră scriitorul îşi plimbă pantalonul ţesut în genunchi cu o anumită cochetărie intră în modă mereu imperfecţiunile tivul deşirat blugii rupţi lipsa unei mîneci adela că nu avem voie să încetăm niciodată să iubim frumosul dar atunci baudelaire a fost un eretic şi benn diavolul în persoană ce poate fi mai aţîţător decît să sfîşii crinolina de atlas vioriu să aşezi botinele suple într-o baligă de cal să rîvneşti la ultima carne a mortului iubit pe care pămîntul ţi-l ia de la gură

Lebăda cu două intrări, de Nora Iuga, Ediţia a II-a revăzută, Prefaţă de Alexandru Matei, Ed. Polirom, 2015, col. „Fiction Ltd”

© credit foto Nora Iuga



Articole asemănătoare

„Viață cu V de la vâltoare” – Antoaneta Ralian, gânduri la trecerea dintre ani

Cele mai frumoase pagini dedicate acestui scurt timp al rememorării și speranței de la cumpăna dintre ani le-am găsit în memoriile Antoanetei Ralian, „Amintirile unei nonagenare”.

Adina Popescu, „Cartea Pricoliciului” (fragment în avanpremieră)

Una dintre surprizele toamnei la Editura Arthur, și pe care eu o aștept cu nerăbdare, este romanul Adinei Popescu, „Cartea pricoliciului”. Acesta este primul volum din trilogia „O istorie secretă a Țării Vampirilor” care a câştigat în 2013 Marele Premiu al concursului de creaţie literară Trofeul Arthur.

„Istorii despre literatură și orbire”, de Julián Fuks

O carte mică, cu subiecte mari. Ușor de citit, te face, de multe ori, să o lași din citit și să încerci să păstrezi starea pe care ți-o dau cuvintele. Nu am reușit să-mi dau seama în ce gen ar putea fi încadrată, dar îmi vine în minte un cuvânt care ar putea s-o caracterizeze: inefabil.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu