• „Cine fuge de suferință, matematic ratează fericirea” - Alexandru Paleologu

„Nimic, doar noaptea”, de John Williams (fragment)

„Nimic, doar noaptea”, de John Williams (fragment)

Un nou roman de John Williams, autorul capodoperei Stoner, în Biblioteca Polirom: Nimic, doar noaptea. 

• „Geniul acestui scriitor american excepţional stă în faptul că arată cum vieţi care par din cale-afară de ciudate pot să se asemene foarte mult cu ale noastre.” (New Statesman)

• John Williams este autorul capodoperei Stoner (Polirom, 2014, 2016). Revenit în atenţia publicului după aproape jumătate de secol, Stoner a devenit un fenomen editorial internaţional, traducerea în limba franceză fiind semnată de celebra scriitoare Anna Gavalda.

Nimic, doar noaptea, romanul de debut al lui John Williams, a apărut de curând în colecţia „Biblioteca Polirom”, şi în ediţie digitală, traducere din limba engleză de Ariadna Ponta.

Nimic, doar noaptea este un tur de forţă narativ ce descrie curgerea febrilă a unei zile din viaţa unui tânăr. Arthur Maxley are douăzeci şi patru de ani, a renunţat la facultate, locuieşte într-o casă cu apartamente de închiriat dintr-un oraş american şi este întreţinut de tatăl său. Pare decuplat de la realitatea din jur şi, cu toate că uneori iese în lume, e un însingurat. Fără prieteni, fără apropiaţi, unicul său refugiu este alcoolul. Mintea îi e tulburată, trăieşte la limita dintre raţiune şi nebunie şi este bântuit de o terifiantă dramă de familie din trecut, al cărei secret se dezvăluie treptat pe parcursul cărţii. O întâlnire cu tatăl său, de care s-a înstrăinat de ani buni, îi reînvie şi mai puternic amintirea tandră şi înceţoşată a mamei. În cele din urmă, o noapte de dans şi băutură într-un local select, unde o cunoaşte pe frumoasa Claire, determină o confruntare bruscă şi brutală cu propriile traume, ce precipită un deznodămînt pe care cititorul nu îl va uita curând.

„John Williams a scris Nimic, doar noaptea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe cînd se recupera în spital după prăbuşirea avionului său, în urma căreia majoritatea celor din echipaj au murit. De aceea – cum e uşor de înţeles – cartea este extrem de tensionată şi de febrilă şi se focalizează pe sentimentul de vinovăţie al supravieţuitorului în faţa violenţei făţişe... Scriitorul etalează un interes acut faţă de momentele de revelaţie. În Nimic, doar noaptea, el ne prezintă un astfel de moment sub forma unei epifanii întunecate.” (The Kenyon Review)

Scriitorul american John Williams s-a născut în 1922 în Clarksville, Texas. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a înrolat în aviaţia Statelor Unite, petrecînd doi ani şi jumătate în Birmania şi India. La sfârşitul războiului s-a înscris la Universitatea din Denver, pe care a absolvit-o în 1950. În 1955, după obţinerea titlului de doctor în literatură engleză la Universitatea din Missouri, a revenit la Denver ca asistent universitar şi, ulterior, profesor. A debutat în 1948, cu romanul Nothing But the Night, urmat de volumul de poeme The Broken Landscape (1949). În 1960 i-a apărut al doilea roman, Butcher’s Crossing, o frescă a vieţii din Kansasul anilor 1870. În 1963, graţie unei burse Rockefeller, a făcut o călătorie de documentare în Italia, ce a stat la baza romanului Augustus. În 1965 a publicat romanul Stoner (Polirom, 2014, 2016), povestea ficţională a vieţii unui profesor de la Universitatea din Missouri. Revenit în atenţia publicului după aproape jumătate de secol, Stoner a devenit un fenomen editorial internaţional, traducerea în limba franceză fiind semnată de celebra scriitoare Anna Gavalda. Romanul Augustus (1972; Polirom, 2017), care înfăţişează Roma din timpul împăratului Caius Octavius Augustus, a primit prestigiosul National Book Award for Fiction, alături de Chimera de John Barth. John Williams a murit în 1994, înainte de a termina cel de-al cincilea roman al său, The Sleep of Reason.

 

Nimic, doar noaptea, de John Williams (fragment)


În visul acesta în care era imponderabil și neviu, în care nu era decât o omniprezentă emanație de conștiință care se frământa și tremura într-o vastă întindere întunecoasă, nu a existat la început nici o senzație, doar un vag soi de apercepție îndepărtată, lipsită de vedere și de înțelegere, a cărei singură abilitate era aceea de a distinge între sine și întuneric. 

Apoi înăuntrul lui a început să-și facă simțită prezența o conștiință ceva mai pozitivă, un fel de recunoștință vizavi de entitatea nesimțitoare care era în vis. Fără să-i dea substanță cu vorba sau măcar cu gândul, atât îi era de neprețuită, încât, să fi avut de ales, ar fi optat să rămână pe vecie în neantul acela ca un pântece nevăzător. 

Dar așa stau lucrurile în vise: cel care visează e complet lipsit de putere. Deși pare adesea dăruit cu capacități colosale, cu însușiri de neconceput în stare de trezie, doar să se uite mai atent la mintea lui din vis, la lumea lui din vis, și ar trebui să priceapă că singura lui putere e cea care convine visului, e însăși starea în care se află. Nu e decât unealta unui șarlatan malefic, a unui pișicher hain care creează lumi în interiorul altei lumi, vieți în interiorul altei vieți, creiere în interiorul altui creier. Toată puterea asta iluzorie îi vine de la scenaristul acela hâtru care dăruiește și ia înapoi după bunul-plac. 

Așa că a început să nu se mai simtă atât de sigur în starea lui de suspensie și, pe măsură ce conștiința acestui fapt sporea, recunoștința s-a diminuat și simțirea a năvălit cu îndrăzneală asupra sa și, dintr-odată, într-o tranziție ilogică, și-a dat seama că, departe de a fi perfect în întinderea de întuneric, a devenit ceva, o identitate, imperfectă și vie într-o lume pestilențială de lumină ce se ridica din neant. 

Preț de o clipă nu a recunoscut locul în care se afla. Plutea invizibil prin încăpere, susținut încă de un val de detașare nepământeană. Era o încăpere mare, luminată discret, plină de oameni care trăncăneau, înghesuită și încinsă. În jurul lui pereții se întindeau la nesfârșit. Erau bej-deschis, cu elegante borduri maro și decorați cu sute de tablouri stridente și fără noimă. Era în încăpere o atmosferă, o aură care nu-i era necunoscută și totuși n-o putea numi. Dacă ar fi reușit, poate că s-ar fi amestecat printre oamenii aceia împrăștiați prin cameră, ar fi vorbit cu ei, le-ar fi pus întrebări. Dar știa că nu poate face nimic din proprie inițiativă. Era în continuare la mila inteligenței din vis și până când ea nu dorea să se întâmple ceva, nici nu se putea întâmpla. 

I se permitea însă ca, din dimensiunea lui detașată, să urmărească mulțimea adunată și o vedea ca și cum s-ar fi zvârcolit și ar fi pozat pe lamela de sticlă de sub lupa unui microscop incredibil. Vedea măștile de petrecere, zâmbetul fals și superfluu care dezvăluia pentru o clipă cavitatea bucală, lăsând să se vadă gingiile roz și umede, proaspăt spălate, smalțul albăstrui al dinților periați – oribila retracție musculară care contorsiona fața și o transforma într-o rețea de grimase și riduri, un experiment anatomic al cărui scop era să farmece.

 

Nimic, doar noaptea, de John Williams, Editura Polirom, 2020, trad. Ariadna Ponta, col. „Biblioteca Polirom”



Articole asemănătoare

Romanele finaliste la Premiul literar „Augustin Frăţilă”, ediţia a III-a

„Un singur cer deasupra lor”, „Kinderland”, „Jurnalul unui cântăreţ de jazz”, „Boala şi visul” şi „Negustorul de începuturi de roman” sunt cele cinci romane finaliste la Premiul literar „Augustin Frăţilă”, ediţia a III-a.

„Încetează cu minciunile tale”, un roman-confesiune semnat de Phillipe Besson (fragment)

„Încetează cu minciunile tale”, de Philippe Besson, a apărut în această săptămână în colecţia „Biblioteca Polirom”, romanul fiind descris drept „un Brokeback Mountain franţuzesc.”

„Dulcele bar”, de J.R. Moehringer

Un fel de bildungsroman, o carte a devenirii și a maturizării, „Dulcele bar” prezintă formarea unui om. De fapt, a unui bărbat. A unui bărbat adevărat. Ce e acela un bărbat adevărat?

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu