• „Well behaved women rarely make history” - Laurel Thatcher Ulrich

„Niciun prieten, doar munții”, de Behrouz Boochani (fragment)

„Niciun prieten, doar munții”, de Behrouz Boochani (fragment)

Niciun prieten, doar munții, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, a apărut recent în limba română, în colecția „ANANSI. World Fiction” de la Pandora M. Cartea descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

Niciun prieten, doar munții i-a adus lui Behrouz Boochani nu doar recunoașterea internațională și un loc în galeria scriitorilor pentru care instituții precum PEN Internațional au dus campanii în numele libertății de exprimare, ci și unul dintre cele mai importante premii literare din Australia: Victorian Prize, ediția 2019, primind astfel recunoașterea guvernului aceleiași țări care i-a refuzat cetățenia și l-a ținut închis timp de șase ani.

Cartea a fost scrisă inițial în limba kurdă, fragment cu fragment, și transmisă sub forma mesajelor pe Twitter sau pe telefon, a apelurilor telefonice și video și a e‑mailurilor. Ulterior, volumul a fost tradus în limba engleză de filosoful iraniano-australian, cercetător asociat onorific la Universitatea din Sydney Omid Tofighian, ediția engleză stând la baza principalelor traduceri în întreaga lume ale cărții. Ediția în limba română poartă semnătura Berthei Savu.

„O carte ce își merită pe bună dreptate locul pe raftul literaturii penitenciare, alături de diverse alte lucrări, precum De profundis a lui Oscar Wilde, Scrisori din închisoare a lui Antonio Gramsci, Into the Smother a lui Ray Parkin, The Man Died a lui Wole Soyinka și Letter from Birmingham Jail a lui Martin Luther King Jr”, scrie în prefața cărții îndrăgitul scriitor australian Richard Flanagan.

„Din cruzime și durere s-a născut un lucru de o mare frumusețe. Behrouz Boochani este poet, filosof și un scriitor minunat, iar cartea lui ar trebui citită de toți apărătorii drepturilor omului, dar și ai literaturii adevărate.” Margaret MacMillan

„Behrouz Boochani a reușit, în condiții atroce, să scrie și să publice o relatare a experiențelor sale, o relatare ce-i va face pe temnicerii lui să scrâșnească din dinți. Niciun prieten, doar munții este o dare de seamă cutremurătoare asupra primilor patru ani petrecuți de Boochani pe insula Manus, până când lagărul a fost închis, iar prizonierii, relocați. La fel de fascinantă este analiza pe care o face sistemului de funcționare a lagărului, sistem implementat de autoritățile australiene, însă autonom, în sensul în care îi ține captivi în ghearele sale atât pe prizonieri, cât și pe temniceri...” J.M. Coetzee

„Câștigătorul celui mai consistent premiu literar australian nu a participat la ceremonie. Nu a lipsit pentru că așa ar fi vrut. Behrouz Boochani nu are voie să calce pe teritoriul Australiei. Scriitorul iranian de etnie kurdă a cerut azil politic și a fost ținut timp de aproape șase ani în purgatoriul de pe insula Manus, din Papua Noua Guinee. Niciun prieten, doar munții – carte alcătuită din mesaje text trimise unui prieten – a primit recunoașterea guvernului aceleiași țări care i-a refuzat cetățenia și l-a ținut închis.” The Guardian

 

Behrouz Boochani a absolvit Universitatea Tarbiat Moallem și Universitatea Tarbiat Modares, ambele din Teheran; are o diplomă de master în științe politice, geografie politică și geopolitică. Este scriitor, jurnalist, activist cultural și cineast de origine kurdo-¬iraniană. Boochani semnează articole în revista de limba kurdă Werya, este membru onorific al PEN International, câștigător al Amnesty International Australia 2017 Media Award, al Diaspora Symposium Social Justice Award, al Liberty Victoria 2018 Empty Chair Award și al Premiului pentru jurnalism Anna Politkovskaia; este și profesor invitat nerezident la Sydney Asia Pacific Migration Centre (SAPMiC), Universitatea din Sydney. Publică frecvent în The Guardian, iar articolele sale apar și în The Saturday Paper, Huffington Post, New Matilda, The Financial Times și The Sydney Morning Herald. Boochani este de asemenea coregizor (alături de Arash Kamali Sarvestani) al filmului de lung metraj Chauka, Please Tell Us the Time (2017) și consultant pentru piesa de teatru Manus a regizoarei Nazanin Sahamizadeh.

 

Niciun prieten, doar munții, de Behrouz Boochani (fragment)

 

Cuvânt‑înainte, de Richard Flanagan

 

Niciun prieten, doar munții. Mesaje din închisoarea Manus este o carte ce își merită locul pe raftul literaturii penitenciare, alături de opere foarte diverse precum De profundis a lui Oscar Wilde, Scrisori din închisoare a lui Antonio Gramsci, Into the Smother a lui Ray Parkin, The Man Died a lui Wole Soyinka și Letter from Birmingham Jail a lui Martin Luther King Jr.

Scrisă în limba persană de un tânăr poet kurd, Behrouz Boochani, pe parcursul unei lungi perioade de detenție, tortură și suferință, această carte este prin însăși existența ei o probă de curaj și tenacitate creativă. Ea nu s‑a născut nici pe hârtie, nici pe calculator, ci butonată pe telefon și scoasă pe ascuns de pe insula Manus sub forma a mii de mesaje text.

Trebuie să recunoaștem măsura realizării lui Behrouz Boochani amintind în primul rând condițiile dificile în care ea a fost concepută, improbabilitatea extremă a înseși existenței sale. Guvernul nostru a luat toate măsurile pentru dezumanizarea solicitanților de azil. Numele și poveștile lor sunt ținute departe de urechile noastre. Pe insulele Nauru și Manus, aceștia trăiesc într‑o grădină zoologică a cruzimii. Viețile lor sunt despuiate de sens.

Acești prizonieri sunt cu toții oameni încarcerați fără a li se fi adus niciun fel de acuzație, condamnare sau sentință. Este o soartă cu adevărat kafkiană, ce are adesea un efect necruțător — unul, de altfel, vizat chiar de temnicerii australieni —, acela de a distruge orice speranță.

Deloc surprinzător, apelul lor la libertate s‑a prefăcut în carnea arsă a tânărului de 23 de ani Omid Masoumali, care și‑a dat foc în semn de protest. Sau în țipetele tinerei Hodan Yasin, de 21 de ani, care a făcut același lucru.

Asta este ceea ce noi, Australia, am ajuns.

Rugămințile zadarnice ale unei femei violate pe Nauru.

O fată care și‑a cusut buzele.

Un copil refugiat ce și‑a cusut o inimă în palmă fără să știe pentru ce.

Protestul lui Behrouz Boochani a îmbrăcat o altă formă. Ceea ce temnicerii săi australieni nu au putut să distrugă în Behrouz Boochani a fost credința sa în cuvinte: în frumusețea, necesitatea, posibilitățile lor, în puterea lor eliberatoare.

Astfel, în perioada încarcerării sale, Behrouz Boochani a început una dintre cele mai remarcabile cariere din jurnalismul australian: raportând ceea ce se petrecea pe insula Manus sub forma mesajelor pe Twitter sau pe telefon, a apelurilor telefonice și video și a e‑mailurilor. Făcând acest lucru, a sfidat guvernul australian, care în tot acest timp a depus eforturi serioase să împiedice difuzarea poveștilor refugiaților, încercând permanent să îngrădească accesul ziariștilor pe insulele Manus și Nauru; s‑a mers până la legiferarea, pentru o perioadă de timp, a draconicei secțiuni 42 din Actul poliției de frontieră australiene, ce prevedea pedepsirea cu până la doi ani de închisoare a oricărui cadru medical sau asistent social ce aducea dovezi publice despre bătăile sau abuzurile sexuale suferite de minori sau despre orice act de viol și cruzime în general.

Cuvintele sale au ajuns să fie citite în toată lumea, să se audă dincolo de oceane și să acopere țipetele stridente ale legiunilor de propagandiști plătiți. Înarmat doar cu adevărul și cu un telefon, un refugiat lipsit abuziv de libertate a atras atenția întregii lumi asupra celei mai mari crime a Australiei.

Behrouz Boochani a reușit să scrie o carte nemaivăzută și teribilă, făcând o cronică a vieții sale de tânăr bărbat ce a petrecut cinci ani pe insula Manus ca victimă a politicilor privind refugiații ale guvernului australian — politici în privința cărora cele două mari partide ale noastre s‑au luat la întrecere la capitolul cruzime.

Citirea acestui text este dificilă pentru orice australian. Ne fălim cu decența, bunătatea, generozitatea și spiritul nostru iubitor de dreptate. Niciuna dintre aceste calități nu reiese din relatarea făcută de Boochani, care vorbește în schimb despre foame, mizerie, bătăi, sinucidere și crimă.

Descrierile făcute de el comportamentului reprezentanților guvernamentali de pe Manus îmi amintesc în mod dureros de relatările tatălui meu despre conduita comandanților japonezi din lagărele pentru prizonierii de război în care el și alți prizonieri australieni au suferit atât de mult.

Ce s‑a întâmplat de am ajuns să fim noi cei care comit astfel de atrocități?

Această relatare impune o tragere la răspundere. Cineva trebuie să dea socoteală pentru aceste crime. Pentru că, dacă acest lucru nu se va întâmpla, istoria ne garantează că, într‑o bună zi, nedreptatea de pe insulele Manus și Nauru se va repeta în Australia la o scară mai mare, mai amplă și, cu siguranță, mai dramatică.

Cineva poartă vina, or, aceștia, și nu nevinovații pentru a căror mare suferință stă mărturie această carte, sunt cei care ar trebui să fie în închisoare.

Cartea aceasta este totuși mult mai mult decât un simplu J’accuse. Este o mare victorie a unui tânăr poet care ne‑a demonstrat tuturor cât de mult continuă să conteze cuvintele. Australia i‑a privat de libertate corpul, dar sufletul său a rămas cel al unui om liber. Cuvintele sale au devenit acum în mod iremediabil cuvintele noastre, iar istoria noastră trebuie să răspundă pentru istoria lui.

Sper ca într‑o bună zi să îi pot ura lui Behrouz Boochani bun venit în Australia ca ceea ce s‑a dovedit a fi în aceste pagini. Un scriitor. Un mare scriitor australian.

Richard Flanagan, 2018

 

Niciun prieten, doar munții, de Behrouz Boochani, Editura Pandora M, 2021, traducere și note de Bertha Savu, volum întocmit după ediția în limba engleză, în traducerea lui Omid Tofighian, col. ANANSI. World Fiction



Articole asemănătoare

„Breviar pentru păstrarea clipelor”, de Alexandru Paleologu

Mie mi s-au părut de-a dreptul savuroase dialogurile lui Alexandru Paleologu cu Filip-Lucian Iorga. Amintiri din vremuri trecute, gentilomi și doamne de altădată, năravuri și pasiuni uitate, cultură și aristocrație, o viață de om cu bune și cu rele.

Noutăți în colecția Anansi World Fiction: romanele laureate cu Goncourt 2021, Booker Prize 2020, noi cărți de Elena Ferrante și Leïla Slimani

În prima parte a anului 2022 colecția Anansi. World Fiction a Editurii Pandora M adaugă în portofoliu 13 noi titluri, cărți de o amplă varietate tematică și stilistică, multipremiate, ecranizate, vândute cu succes și recenzate în termeni elogioși în întreaga lume.

Concurs: „Praf de zâne” [încheiat]

La Editura Pandora M, în colecția pentru copii, Panda, a apărut de curând volumul ilustrat Praf de zâne, de Ana Dragomir, cu ilustrații de Ionuț Robert Olaru.

1 Comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Silvia 25-06-2021 00:56

    Excelenta recomandare, big like!

    Raspunde