• „Omul înțelept nu pune la încercare nici femeia, nici paharul” - proverb persan

Lumea lui Andrew Nicoll: „Dacă citești asta înseamnă că ai umor”

Lumea lui Andrew Nicoll: „Dacă citești asta înseamnă că ai umor”

Zilele trecute, cei de la Editura All m-au întrebat dacă nu aș fi interesată să primesc câteva materiale surpriză despre unul dintre autorii lor. Am acceptat, cu mențiunea că am deja foarte mult de citit și că s-ar putea să nu le pot da un feed-back prea curând. Însă, mare mi-a fost mie surpriza când am văzut despre ce autor era vorba: Andrew Nicoll.

Scriitorul scoțian Andrew Nicoll nu e prea cunoscut la noi, deși romanele lui au fost destul de bine primite peste hotare. Până acum au fost traduse în română două din cele trei romane scrise de el: Dacă citești asta, înseamnă că am murit și A fost odată ca niciodată. Alături de multe, multe alte cărți, eu le aveam deja în lista mea de cărți pe care vreau să le citesc cam de prin primăvară.

Însă, pe lângă faptul că ambele romanele mă făcuseră curioasă, s-a întâmplat că aveam și o datorie mai veche față de acest scriitor. Într-un articol de acum câteva luni făcusem o listă cu 10 cărți care m-au făcut curioasă și pe care aș vrea să le citesc, printre care pusesem și romanul său A fost odată ca niciodată abia apărut în română.

Mare mi-a fost mirarea când, o zi-două mai târziu, m-am trezit cu un comentariu din partea autorului însuși care îmi mulțumea că i-am pus cartea în lista respectivă și că am recomandat-o. Din vorbă-n vorbă, ne-am împrietenit pe Twitter și mi-a spus că ar fi foarte curios ce părere am despre cărțile lui după ce le citesc și că, mai mult, ar fi încântat să facem și un interviu apoi. Tot într-o doară, văzându-l cât e de atent cu cititorii, l-am întrebat de ce nu ne face și o vizită la București, pentru că așa cărțile sale ar fi și mai cunoscute.

Concluzia poveștii: Andrew Nicoll vine la București în noiembrie pentru Gaudeamus, unde se va întâlni cu cititorii și cu presa, iar eu trebuie să termin până atunci de citit cele două cărți ca să pot să-i pun câteva întrebări deștepte smiley.

Parte din campania de promovare a Editurii All pentru Andrew Nicoll („Dacă citești asta, înseamnă că ai umor”) este și ziarul pe care l-au intitulat Lumea lui Nicoll și unde scriitorul este, evident, redactor-șef. Iată ce spune despre cărțile sale: „M-am săturat de cărți în care personajele stau și se uită pe pereți, torturate de lipsa de sens a vieții. De-aia nu se vând decât romane polițiste – pentru că spun povești. De ce să nu avem și povești care spun ceva despre condiția umană?”  

Născut în 1962 la Dundee, în Scoţia, Andrew Nicoll a fost silvicultor înainte să-şi facă o carieră în jurnalism. În prezent, scrie articole politice pentru The Sun. A publicat proză scurtă în numeroase reviste, printre care şi New Writing Scotland, iar în 2008 şi-a făcut debutul editorial cu romanul A fost odată ca niciodată (The Good Mayor; Editura ALLFA, 2014).

Distins cu Premiul Saltire pentru cel mai bun roman de debut al anului şi tradus în peste douăzeci de limbi, A fost odată ca niciodată (, trad. rom. Ioana Văcărescu) l-a impus pe Andrew Nicoll în lumea literelor şi a fost urmat de alte două romane: The Love and Death of Caterina (2011) şi Dacă citeşti asta înseamnă că am murit (If You’re Reading This, I’m Already Dead, 2012; Editura ALLFA, 2013, trad. rom. Ioana Văcărescu).

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Războiul nu are chip de femeie, de Svetlana Aleksievici

Svetlana Aleksievici şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul celui de-al Doilea Război Mondial, erau abia ieşite din copilărie.

Eroi incomozi, despre „La revedere acolo sus”, de Pierre Lemaitre

O combinație extrem de reușită între roman polițist, roman istoric și roman psihologic, La revedere acolo sus este, totodată, povestea unei lumi în derivă și a unei emoționante prietenii între doi bărbați.

„Viața ca un joc de crochet”, de Kate Atkinson

Viața ca un joc de crochet este o carte mereu surprinzătoare. Construită ca un fel de basm postmodern, alcătuit din bucățele disparate, rememorări, repetiții, vise și breșe în timp, este un roman ce nu-și dezvăluie secretele dintr-o dată. Mi-a plăcut foarte mult ironia naratoarei și felul în care demontează și reinterpretează mereu locurile comune și lucrurile considerate de la sine-înțelese și pe care nu ne mai obosim să le gândim

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu