„Inventarea sunetului”, de Chuck Palahniuk (fragment)

Editura Polirom vă oferă un fragment din romanul Inventarea sunetului de Chuck Palahniuk, proaspăt apărut în prestigioasa colecție de traduceri din literatura universală „Biblioteca Polirom” (coordonator: Dan Croitoru), în anul în care aceasta împlinește 25 de ani. Traducere din engleză de Alex Văsieş.

Gates Foster şi-a pierdut fiica, pe Lucinda, în urmă cu şaptesprezece ani. Nu a încetat nici o clipă s-o caute. Brusc, un eveniment şocant îi oferă lui Gates un prim indiciu serios după mai bine de un deceniu şi în sfârşit pare pe punctul de a descoperi teribilul adevăr. În tot acest timp, Mitzi Ives şi-a construit o carieră de ilustratoare sonoră, creând acele sunete captivante ce le oferă filmelor de la Hollywood autenticitatea. Recurgând la aceeaşi tehnică secretă la care apela şi tatăl ei şi inducându-şi amnezia cu o combinaţie de alcool şi pastile, Mitzi a devenit o expertă de top în sunetele din spectrul violenţei şi al groazei, creând adevărate capodopere sonore, ţipete atât de înfiorătoare, încât par reale. În scurt timp, traiectoriile lui Foster şi Ives se vor intersecta, iar întâlnirea lor ameninţă să dea în vileag violenţa din spatele faţadei strălucitoare a Hollywoodului.

„Această poveste de un umor macabru abundă în detalii ingenioase – de exemplu, un ţipăt atât de puternic, încât distruge clădiri din temelii – şi meditaţii incitante despre transformarea durerii în marfă şi a instinctelor omeneşti primare într-un produs care poate fi cumpărat şi vândut. Rezultatul e un roman de o ironie diabolică, un adevărat deliciu.” (Publishers Weekly)

„Perfectă pentru cititorii cu nervi tari, Inventarea sunetului demonstrează de ce Palahniuk va avea întotdeauna fani înfocaţi, promiţând mereu să ofere poveşti intens groteşti, surprinzător de amuzante şi întotdeauna proaspete.” (New York Journal of Books)

„Palahniuk îmbină ingenios satira la adresa instituţiilor culturale cu explorarea în profunzime a naturii autenticităţii şi a nenumăratelor lucruri care ajung să ne distrugă. O carte de o creativitate debordantă, susţinută de un stil dinamic, ce relevă un povestitor de geniu, încântat şi energizat de propria inventivitate.” (Booklist)

Charles Michael „Chuck” Palahniuk (n. 1962, Pasco, Washington) este considerat unul dintre cei mai originali şi mai inventivi scriitori americani contemporani. Deşi primele cărţi i-au fost refuzate de editori, care le considerau prea riscante din cauza atmosferei lor sumbre, după publicarea romanului Fight Club (1996), cariera sa literară şi-a schimbat definitiv cursul. Fight Club a fost ecranizat de regizorul David Fincher în 1999, iar filmul său – cu Edward Norton, Brad Pitt şi Helena Bonham Carter în rolurile principale – s-a bucurat de un succes fulminant, fiind distins cu numeroase premii. Chuck Palahniuk a scris peste douăzeci de romane şi cărţi de nonficţiune, traduse deja în numeroase limbi. La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, Fight Club, Jurnal, Bântuiţii, Cântec de leagăn, Monştri invizibili, Sufocare, Rant, Supravieţuitor, Pygmy, Snuff, Blestemaţi, Apocalipsa, Beautiful You, Inventează ceva, Ziua Ajustării şi romanul grafic Fight Club 2. Gambitul seninătăţii.

Inventarea sunetului, de Chuck Palahniuk (fragment)

Jimmy încă nu realizase că e dezbrăcat. Corpul său cu carne uscată, vânos, era legat de o platformă din lemn înaltă până la nivelul taliei. Îl înconjura mulțimea obișnuită de microfoane. Altele atârnau de fire în apropierea feței lui.

Mitzi legase o coardă de pian lungă de un cârlig din tavanul studioului. Aceasta cobora spre un mic laţ aflat la nivelul stomacului său scobit. A legat laţul în jurul părţii superioare a scrotului și l‑a fixat strâns. Asta a observat. Atingerea ei i‑a provocat imediat o erecție.

La pupitrul de mixaj, și‑a turnat un pahar de Pinot Gris și a dat pe gât un Ambien.

— Știai că până și câinilor li se înregistrează râsetele?

În timp ce și‑a pus o pereche de mănuși de latex, Mitzi i‑a descris cum studiile pe animale au identificat un anumit gâfâit pe care câinii îl scot când se joacă. Analiza la sonagraf arată că gâfâitul conţine vibraţii de frecvențe diferite. Acestea seamănă cu „ciripitul“ de înaltă frecvență emis de șobolani în timpul încăierărilor în joacă și al sexului.

Mitzi și‑a strâns părul sub o bonetă medicală, spunând:

— Atât ciripitul, cât și gâfâitul par să funcționeze pe post de râsete.

Când cercetătorii au înregistrat acest gâfâit specializat și l‑au redat câinilor anxioși închiși în adăposturile de animale, aceste râsete canine pe bandă i‑au făcut să dea din coadă. Râsul înregistrat îi făcea să se lingă pe față. Câinii au renunțat astfel la comportamentele cauzate de stres cum ar fi plimbatul încoace și încolo și au început să se joace.

A bătut cu degetul într‑un microfon cu condensator și a privit acul de pe volumetrul corespunzător.

— Căscatul și râsul, a explicat ea mai departe, sunt contagioase pentru că erau metoda hominizilor de a regulariza dispoziția unui grup sau a unui trib.

Ochii lui Jimmy s‑au închis încet. Părea să se scufunde înapoi în lumea viselor.

— O trăsătură majoră a psihopaților, a explicat ea, este că nu cască atunci când oamenii din jur cască. Psihopații nu simt empatie. Le lipsesc neuronii‑oglindă.

Și‑a așezat o mână înmănușată pe o manivelă rece de metal și a rotit‑o pe jumătate. Manivela a acționat un angrenaj scârțâitor. Mecanismul era străvechi și ruginit și nu mai fusese folosit. Cel puțin nu în epoca ei. S‑a opintit în ea, iar platforma a coborât până când firul din tavan s‑a întins de tot.

În timp ce‑și băga dopurile în urechi, Mitzi s‑a gândit vag la Odiseu, care astupase urechile echipajului său cu ceară, apoi se legase de un catarg al corabiei, astfel încât doar el să poată auzi sirenele. Era normal ca un simplu sunet să ducă oamenii la pierzanie.

 

Inventarea sunetului, de Chuck Palahniuk, Editura Polirom, 2023, trad. Alex Văsieș, col. „Biblioteca Polirom. Actual”