• „To speak about everything, to say everything, is the act of a silent man” - Anonim

În ziua aceea n-am mai citit...

În ziua aceea n-am mai citit...

Un fragment din romanul lui John Williams, Stoner, m-a dus cu gândul la unul dintre cele mai frumoase fragmente din Divina Comedie a lui Dante: povestea de iubire dintre Francesca da Rimini și cumnatul său, Paolo Malatesta. Citind împreună povestea lui Lancelot și Guinevere, cei doi se îndrăgostesc, lăsând deoparte iubirea din carte pentru propria lor poveste de iubire. Episodul a dat naștere și unei zicale celebre: „În ziua aceea n-am mai citit”.

Am pus fragmentul din Divina comedie în două traduceri: cea realizată de Eta Boeriu (care-mi place mie) și cea a lui George Coșbuc. Fiecare poate să-și aleagă interpretarea care-i place mai mult. 

 

Și-ntors spre ei: – „Francesca-am spus, 
pe față îmi aștern lacrimi dorul tău și chinul; 
ci spune-mi tu, pe când erați în viață

și încă dulce vă era suspinul,
cum de v-ați prins în mreaja de ispite
și dragostei i-ați cunoscut veninul?”

„Nu-i chin mai mare-n vremi nenorocite decât – 
răspunse-n lacrimi și păli – să-ți amintești de clipe fericite.
Și-o știe domnul tău. 

Dar de mă-mbii să-ți spun 
dorința cum ne-a-nvins treptat, 
suspin și grai rostind voi împleti.

Citeam odată cum l-a subjugat 
pe cavalerul Lancelot iubirea; 
singuri eram și fără de păcat.

Adesea-n taină ne-am surprins privirea 
și-același gând obrajii ne-a pălit; 
ci-un singur vers ne-a biruit simțirea.

Când am citit cum zâmbetul râvnit 
i-l sărută pe gură Lancelot, 
acesta ce mi-e veci nedespărțit

mă sărută și-un freamăt era tot; 
de-atunci nicicând n-am mai citit 'nainte 
căci pentru noi fu cartea Galeot”.

(Dante, Divina Comedie, Infernul, Cântul V, v. 115-138; trad. Eta Boeriu)

 

Spre dânșii-apoi mă-ntoarsei și-am vorbit:
– Francesco, vai, a voastră suferință
cu plâns îmi umple sufletul mâhnit.

Dar spune-mi tu-n ce chip găsi putință
să-și dea pe față-ascunsul dor al său
acea de mult nesigură dorință?”.

Iar ea: „Nimic nu doare-atât de rău
decât un timp ferice-a-ți fi aminte
în timp de-amar, și-o știe domnul tău. 

Dar vrerea ta de-ți este-așa fierbinte
să știi al nostru-amor din focu-i prim
voi spune-amestecând cu plâns cuvinte.

Spre-a pierde timpul stam ca să cetim

de Lancelot, cum l-a-ncurcat iubirea, 
noi singuri doi și făr' să bănuim.

Făcu să ne privim ades, cetirea, 
și ne-am surprins cu-obraz descolorat, 
ci-un punct făcut-a să ne pierdem firea. 

Când am cetit cum zâmbetu-așteptat
de mult, amantul și-l sărută-n fine, 
atunci, în tremur tot, m-a sărutat

acest ce-acum în veci va fi cu mine. 
Galeot fu basmul și-autorul lui
și-aici am pus cetirii pe-astăzi fine

(Dante, Divina Comedie, Infernul, Cântul V, v. 115-138; trad. George Coșbuc)

 

În 1855, Dante Gabriel Rossetti, pictorul meu preferat din Frăția Prerafaelită, a ilustrat povestea lui Paolo și Francesca într-un tablou narativ ce se află acum la Tate Gallery, în Londra.

 

Tot despre iubiri clandestine și cărți vorbește și John Williams în Stoner. Fragmentul de mai jos reprezintă cea mai frumoasă îmbinare între literatură și iubire trăită pe care am găsit-o până acum. O fericire atât de simplă, încât pare ireală. Un vis de evadare în care orice cititor se poate recunoaște.

 

Vara care a urmat a însemnat în viața lor mai mult decât dragoste și conversație. Au învățat să fie împreună fără să-și vorbească și s-au desprins cu tihna; Stoner aducea cărți la Katherine și le lăsa acolo, așa că la un moment dat a trebuit să mai monteze niște rafturi. În zilele pe care le petreceau împreună, Stoner începuse să reia studiile pe care aproape că le abandonase; iar Katherine continua să lucreze la cartea care urma să fie teza ei de doctorat. Stătea ore în șir la biroul minuscul lipit de perete, aplecată deasupra cărților în cea mai adâncă concentrare, cu gâtul lung ivindu-se delicat și alb din halatul bleumarin pe care îl purta de obicei; Stoner se tolănea pe scaun sau se întindea în pat, la fel de concentrat la rândul său.

Uneori își ridicau ochii din cărți, își zâmbeau și apoi se întorceau la citit; alteori Stoner se oprea din studiu și își odihnea privirea pe linia grațioasă a spatelui ei și pe gâtul suplu pe care cădea mereu o șuviță de păr. Și atunci îl cuprindea o dorință molcomă, naturală, ca o stare de bine, și se ridica și venea în spatele ei și îi punea brațele ușor pe umeri. Ea se îndrepta de spate și își lăsa capul pe pieptul lui și atunci mâinile lui alunecau pe sub halatul desfăcut și îi atingeau delicat sânii. Și făceau dragoste, rămâneau întinși în liniște o vreme, după care se întorceau la lucru, ca și cum dragostea și învățătura erau unul și același proces.

John Williams, Stoner, Polirom, 2014, trad. Ariadna Ponta

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

De profesie cititor, despre „Stoner”, de John Williams

„Stoner”, de John Williams, este o carte mică, aparent simplă, dar extraordinar de complexă în simplitatea ei și care, prezentând viața și moartea unui „banal” profesor de provincie, prezintă, de fapt, lumea întreagă. Începi să o citești și pare simplă și banală, și până să te hotărăști dacă-ți place sau nu, te trezești mișcat și răscolit cum n-ai mai fost de mult.

Un veritabil festival de culori şi emoţii: „Pascal desenează corăbii” de Radu Niciporuc (fragment)

Radu Niciporuc, un autentic lup de mare, deschide în Pascal desenează corăbii orizonturile unor minunate voiaje exotice între cer şi pământ. Lumea lui vieţuieşte legănată de ritmul tangajului.

Cea mai frumoasă carte de dragoste, „Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit”, de Roland Barthes

Într-una din povestirile lui Borges personajul principal își propune să scrie o altă variantă a lui „Don Quijote” de Cervantes și se trezește că nu poate, practic, decât să o rescrie. Ceea ce înseamnă că „Don Quijote” e perfect așa cum e, nu există o variantă mai bună a cărții. Așa m-am simțit și eu prima oară când am citit „Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit” de Roland Barthes.

2 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. dragos c 04-09-2015 13:23

    mişto articol. mă gândesc să termin stoper, până la urmă. eu merg pe coşbuc.

    Raspunde
  2. Laura Câlțea 04-09-2015 16:14

    Adică Stoner, vrei să spui :) Sau ai făcut intenționat un joc de cuvinte? ;))