• „Pentru a avea o căsătorie fericită, trebuie să-i spui partenerului totul, mai puțin lucrurile esențiale” - Cynthia Nelms

Ia un loc în bătătura MȚR, un proiect pentru oameni cu scaun la cap

Ia un loc în bătătura MȚR, un proiect pentru oameni cu scaun la cap

Ia un loc în bătătura MȚR este un frumos proiect al studenților de la departamentul Comunicare și Relații publice și Literatură Universală și Comparată din cadrul Facultății de Litere București. Coordonat de Cristina Bogdan (profesoară de Istoria Mentalităților și Antropologie Culturală) și Ana Iuga (specialistă în etnografie), proiectul își propune să facă cunoscut în mediul online patrimoniul Muzeului Țăranului Român și, mai specific, colecția de scaune a acestuia.  

Proiectul are o pagină de Facebook dedicată și un blog unde studenții țes povești pe marginea obiectelor tradiționale din muzeu. Unele texte sunt adevărate bijuterii, ca și obiectele de la care au pornit (Am drept inimă o pernă; Zestrea; Ia-ți un răgaz și doar ascultă, omule!; Încercarea de a-ți găsi locul). Pe pagina de FB la secțiunea „Despre” câteva cuvinte bine alese prezintă ideea principală a proiectului, reunind ideea de loc, de zăbavă (cuvânt vechi pe care nu mai suntem obișnuiți nici să-l folosim, nici să-l punem în practică), de spațiu și timp anume care-și creează un context specific: „Poți să te așezi într-o relație, într-o profesie, într-o idee. De fiecare dată, gestul e același: al cuceririi și rămânerii pentru un timp în noul context”.

Pe lângă frumusețea acestor obiecte de patrimoniu, proiectul mai atrage atenția și asupra faptului că, în societatea de consum în care trăim, nu mai suntem obișnuiți să ne gândim nici la utilitatea fiecărui produs în sine, nici la frumusețea lui. Într-o lume a produselor de masă, ne învață să redescoperim istoria din spatele obiectelor pe care le întâlnim, pe care suntem obișnuiți să le folosim fără să le „vedem”.

Pornind, pentru început, de la colecția de scaune a muzeului, Ia un loc în bătătura MȚR se desfășoară pe mai multe paliere de cercetare și dezvoltare:

În ramă: cuprinde imagini cu tablouri celebre, în care apare drept personaj și „scaunul”.

Povești cu scaune: cuprinde istoriile imaginate de studenți referitoare la scaunele din expoziția permanentă a MȚR.

Gura satului: cuprinde proverbe, zicători, spuse ale unor oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți despre scaun, ședere, așezare etc.

Sta(re): cuprinde texte mai teoretice despre ideea de scaun, istoria devenirii acestui obiect, ideea de așezare în diverse culturi.

Printre file: cuprinde fragmente din literatură în care scaunul e personajul central.

Bibliografie (o bibliografie teoretică despre obiect, scaun, așezare, antropologia obiectelor, bunuri de consum et.): încă în construcție.

Așadar, o invitație la zăbavă, la lectură, la deschiderea către lume, la participare, un proiect frumos care, zic eu, merită susținut și urmărit. 

© Ia un loc în bătătura MȚR

© Henri Matisse, Femeie citind (1894); Linda Corbet, Scaunele de grădină ale lui Charlie (2007)

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Librăria Bizantină, un colț de liniște în centrul Bucureștiului

Am ajuns la Librăria Bizantină cu ocazia seriei de evenimente organizate de ei, Librar pentru o zi, și, pe lângă discuțiile legate de cărți prilejuite de eveniment, mi-au plăcut foarte mult atmosfera relaxată și deschisă a librăriei, căldura oamenilor (librari tineri și simpatici), dar și spațiul în sine.

Noua sală de lectură de la Litere și nostalgia anilor de facultate

După ce am văzut un top al celor mai somptuoase biblioteci din lume făcut de cei de la Bored Panda, unde era inclusă și Biblioteca Universității „Gheorghe Asachi” din Iași, mi-am adus aminte că, după ce am terminat eu facultatea, a fost modernizată și Sala de lectură a bibliotecii Facultății de Litere din București.

Ceai la Metoc: o ceainărie ca o nuvelă de Eliade

Am ajuns la Metoc în prima zi când în București s-a simțit parfumul salcâmilor înfloriți, iar vizita asta mi-a rămas în minte ca o nuvelă de Eliade: după ce treci pragul porții parcă intri într-o lume paralelă, unde timpul se dilată, iar contururile lumii se estompează. Tind să cred că nu fabulez.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu