• „Cine gândește puțin, se înșală mult” - Leonardo da Vinci

Despre omenie și cea mai frumoasă librărie din lume: Shakespeare and Company

Despre omenie și cea mai frumoasă librărie din lume: Shakespeare and Company

Una dintre cele mai frumoase povestiri din minunata carte a lui Jeanette Winterson, Zile de Crăciun (care nu este de citit doar de Crăciun, e de tot anul și pentru totdeauna), este despre unul dintre cele mai emblematice locuri pentru cititorii din toată lumea: librăria pariziană Shakespeare and Company.

Nu trebuie să fi fost la Paris ca să știi despre ea. Orice cititor a auzit câte ceva, a citit pe undeva, a văzut la un moment dat vreo imagine a micii librării plină de cărți și a cititorilor stând la mese în fața ei. E atât de mult intrată în legendă, încât pare ireal că există.

Eu încă nu am ajuns s-o văd, iar povestirea lui Jeanette Winterson m-a făcut să fiu și mai nerăbdătoare să ajung acolo. Din fericire, tot în această povestire am aflat despre o carte dedicată acestei librării (Shakespeare and Company, Paris: A History of the Rag & Bone Shop of the Heart, ed. Krista Halverson) și pe care sper să o am curând în bibliotecă.

Povestirea se cheamă „Colțunașii chinezești de la Shakespeare and Company” și este, de fapt, povestea unei rețete. Fiecare dintre cele 12 povestiri de Crăciun din cartea lui Jenette Winterson este însoțită de câte o rețetă care este, de fapt, o povestire în sine, întrucât niciodată nu ți se dau doar ingredientele și modul de preparare, ci și povestea personală a acelei rețete; ceea ce face cu atât mai încântătoare, atât cartea, cât și rețeta.

 

Crăciunul înseamnă comunitate, colaborare, sărbătoare. Trăit cum trebuie, Crăciunul poate fi un antidot la mentalitatea După mine potopul, care a rebotezat capitalismul drept neo-liberalism. Mallul nu este adevărata noastră casă, însă nu e nici spațiu public, pentru că, în timp ce librăriile, parcurile, terenurile de joacă, muzeele și sălile de sport dispar, pentru mulți, mallul, cu falsa lui amicalitate, este singurul spațiu public rămas, în afară de străzi.

Cred că am putea cu toții recupera spiritul Crăciunului – mai puține cumpărături, mai multe daruri, mai puține cheltuieli, mai mult timp pentru prieteni, inclusiv bucuria de a găti și de a mânca împreună, și mai mult împărțit cu ceilalți din ceea ce avem.

Deasupra intrării în librăria Shakespeare and Company e o tăbliță pe care scrie: „Fiți omenoși cu străinii, pentru că ei ar putea fi îngeri trimiși pe pământ”. Librăria Shakespeare and Company există la Paris din 1919. Creată de legendara Sylvia Beach, din Pennsylvania, librăria a devenit o a doua casă pentru toți acei americani interbelici faimoși – Gertrude Stein, Hemingway, Ezra Pound, F. Scott Fitzgerald. Beach a fost prima editoare a romanului Ulise de James Joyce. A fost închisă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și, în cele din urmă, redeschisă cu numele ei original în fața catedralei Notre Dame și administrată de George Whitmas, un fost infanterist ce iubea în egală măsură cărțile și Parisul. George nu închidea niciodată prăvălia de Crăciun; programul era normal, de la prânz, până la miezul nopții, iar George gătea pentru oricine dorea să mănânce – printre aceștia s-au numărat Anaïs Nin, Henry Miller și o grămadă de poeți beat. Ginsberg citise aici Howl gol pușcă și lui Gregory Corso îi plăcea îndeosebi meniul oferit pentru un an de zile: înghețată, gogoși și whisky. Și tot reveneau – în 1982, Sylvia, fiica lui George, și-a petrecut al doilea ei Crăciun pe pământ împreună cu Allen Ginsberg, Lawrence Ferlinghetti și Gregory Corso, luând o cină alcătuită din biscuiți cu praf de copt și sufleu de brânză.

George era de părere că toate cărțile acestea sunt un sanctuar pentru minte. Librăria lui a devenit un sanctuar pentru trup și suflet. Există, iată, o librărie pentru oricine dorește să stea și să citească, ferit de frig sau de soare. Pe vremea lui George, se întâmpla ca în librărie să-și găsească adăpost peste noapte chiar și douăzeci și patru de scriitori faliți.

Acum George e mort. A ajuns la nouăzeci și patru de ani și a murit în micul lui apartament de deasupra prăvăliei. Fiica lui, Sylvia (născută când George avea șaizeci și opt de ani) se ocupă de acest bookopolis ce crește întruna, împreună cu partenerul ei, David Delennet. Librăria a devenit, în fine, o afacere (George refuzase să folosească vreun computer sau telefonul, refuzase chiar și să aibă casă de marcat), deși spiritul locului nu s-a schimbat. Prăvălia nu mai e deschisă în ziua de Crăciun, dar Sylvia și David gătesc personal masa pentru angajați, și voluntari, și toți scriitorii debusolați, în luptă cu capodoperele lor. (...)

 

Curând după Crăciunul din 2007, am venit la librărie într-o stare cumplită – în vara aceea, partenera mea mă părăsise brusc; parcă murisem. Pierderea ei îmi adusese cu ea ceva mai profund și mai înfricoșător, însă încercam să nu las pe nimeni să vadă asta.

Încercam să fac față scriind; de fapt, povestirea Leul, unicornul și cu mine, din volumul de față, a fost scrisă în acel decembrie. Am scris-o cap-coadă într-o noapte, prea nefericită ca să pot dormi. Eroul ei e un măgăruș pitic, care primește un nas de aur. Eu sunt măgărușul.

 

Sylvia și David mi-au dat prăvălia, să rătăcesc cât vreau printre rafturi, câinele lor, Colette, să-mi țină companie, un radiator lângă care să stau și toată mâncarea pe care aș fi putut-o înghiți. Mai târziu, când situația mea s-a înrăutățit, mi-au cumpărat pijamale și m-au îngrijit până am scăpat de-o infecție la plămâni.

Fusesem de multe ori până atunci la Shakespeare and Company. Îl cunoscusem pe George, care avea deja nouăzeci de ani.

N-a părut fericit să mă vadă. Sinceră să fiu, chiar mi-a aruncat cu o carte în cap.

George:

 – Ce caută în apartamentul meu? Cine e?

Sylvia:

– E o scriitoare talentată, tată. Jeanette Winterson.

George a părut încântat și a pus jos a doua carte pe care se pregătea s-o arunce spre persoana mea.

George:

– I-ai arătat odaia scriitorilor? Nu? Fir-ar să fie, chiar trebuie să fac totul singur? Poate să stea cât vrea. Lasă-mă să-ți arăt odaia scriitorilor. L-ai citit pe Henry Miller? El...

George iubea scriitorii. Pe toți scriitorii. Casa lui era casa noastră.

 

Să te simți bine-venit. Să fii luat în seamă. Să fii hrănit. Să dormi adânc. Să te simți în siguranță. Să citești. Să așterni pe foaie cuvinte pe care alții le vor citi.

 

Mintea mea era în cădere liberă. E riscant să înnebunești. O călătorie pe care mai bine n-o faci, dacă ai de ales. Uneori, e o călătorie pe care trebuie s-o faci. Dar, ca în toate călătoriile disperate, pe drum vei avea parte de ajutoare.

Așa că, de Crăciun, ridic o carte și un pahar către steaua care m-a condus la Shakespeare and Company și la refugiul pe care l-am găsit acolo, și la bunătatea plină de imaginație a unui fel de a trăi viața ce nu a recunoscut niciodată banii drept ceva esențial.

 

Dacă vrei să citești toată povestea librăriei Shakespeare and Company, trecut, prezent și viitor, tocmai au publicat o carte despre ea: Shakespeare and Company: O istorie a prăvăliei de vechituri a inimii (eu am scris prefața).

 

Într-o foarte frumoasă carte dedicată celor mai frumoase librării din lume, descrierea librăriei Shakespeare and Co. începe chiar așa: „True bibliophiles consider Shakespeare and Company to be the world's greatest bookstore”. Cartea se cheamă Footnotes from the World's Greatest Bookstores: True Tales and Lost Moments from Book Buyers, Booksellers, and Book Lovers, este scrisă și ilustrată de Bob Eckstein (cartoonist la The New Yorker), și cuprinde istorii și ilustrații cu 75 dintre cele mai frumoase librării din lume. Apărută în 2016, are în paginile ei și descrierea unei librării românești, din păcate, între timp, închisă, este vorba de Anthony Frost English Bookshop.

În contextul actual al extinderii tot mai mari a pieței de carte în online, astfel de cărți și de povești despre aceste minunate locuri de întâlnire între cărți și oameni care sunt librăriile, mi se par cu atât mai prețioase. Librăria nu este doar un loc în care se vând cărți, este o stare de spirit, este o comunitate, este un loc ce nu poate fi înlocuit de nici o realitate virtuală.  

Zile de Crăciun. 12 povestiri și 12 sărbători pentru 12 zile, de Jeanette Winterson, Humanitas Fiction, 2017, trad. Vali Florescu.

Footnotes from the World's Greatest Bookstores: True Tales and Lost Moments from Book Buyers, Booksellers, and Book Lovers, de Bob Eckstein, Ed. Clarkson Potter, 2016

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

„Ceai în Sahara”, de Paul Bowles (fragmente)

Fragmente din „Ceai în Sahara”, de Paul Bowles, o poveste despre trei călători americani rătăcind pe întinderea pustie și aridă a Africii de Nord după cel de-al Doilea Război Mondial.

O nouă istorie a literaturii române lansată de Nicolae Manolescu la Gaudeamus

Nicolae Manolescu va lansa la Gaudeamus o nouă carte, un fel de istorie a literaturii române ce se vrea mai prietenoasă și mai accesibilă decât volumele scrise pentru specialiști, intitulată „Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc”.

De profesie cititor, despre „Stoner”, de John Williams

„Stoner”, de John Williams, este o carte mică, aparent simplă, dar extraordinar de complexă în simplitatea ei și care, prezentând viața și moartea unui „banal” profesor de provincie, prezintă, de fapt, lumea întreagă. Începi să o citești și pare simplă și banală, și până să te hotărăști dacă-ți place sau nu, te trezești mișcat și răscolit cum n-ai mai fost de mult.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu