• „Adevărații purtători de frumusețe sunt, pentru mine, întotdeauna ceilalți” - Mihai Măniuțiu

De la ce vârstă încep să-i citesc copilului și ce?

De la ce vârstă încep să-i citesc copilului și ce?

În ultimii ani s-au înmulțit teoriile confirm cărora ar trebui să le citim copiilor de la cele mai fragede vârste, ajungându-se chiar până la perioada intrauterină. Sunt numeroase studiile conform cărora gustul pentru lectură ar putea fi format încă dinainte de naștere (la fel și preferința pentru anumite genuri muzicale sau pentru anumite fructe și legume pe care mama alege să le consume).

Dincolo de ce li se citește copiilor (intrauterin sau din primele luni de viață), mie mai important mi se pare însuși actul comunicării dintre părinte și copil. Evident, că nici unul dintre aceste studii nu afirmă că cei mici ar putea să și înțeleagă efectiv ce li se citește, totul reducându-se, mai degrabă, la crearea unei obișnuințe și a unei comunicări. Copii nu vor înțelege cuvintele și poveștile, dar vor înțelege că părintele le acordă atenție, vor percepe modulațiile vocii lor, vor înțelege iubirea din vocea lor. Și, pentru primele luni de viață, asta e ceea ce contează. Dezvoltarea emoțională și cognitivă a copilului depinde de această comunicare cu părintele sau cu cei care îl înconjoară.

Eu nu i-am citit fiicei mele în timpul sarcinii. Pur și simplu, nu mi-a venit și nici n-am vrut să fac asta doar pentru a urma o anumită modă a parentingului contemporan. Însă primul lucru care a fost gata pentru camera ei a fost biblioteca cu cărți pentru copii. Unul dintre lucrurile care mi se par esențiale în cultivarea gustului pentru lectură al copiilor este chiar familiaritatea cu cărțile și cu actul lecturii. Un copil înconjurat de cărți va ajunge să le deschidă, măcar din curiozitate. Iar un copil care-și vede părinții citind va încerca să-i imite, măcar ca distracție. Și ceea ce începe ca imitație sau obișnuință poate fi transformat, în timp, în necesitate.  

Revenind la întrebarea din titlul articolului, cred că fiecare părinte poate alege să-i citească copilului atunci când simte că trebuie să facă asta. Dacă vrea să o facă din timpul sarcinii, o poate face de atunci, la fel de bine cum poate aștepta ca copilul să înceapă să vorbească și să înțeleagă și înainte de a-i citi. Cred că, dincolo de studii și reguli, cel mai important e felul în care părintele își construiește relația cu propriul copil.

Referitor la ce ar trebui să-i citești copilului, răspunsul este, evident, cărți pentru copii. Avem din ce în ce mai multe cărți dintre care să alegem, atât în română, cât și în alte limbi, și, mai ales, din ce în ce mai frumoase. De la cărți cu pagini cartonate, menite să reziste la mușcături repetate, până la cărți ilustrate sau pop-up books, în momentul ăsta avem în mod clar de unde alege. Iar frumusețea și interactivitatea acestor cărți noi pentru copii este un factor important în cultivarea gustului pentru lectură al celor mici.

Personal, aș alege să încep să citesc cărți scurte și, mai ales, cărți în versuri sau care au o anumită ritmicitate pentru că se pretează cel mai bine lecturii cu voce tare, iar muzicalitatea lor inerentă poate fi simțită fără a fi neapărat înțeles conținutul. Câteva astfel de cărți potrivite: Cărticica de dormit și Cotoi cu pălărioi, de Dr. Seuss, Lama Lama în pijama, de Anna Dewdey, minunatele povești în versuri ale lui Carmen Tinderle (În orașul Bucurville și Marele acoperiș), Girafele nu știu să danseze, de Giles Andreae, Noapte bună, noapte bună, șantier sub clar de lună, de Sherri Duskey Rinker, Pippa&Pelle, de Daniela Dreischer, Omida mâncăcioasă, de Eric Carle, Pete Motanul și nasturii săi șic, de Eric Litwin, sau Cum adoarme puiul meu?, de Monica Sweeney.

Exercițiul acesta al lecturii a fost, cum ziceam și mai sus, mai degrabă de interacțiune și de stabilire a unei comunicări. Important e, la vârsta asta, actul în sine, mai degrabă decât semnificația poveștilor. Cum spuneam, importantă mi se pare comunicarea cu copilul și interacțiunea, iar fiecare părinte ar trebui să fie atent ma la relația pe care și-o construiește cu copilul său. Ca oameni, avem nevoie de povești ca să ne dezvoltăm, doar că nu toți manifestăm această nevoie în același timp. E posibil ca unii copii să nu fie de la început atrași spre lectură și atunci părintele poate să mai aștepte puțin până să înceapă să facă asta. Poate începe prin a-i spune povești, ca un fel de joacă, în loc să i le citească și de aici să înceapă să-i cultive interesul. Cultivarea plăcerii cititului depinde, la început, de părinte, dar e important ca acest obicei să fie făcut din plăcere, nu din obligație și, mai ales, nu uitați de puterea exemplului: un copil-cititor se crește de un părinte-cititor. 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

O nouă colecție la Editura Corint: Ghidurile Usborne pentru părinți

Despre misterul timpului de calitate și noua colecție Corint: Ghidurile Usborne pentru părinți. Primul titlu al seriei: „Hai să învățăm în joacă!”.

Seria „Istoria povestită copiilor”, de Simona Antonescu apare la Editura Nemi

Editura Nemi de carte pentru copii lansează Istoria povestită copiilor, de Simona Antonescu, cu ilustrații de Alexia Udriște – o serie de romane care-i va familiariza pe micii cititori cu istoria și legendele românilor.

A 4-a ediţie a concursului de creaţie literară Trofeul Arthur

Editura Arthur organizează anul acestea cea de-a 4-a ediţie a concursului de creaţie literară Trofeul Arthur adresat atât scriitorilor consacraţi, cât şi debutanţilor. Scopul concursului este de a oferi tânărului public cititor o alternativă autohtonă contemporană la literatura internaţională dedicată copiilor şi adolescenţilor.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu