Concurs „Probe de empatie”, de Leslie Jamison (încheiat)

Am această tendintă de a mă identifica, sau cel puțin de a încerca să mă identific cu câte cel puțin un personaj din orice carte aș citi.Recent, am terminat de citit Martin Suter cu al său prim roman Small World. M-a impresionat, faptul că a trebuit să intre în viața mea încă un personaj care să mă facă să înțeleg, încă o dată ,că oricât de nedreaptă ți s-ar putea părea viața, la un moment dat al propriei existențe, trebuie să o prețuiești și să ai grijă să îți hrănești cu optimism și iubire clipele pentru a avea ce rememora, undeva spre sfărșitul ei.....

Povestea care m-a impresionat si care m-a facut sa inteleg ca nu totul e alb-negru este romanul \" Crima si pedeapsa\" de Dostoievsky ,am putut intelege cum un om disperat poate lua o decizie gresita, cum in anumite situatii nu mai judeci si gresesti orbeste, dintr-un om bun devi pe moment unul rau dar ca esenta binelui exista in fiecare din noi .Personajul da a gresit, a comis o crima ,distrugand viata unui om a distrus-o si pe a sa, regretul si gravitatea faptei ducandul pana la nebunie. Poate nu ar trebui sa am empatie pentru un asemenea om dar uite ca am

Louis Zamperini ,personajul principal din \"De neinvins\" - romanul Laurei Hillenbrands, mi-a venit in minte imediat! Extraordinara vointa de viata - extraorinar destin!

Fiecare om are o poveste de spus, dar povestea de viata a bunicii mele m-a impresionat cel mai tare. Si-a croit un drum in viata de la 14 ani, a razbit de una singura mereu, a refuzat cu indarjire sa se dea batuta indiferent de obstacole si, mai ales, s-a luptat cot la cot cu un cancer afurisit, fara sa planga, fara sa dea vina pe altii sau pe Dumnezeu, convinsa ca va reusi sa treaca si peste asta. Chiar daca n-a castigat batalia, pentru mine ramane o luptatoare si povestea ei de viata ar trebui sa-i inspire si pe altii!

Povestea de viață a nimănui alteia decât Anne Frank, tânăra care s-a luptat (mai mult în interioul său) cu tratamentele aspre ale regimului nazism. Forța, devotamentul și credința de care aceasta a dat dovadă, dar mai ales, curajul de a se confesa unui jurnal (lucru de care adeseori, pe dura lecturii, mă temeam că va fi descoperit de către cineva, în timpul vieții sale), tăria cu care s-a confruntat cu situațiile neprevăzute, curajul cu care a rezistat, fără să cadă pradă disperării, iubirea ei fragedă dar înălțătoare totodată, toate aceste lucruri și nu numai, m-au impresionat atât prin modul în care au fost scrise, dar și prin faptul că Anne este o dovadă de curaj și forță nebănuită, deși nu mai trăim timpurile de altă dată, în orice situație critică, lucrul cel mai important e să nu deznădăjduim. Anne s-a hrănit mult timp cu ideea unui final pașnic, poate că ăsta a și fost principalul motiv pentru care nu și-a pierdut cumpătul. Nici ea, nici ceilalți, atât timp cât au stat ascunși, izolați, adormind în fiecare seară cu propriile frici.

Cand am citit intrebarea mi-am amintit instant de Laur, personajul cu acelasi nume din romanul lui Vodolazkin. Mi se pare una din cele mai triste povesti citite vreodata si am empatizat foarte mult cu personajul. Laur si-a dedicat intreaga viata altora, fie ca a fost vorba de oameni apropiati lui sau de necunoscuti care veneau la el in speranta de a se vindeca. Lipsa lui de egoism m-a marcat profund, la fel si capacitatea lui de a ramane adeptul unor valori pe care el le-a considerat universale si absolute.

O sa spun Jen Campbell pentru ca si-a urmat visul de a deveni scriitor dupa ce, inca de mica, a trebuit sa petreaca mult timp prin spitale, iar \"cartile erau printre cei mai buni prieteni ai ei\", cum a povestit de mai multe ori. Boala de care sufera a facut ca la nastere sa aiba degetele lipite asa ca de-a lungul timpului a facut nenumarate operatii. A reusit sa invete sa scrie si a publicat deja nenumarate carti. E indragostita pana peste cap de literatura si e implicata in nenumarate proiecte. Pe contul sau de Youtube e cat se poate de activa, iar pe langa topuri ale autorilor preferati si recenzii de carte, a povestit, la un moment dat, despre cum si-a folosit frica pentru a deveni ceea ce isi dorea inca de cand era mica. Dupa varsta de 30 de ani, unii dintre cei care sufera de aceasta boala risca sa orbeasca asa ca asta a ambitionat-o si mai mult. Continua sa scrie si sa se bucure de viata intr-un fel care ii inspira pe cei mai multi dintre noi, cu probleme infinit mai mici. Iar o astfel de perspectiva asupra vietii nu poate decat sa imi ofere, cred eu, o lectie de viata esentiala. Si cred ca e un bun exemplu atunci cand vorbim de empatie. Tot ea povesteste la un moment dat cum, atunci cand lucra intr-o librarie, prima intrebare pe care o puneau copiii cand ii vedeau mainile era: \"Te doare?\", in vreme ce adultii isi fereau privirile sau isi cereau scuze pentru curiozitatea copiilor. Cred ca de la cei mici putem invata multe despre empatie sau daca noi, ca adulti, nu uitam ca, in realitate, suntem in continuare copii in haine, adesea nepotrivite, de adult.

Humphrey van Weyden,eroul lui Jack London si aventura transformarii sale dupa intalnirea cu batranul Larsen, Lupul de mare din romanul cu acelasi titlu.

Adam Trask din „La răsărit de Eden”, de John Steinbeck.

M-au impresionat (și mă impresionează în continuare) poveștile de viață ale personajelor-pacienți din cărțile lui Irvin Yalom. În prezent este scriitorul meu de suflet și prin intermediul scrierilor lui învăț mult și despre puterea empatiei.

“Ca să ne putem înţelege empatic unii pe alţii, ar trebui mai întâi să ne acordăm pe frecvenţa vibraţiilor mentale ale celuilalt, renunţând pe moment la propria noastră frecvenţă.” Swami Shivadana, “Puterea gândului”. Mă simt împlinită căci am puterea de a empatiza cu... realul și irealul, deopotrivă. :) Da, empatizez cu cei de lângă mine, cu aproape toți oamenii cu care intru în contact și, în același timp, găsesc dulcea putere de a mă identifica și a trăi alături de personajele care mă călăuzesc de-a lungul lecturii. Uite, zilele trecute am empatizat teribil cu ”Copiii lui Hansen” (Ognjen Spahic).

M-a impresionat povestea lui Rachel din ,,Fata din tren” :)

Una dintre poveștile care m-au impresionat e cea a lui Remi, personajul principal din romanul lui Hector Malot, \"Singur pe lume\". E o carte pe care am citit-o cu foarte mulți ani în urmă, și chiar dacă i-au urmat povești la fel de impresionante, aceasta a fost și rămâne o lectură importantă pentru mine, pentru că găsesc în ea ceva nou, de fiecare dată. De aici am învățat că e important să nu îți pierzi niciodată credința că vei reuși; răbdarea și perseverența te vor duce acolo unde îți dorești. Totodată, din povestea micului personaj, am învățat că oricât de singur te-ai simți/găsi în situațiile de mare încercare ale vieții, important e să nu te pierzi pe tine însuți.

Povestile de viata ale minunatului David Sedaris. Toate. Fiecare in felul ei.

M-a impresionat povestea de viata a lui Franklin Delano Roosevelt, singurul presedinte al SUA, care a avut patru mandate consecutiv, conducand tara din scaun cu rotile. M-a impresionat vointa sa, si felul in care a tinut sa fie discret cu boala, inspirand incredere oamenilor.

Anul acesta am fost marcata de povestea din Solaris. Kris Kline urmarit pe o planeta straina de iubita care este in acelasi timp si trecut si prezent alterat. Un fel de infern. Sau existenta mult mai profunda.

Mi-a placut foarte mult \"Scanteia\" din colectia Narator. O poveste reala, deosebita, despre copii deosebiti si devotamentul, sacrificiul si perseverenta unei mame. O care care ne invata multe despre copiii cu autism, o carte utila oricui, o carte care ne da speranta.

M-a impresionat povestea lui Masumeh din \"Cel care ma asteapta\" de Parinoush Saniee.

Povestea lui Jim Morrison, asa cum este ea relatata de Stephen Davis in \"Jim Morrison - Life, Death, Legend\" si care dezvaluie un personaj care a rupt barierele vremii sale prin muzica. Ascult Doors de multa vreme, m-au intrigat multe dintre cantecele lor si acum, citind aceasta carte, realizez cat de incomod era Morrison prin genialitatea sa, cata influenta avea asupra maselor prin carisma sa si cat de puternica era obsesia sa fata de moarte. Un poet-muzician vizionar, neinteles de prea multi la vremea respectiva, dar a carui faima rezista in continuare probei timpului. Dupa cum frumos incepe cartea \"He\'s been dead for decades, but he\'s still causing trouble\".

Dintre multe carti citite pot spune ca viata personajului principal Hannah Reid din cartea romantica "O aventura secreta " de Mary Balogh m-a impresionat mult. Aceasta, la doar nousprezece ani devine ducesa, iar timp de un deceniu, cand ducele moare la o varsta de optzeci de ani, nu se simte prea fericita si implinita, chiar daca i se faceau toate poftele si i se indeplineau toate dorintele. Hannah incepe sa-si traiasca viata cu adevărat si s-o "guste" numai dupa moartea ducelui...

M-a impresionat Life of Pi

În luna august am avut șansa de a discuta în cadrul unui interviu cu un mare om - Ion Ochinciuc. Deși nu un scriitor cunoscut și apreciat în zilele noastre, am fost uimită să aflu că l-a avut ca profesor pe George Călinescu și că cel de-al doilea roman publicat a avut un tiraj mai mare ca al lui Marin Preda, spre marea nemulțumire a celui din urmă. M-a impresionat ca om, în primul rând, dar a fost și o adevărată onoare să discut cu un scriitor al unor alte timpuri. :)

Povestea Olgutei din La Medeleni, cred ca aveam 12 ani. :)

Cel mai mult, in ultima perioada, mi-a placut povestea de viata a contesei de Bathory. Cartea Contesa insangerata de Rebecca Johns, iti ofera o alta perspectiva a vietii lui Erzsebet si mi-a placut enorm sa citesc o altfel de istorie decat cea pe care o invat in facultate. :)

Povestea celui devenit Laur, din volumul cu acelasi nume scris de Evgheni Vodolazkin.

M-a impresionat scurta viață a lui W.N.P. Barbellion, cu al lui jurnal, acela al unui om dezamăgit. Vă recomand cartea cu drag! Mai multe detalii despre aceasta puteți citi și pe blogul meu. Toate cele bune!

M-a impresionat mult mirajul aşteptării lui Drogo din Deşertul tătarilor.

M-a impresionat viata lui Viktor Frankle, mai ales perioada petrecuta in lagar. Perioada care a fost traita de catre acesta cu atat vointa de viata si de supravietuire, transpusa apoi intr-o adevarata lectie, intr-o paradigma psihologica si psihoterapeutica valabila pentru toate perioadele si pentru toti oamenii. Asadar, fiecare din noi ne cautam sensul pentru a intelege cum suntem si pentru a fi impliniti cu ceea ce suntem. Povestea lui este mai mult decat o experienta de viata, este poveste fiecaruia despre lupte interioare pe care le ducem zilnic.

E putin spun ca m-a impresionat -eu as spune ca m-a marcat, chiar!- povestea lui Jean Valjean, personajul principal al romanului Mizerabilii. Ea e cea care m-a invatat ca oglinda are doua fete (asa cum a spus insasi Barbra Streisand, intr-un film pe care chiar ea l-a regizat) si ca totul e relativ, asa ca ar fi bine sa nu judecam, ci sa incercam, in schimb, sa intelegem si perspectiva celui din fata noastra...

Povestea lui Pip- de \"Charles Dickens\" ....am citit cartea in generala fiindu-mi imprumutata de o prietena, care ulterior mi-a lasat-o mie....ca in facultate pentru lucrarea de licenta sa aprofundez acelasi personaj.

M-a impresionat destinul Sofiei din Alegerea Sofiei de William Styron. Este un destin tragic, cu multe alegeri, mai mult sau mai putin bune, de obicei avand de ales doar raul cel mai mic. Este, dupa parerea mea, unul dintre personajele pe care le poti intelege cu greu, pentru ca nu iti poti imagina ce ai face intr-o asemenea situatie.

povestea de viaţă a lui Gabriel Garcia Marquez

Print si cersetor de Mark Twain a fost cartea care m-a impresionat cel mai mult ,cand voi avea ocazia o voi citi cu mare drag....au trecut foarte multi ani de cand am citit-o <3

M-a impresionat viata lui Corrie ten Boom si a familiei sale (descrisa in cartea \"Refugiul\"), care a adapostit evrei in Olanda ocupata de nazisti.

M-a impresionat viata lui Corrie ten Boom si a familiei sale (descrisa in cartea \"Refugiul\"), care a adapostit evrei in casa lor din Olanda ocupata de nazisti.

Pe mine m-a impresionat povestea vieţii lui Jeni Acterian din "Jurnalul unei fete greu de mulţumit"

M-a impresionat povestea de viata a lui Camil Petrescu, o parte regasita si in Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Eu traiesc in carti deci :) ... cartea The shack(cred ca e tradusa Coliba in ro) e cu mine. Povestea unui tata caruia ii este rapita si ucisa fetita. Cum gaseste un mod de a se ierta de merge mai departe .... m-a ajutat citiva ani dupa lecturarea ei ca sa continui dupa o ... durere mare.

Destinul Antoanetei Ralian cea mai cunoscuta si prolifica traducatoare din Romania ar putea fi oricand subiect de roman. Am fost impresionata de palmaresul de traduceri demn de Cartea Recordurilor, dar si de o personalitate seducatoare, plina de vitalitate si umor; admir din tot sufletul \"apetenta sa bovina pentru munca\" si impartasesc dragostea dansei pentru muzica & un oras de vis: Londra.

M-a impresionat destinul lui Mihail Sebastian, un roman de origine evreiasca, contemporan celui de-al Doilea Razboi Mondial si caruia Nae Ionescu i-a scris o prefata antisemita la romanul sau De doua mii de ani.

Hachiko: A Dog\'s Story Filmul, inspirat dintr-o poveste reală, petrecută în Japonia, în prima parte a secolului al XX-lea, si, care, urmăreşte relaţia specială, apărută între un profesor universitar şi un câine pe care îl găseşte pe stradă şi, pe care îl duce, ulterior, în casa lui.Si, desi, pare clieseica relatia dintre un stapan si cainele sau, mie mi se pare cel mai profund si concludent exemplu de devotament, iubire, loialitate si compasiune.

M-a impresionat foarte mult povestea de viata a Malalei Joya,care a luptat pentru respectarea drepturilor omului in Afganistan si in lume.Povestea ei am aflat-o din cartea \"In numele poporului meu\" Malalai Joya in dialog cu Derrick o\'Keefe

Povestea de viata care m-a impresionat in mod deosebit este cea a unor prieteni din Sibiu. Familia lor era una minunata, compusa din mama, tata si o fata frumoasa pe nume Paula, o adolescenta cu vise, planuri de viitori, sperante... Paula era o eleva eminenta la Colegiul Bruckenthal din Sibiu si intr-o vara a plecat cu o gasca de prieteni in Turul Transilvaniei pe bicicleta. A venit acasa putin racita, acuzand dureri in gat, mama ei a dus-o la spital, dar a fost tratata superficial si trimisa acasa. Starea de rau s-a acutizat a doua zi, in sensul ca nu mai putea respira, mama ei a dus-o din nou de urgenta la spital. Seara, la ora 21, au luat-o de langa mama ei si dusa intr-o alta sectie, iar a doua zi Paula nu mai era. La ora 13, niste medici au venit si i-au spus mamei ca nu au avut ce sa-i faca, Paula avand o infectie ucigasa in gat (dar care, cu un simplu exudat faringian s-ar fi descoperit la timp si ar fi fost salvata). Eeei, dar povestea nu se termina aici. Pentru acea familie, pierderea Paulei a fost un soc urias. Nu-si mai gaseau sensul vietii in nimic. La oarece timp, mama a incercat sa ramana insarcinata din nou, a reusit, dar a pierdut o sarcina gemelara la 27 de saptamani. Medicul a sfatuit-o sa nu mai incerce pentru ca varsta era deja inaintata (avea 42 de ani) si riscurile erau foarte mari. Asa ca a fost nevoita sa abandoneze ideea. Dupa un an, intr-o zi frumoasa, prietena mea si-a luat inima in dinti si a mers la sotul ei cu o propunere timida, stiindu-l refractar la anumite idei si i-a spus: \"Nu vrei sa adoptam un copil ?\" Sotul ei a ridicat capul si cu o lumina foarte puternica in ochi a intrebat-o: \"De ce nu doi ?\", \"Tu vorbesti serios ?\". \" Da, cat se poate de serios\". Din acea zi au inceput demersurile si in scurt timp au devenit parintii a doi copii gemeni, de 2 ani si jumatate (fetita si baiat), viata lor a capatat un alt sens si se bucura din nou de viata... Paula a devenit sora si fiica-inger care-i vegheaza si-i ocroteste de-acolo, din Cer... E o poveste autentica, o poveste care m-a urmarit foarte mult timp...

Prefer să mă gândesc la ultima carte citită, respectiv \" Sub aceeași stea \"de John Green. E povestea a doi adolescenti, ambii diagnosticați cu cancer. M-a impresionat puțin altfel decât romanul lui Andrei Ruse, \" Soni \", deoarece se simțea parcă intr-un mod mai viu, contra cronometru luptă pentru fiecare \" acum \" . Când Gus îi cere lui Hazel să îi facă un discurs prefuneral, chestia asta mi se pare de o candoare fără măsură. Există atata dorință de a trăi în viata celor doi muribunzi încât m-a făcut să mă simt vinovată ca nu trăiesc cum ar fi cazul.

Cele mai impresionante povesti care-mi vin acum in minte sunt cele reale de viata ale pacientilor cu diverse afectiuni neurologice, asa cum le-a descris cu multa compasiune Oliver Sacks in \"Trezirea la viata\" (un exemplu, viata lui Leonard L. care in urma unei boli a paralizat treptat ajungand la treizeci de ani pacientul unui azil, devenind un om care nu putea si nu facea altceva decat sa citeasca - cu ajutorul altora - si sa scrie doar cu o mana pe o tablita, in urma unui tratament s-a trezit efectiv la viata intr-o stare de incantare lirica ce s-a transformat in doar cateva luni intr-una de halucinatii si violenta, pentru a se incheia in depresie si resemnare) si \"Omul care-si confunda sotia cu o palarie\" (un exemplu, viata Rebecai, o fata cu nivel de inteligenta mai mic decat media si cu o bunatate si sensibilitate deosebita, care reusea sa exprime intelegerea vietii in cel mai elocvent mod, prin atitudinea pe care o avea - incantare admirativa in fata naturii, impacare transcendenta la moartea bunicii, bucurie de a interpreta povesti ca actor amator de teatru). Alta poveste adevarata impresionanta este cea din \"Scafandrul si fluturele\" de Jean Dominique Bauby, experienta vietii autorului paralizat narata prin limbajul semnelor facute insa doar cu singurul muschi pe care-l putea controla, pleoapa ochiului stang. Si inca o poveste, de data asta fictiva, cea din \"Flori pentru Algernon\", drumul experimental artificial al expansiunii si apoi natural al decaderii inteligentei.

O poveste de viață care m-a impresionat profund este dintr-o nuvelă de Eric-Emmanuel Schmitt, intitulată Copilul-fantomă. Nu vreau să vă stric plăcerea propriei lecturii , așa că o să mă rezum în a spune că este vorba despre o tânără, Melissa, în vârstă de douăzeci de ani care suferă de o boală genetică destul de gravă. Autorul încearcă prin această poveste inspirată din fapte reale, să răspundă la întrebarea: putem fi fericiți și suferi? Pentru că dacă un lucru e cert, acela este că vremurile noastre nu tolerează suferința. Fiecare încearcă să scape de ea în propriul său mod, uneori benefic alteori la polul opus. Cu toate acestea, Melissa este fericită. În ciuda durerilor zilnice, a cocktailurilor de medicamente și o oră de kinetoterapie respiratorie zilnică,ea trăiește, se bucură, râde, iubește, admiră, înțelege..empatizează. Prin propria sa viață, poate încerca să aducă speranță în viețile altora, prin exemplul propriu. Poate salva vieți. Melissa realizează că fericirea nu înseamnă să te ferești de suferință, ci să o integrezi în existența ta. Pentru că, în final, nu contează ce problemă ai..doar să trăiești viața și momentul prezent ca și cum nu ți-ar lipsi nimic.

Povestea de viata care m-a impresionat în mod deosebit este desprinsa din realitate, este povestea unei bune prietene, care a descoperit din întâmplare ca suferă de o boala rara, fără leac și ca nu i se mai dau șanse la viata! Acest lucru m-a marcat profund!