Cristina Sturza-Vidrașcu este directorul editorial al Editurii Litera și cititoare de cursă lungă. Cristina a absolvit Dreptul la Universitatea de Stat din Chișinău, iar din 2005 a început să lucreze la Litera, după ce soțul său a rugat-o să arunce o privire peste câteva contracte de achiziții de drepturi externe. I s-a părut o muncă interesantă, așa că a început să citească și manuscrisele și cărțile trimise de agenții și de atunci nu s-a mai putut opri. În prezent, Cristina coordonează colecțiile de ficțiune și non-ficțiune adulți, se implică în coordonarea colecțiilor de copii și gestionează activitatea departamentului de achiziții de drepturi externe. Îi place să facă câte puțin din toate ca să nu piardă pulsul în niciuna dintre direcțiile în care merge editura.
● Care este ultima carte pe care ai citit-o cu plăcere?
Citesc în paralel mai multe cărți, în funcție de încărcătura mea emoțională și de deadline-urile pentru ofertare. The Destroyers, de Christopher Bollen, un mix senzațional de Patricia Highsmith și Fitzgerald, carte pe care am citit-o în pat, în mașină, la bucătărie... atât de mult m-a prins. The Patriots, de Sana Krasikov. Și Family Furnishings, o nouă culegere de povestiri de Alice Munro, pe care sper să o putem publica în România în viitorul apropiat.
● Cum alegi cărțile pe care le citești?
Pentru editură am liste cu titluri care-mi sună bine, și atunci neapărat le citesc eu (recomandări primite de la agenți, titluri selectate din sutele de cataloage). Dacă îmi place o carte, încerc să o cumpăr, și atunci devine o lectură personală. Lecturile strict personale... am norocul să lucrez cu oameni foarte citiți și, mai mult decât atât, cu oameni cu o lectură extrem de disciplinată. Profit de listele și experiența lor. Sunt atentă la cărțile publicate de alte edituri (cele care mi-au scăpat!) și neapărat am o cutie cu vreo cinci titluri în fiecare lună. După toți anii ăștia încă sunt a kid in a candy store, le-aș lua pe toate... Am scăpări în ce privește lecturile clasice și încerc să mai strecor câte un must-read.
© foto: Irina Munteanu
● Cu cine discuți de obicei cărțile citite?
În cazul meu, e greu să trag o linie între cărțile pe care le citesc și cele pe care le public. Tot ce-mi place ajunge pe lista editurii. Așa că, în primul rând, cu soțul. Eu citesc multă ficțiune, noptiera lui e plină de non-ficțiune, și atunci facem schimb de impresii, idei, păreri. Cărțile de copii - toate merg cu mine acasă, la băieții mei, care sunt focus-grupul meu. De asemenea, am adunat în editură cei mai buni oameni din domeniu (redactori, oameni de vânzări, oameni care fac marketing de carte), și toți mă ajută să aleg. De exemplu, Mica enciclopedie Hygge. Rețeta daneză a fericirii, de Meik Wiking, a fost un succes în cadrul editurii cu mult înainte de publicare; acum, avem pe lista de așteptare a doua carte a autorului, The Little Book of Lykke. The Seven Habits of the World’s Happiest People. Nici nu mai zic cât suntem de încântați că vom avea prilejul să-l și cunoaștem pe autor în noiembrie, la Târgul de carte Gaudeamus.
● Ce carte te-a dezamăgit, deși te așteptai să-ți placă?
Mi-e greu să aleg una care m-a dezamăgit cel mai mult, așa că am un top 5 - Muntele vrăjit, De veghe în lanul de secară, Alchimistul, Madame Bovary și Lolita.
● Ce carte ai recomanda prietenilor să nu citească?
Nu aș putea să fac așa ceva... orice fel de lectură reprezintă un plus de informații și un exercițiu pentru neuroni.
● Ce carte ar fi oamenii surprinși să găsească la tine în bibliotecă?
Probabil Coranul, dar îl am. Chiar am încercat să-l citesc. Cred că am de toate: ilustrate, albume, cărți de gătit și de croșetat, cărți în rusă (limba în care am învățat să citesc), foarte multă carte în engleză... Sunt un hoarder, mi-e greu să mă despart de cărți. Ce nu am și mi-ar plăcea să am e Codex Seraphinianus. L-am văzut de mai multe ori, dar nu am ajuns să mi-l și cumpăr... una dintre cele mai ciudate cărți din lume, dacă nu chiar cea mai ciudată.
● Citești literatură română contemporană? Ce cărți ai recomanda?
Din păcate, mai puțină decât aș vrea... dar recomand Sînt o babă comunistă! de Dan Lungu, O vară ce nu mai apune, de Radu Sergiu Ruba, Kinderland, de Liliana Corobca și Pelinul negru, de Ioana Nicolaie.
● Care ți se pare a fi locul ideal pentru citit și care este, de fapt, locul real în care citești?
Locul ideal pentru citit este locul în care ai o carte în mână. Metrou, parc, dormitor, bibliotecă... Eu citesc numai acasă - în bibliotecă, dar mai mult în pat, în timp ce încerc să-mi adorm copiii, și asta înseamnă, desigur, Kindle sau iPad. Tânjesc după cartea în format clasic, dar abia mai ajung să citesc vreo două pe lună. Îmi place să citesc în avion (cu boarding pass-ul pe post de semn de carte) și pe plajă (cartea ajunge să miroasă a mare și rămâne cu firicele de nisip între pagini, superb).
● Ce personaj literar ai invita la cină și cu ce scriitor ai ieși la o bere?
Karl Ove Knausgård, autor devenit personaj, prin cele șase romane autobiografice din seria Min kamp. Un bărbat extrem de frumos și de complicat, a cărui viață este exprimată, de fapt, prin titlul acestei serii - Lupta mea.
© foto: Irina Munteanu
● Ce carte ai lua pe o insulă pustie?
Manual complet al vieții în natură. 374 de sfaturi practice. Cred ca asta ar fi cea mai indicată lectură. :) Dar, de fapt, aș face tot posibilul să nu ajung pe o insulă pustie. Dacă este vorba de o insulă, nu pustie, atunci nu aș putea să mă rezum la o carte… Un veac de singurătate, Sărbătoarea Țapului, 501 insule minunate, ca să-mi caut următoarea insulă pe care să ajung…
● Ce cărți ai lângă pat în momentul ăsta?
În format clasic: Muriel Spark, Ferrante, un Vodolazkin și Frații Karamazov. iPadul și Kindle-ul au o listă nesfârșită de manuscrise. Una dintre guilty pleasures-urile mele sunt romanele women’s upmarket fiction... lecturi ușoare pentru femei. Multă lume tinde să trateze aceste cărți cu un aer de superioritate și refuză să recunoască nevoia de a citi cărți care te relaxează și care-ți dau o stare de bine... Asta este una dintre cele mai de succes direcții ale editurii noastre și mă bucur când unele dintre autoarele mele preferate ajung să aibă priză la public. Am devorat-o pe Jojo Moyes în două nopți în urmă cu vreo 5 ani, și acum e printre cele mai vândute autoare din România. Privighetoarea lui Kristin Hannah m-a ținut trează tot două nopți. Așa că întotdeauna am pe noptieră ceva ce mă face să uit de griji și stres; tocmai am terminat ultima carte a lui Elin Hilderbrand (un deliciu!).
● Îți aduci amine cum și când a luat naștere pasiunea ta pentru citit?
Părinții au citit mult cu mine, mama m-a învățat să citesc la 5 ani și de atunci am zis că e o pasiune minunată pe care trebuie să o cultiv. Este cel mai frumos hobby și pentru că un om care citește nu se plictisește niciodată. Încerc să citesc și cu copiii, sper să reușesc să le transmit o parte din pasiunea noastră pentru carte și lectură. În plus, citindu-le lor am descoperit o multitudine de cărți de copii absolut minunate, cărți pe care eu nu le-am avut când eram mică... Pânza Charlottei, Tăurașul Ferdinand sau Elmer. Mă gândesc că sunt o norocoasă care are acum copiii la vârsta la care încep să citească și că voi ajunge să citesc cu ei tot ce nu am citit eu cândva.
Raftul de cititor de cursă lungă: 10 cărți alese de Cristina Sturza-Vidrașcu
1. Crimă și pedeapsă - F.M. Dostoievski
2. Baltagul - Mihail Sadoveanu
3. Insuportabila ușurătate a ființei - Milan Kundera
4. Un veac de singurătate - Gabriel Garcia Marquez
5. Vrăjitorul din Oz - L. Frank Baum
6. Marele Gatsby - F. Scott Fitzgerald
7. Fructele mâniei - John Steinbeck
8. Povestirile lui A.P. Cehov
9. Mândrie și prejudecată - Jane Austen
10. Război și pace - Lev Tolstoi
© cover foto: Cătălin Olteanu
Scrie un comentariu