Chestionar de cititor de cursă lungă – Alexia Udriște: „ Evit să cumpăr o carte în jurul căreia se creează vâlvă mare”

Chestionar de cititor de cursă lungă – Alexia Udriște: „ Evit să cumpăr o carte în jurul căreia se creează vâlvă mare”

Alexia Udriște este ilustratoare și cititoare de cursă lungă. Desenează cât e ziua de lungă, având mereu alături cel puțin o pisică, și, când se satură de desenat, se relaxează citind sau făcând plimbări lungi. Puteți să vă bucurați de ilustrațiile ei urmărind pagina de Facebook Alexia Udriște sau pe www.alexiaudriste.ro. Așa am găsit-o și eu acum un an și, în scurt timp, mi-am dat seama că am descoperit nu doar o ilustratoare foarte talentată, ci și o prietenă minunată.

● Care este ultima carte pe care ai citit-o cu plăcere?

Cred că acum citesc o carte cu o plăcere nespusă. Îi zice Here I am, de Jonathan Safran Foer. L-am descoperit pe tip acum 3 ani și nu am citit nimic de la el până acum care să nu mă prindă în mreje. E...tranșant.

● Cum alegi cărțile pe care le citești?

În general le răsfoiesc în librărie. Adun recomandări de pe Goodreads în funcție de ce am mai citit și, de ce să mint, uneori și după copertă. Este un defect profesional, dar nu am dat greș de foarte multe ori până acum. Mari dezamăgiri nu am avut. Primesc mereu cu entuziasm și recomandările prietenilor. Evit să cumpăr o carte în jurul căreia se creează vâlvă mare.

● Cu cine discuți de obicei cărțile citite?

Postând în online destul de mult ce și când citesc, oamenii sunt foarte curioși și se leagă discuții în jurul cărților, ceea ce mă bucură și mă face să continui să expun lista mea de lectură. Discut destul de mult cu soțul meu, cum de altfel și el îmi povestește cărțile citite. Avem gusturi complet diferite și asta face și mai interesantă discuția. Partea dificilă este când citim același lucru și trebuie să ne ferim de spoilere.

● Ce carte te-a dezamăgit, deși te așteptai să-ți placă?

Spuneam mai sus că evit să iau de pe raft cărțile în jurul cărora se creează un hype. Cam așa e Prietena mea genială de Elena Ferrante pentru mine. Am cumpărat primul volum pentru că absolut toată lumea din jurul meu o citea. Simțeam că ratez ceva. Am adus-o acasă, am pus-o în raft. După o săptămână am citit un sfert. Cred că reacția mea a avut de-a face și cu faptul că, exact în aceeași perioadă, citeam seria Lupta mea de Karl Ove Knausgård și am cedat tentației de a face comparații. Ce mai, una peste alta, nu, nu mi-a plăcut deloc Prietena mea genială cu toate că tuturor celor din jurul meu le-a picat cu tronc.

● Ce carte ai recomanda prietenilor să nu citească?

M-am hotărât să devin prost, de Martin Page, pentru că surprinzător de mulți oameni o cumpără. Și da, și eu am cumpărat-o. Cred că mi-a plăcut coperta. :)

Ce carte ar fi oamenii surprinși să găsească la tine în bibliotecă?

Zoom: How Everything Moves: From Atoms and Galaxies to Blizzards and Bees, de Bob Berman, care este și una din cărțile mele favorite de non-ficțiune. Dar și mult, mult SF – atunci însă, nu ar fi biblioteca „mea”, ci în biblioteca din casă.

● Citești literatură română contemporană?  Ce cărți ai recomanda?

Citesc, dar sunt sfioasă când vine vorba să le iau de pe raft. M-au împins la vise Povestirile fantastice ale Anei Blandiana, din care mai citesc câte una când și când. Anul trecut am avut o experiență interesantă și cu Cexina Catapuxina a lui Matei Florian... e ceva acolo.

Povestea mea cu literatura română contemporană a început acum vreo 7 ani, când am dat peste Exuvii, de Simona Popescu. Mult, mult mai devreme o descoperisem pe Adela Greceanu cu poeziile ei, apoi pe Dana Catona, care la vremea aia – când praful de pe literatura predată în școli îmi dădea o stare continuă de sete – au picat la țanc.

● Care ți se pare a fi locul ideal pentru citit și care este, de fapt, locul real în care citești?

Locul din casa mea ideal pentru citit mi se pare balansoarul meu din dormitor. Este așezat lângă o fereastră mare și lumina este mereu incredibilă în acel spațiu. Din păcate pentru scolioza mea, spătarul nu mă face să mă simt foarte confortabil, așa că mereu ajung prin pat sau pe vreun alt fotoliu mai moale. Altfel, eu nu zic nu când vine vorba de lectura în aer liber. Îmi place să citesc pe lângă oameni, spre disperarea celor care încearcă și ei să citească lângă mine, pentru că vorbesc mult. Găsesc intrigi, subiecte care merg tocate mărunt mărunt, și pot lua mereu o pauză ca să le dezbat. Îmi lămuresc lucruri vorbind, am o atenție distributivă nemaipomenită.

● Ce personaj literar ai invita la cină și cu ce scriitor ai ieși la o bere?

Pe Margaret Atwood aș lua-o la bere, evident. La cină aș ieși cu Milan Kundera.

● Ce carte ai lua pe o insulă pustie?

Sylvie and Bruno, de Lewis Carroll, negreșit. Mărturisesc că eu până anul trecut nu citisem Alice in Wonderland ori Alice Through the Looking Glass. Ei bine, dacă tot am început, am zis să merg dincolo de astea două texte și așa am descoperit ceva mult mai fain. Un text care poate fi sucit în o mie și una de aventuri imaginare. Cred că de asta aș avea nevoie pe o insula pustie: de feerie și copilărie.

Ce cărți ai lângă pat în momentul ăsta?

Here I am, de Jonathan Safra Foer și The Year of the Flood, de M. Atwood, pe care le citesc în perioada asta. Sub, stau așezate Drumul spre iad, de Ian Kershaw, Atoms under the Floorboards, de Chris Woodfood și cartea a patra din Lupta mea, de Karl Ove Knausgård, Dansând în întuneric.

● Îți aduci amine cum și când a luat naștere pasiunea ta pentru citit?

Când bunicul a rămas în pană de povești și a început să-mi inventeze, în clar obscurul camerei în care dormeam la prânz, acum vreo 17 ani. Țin minte și cuvertura albastră cu ciucuri pe laturi. Țin minte cum apoi, când a simțit că m-a prins în mreje, mi-a pus cărți zi de zi în brațe. Și mai știu cum îmi recita poezii și îmi spunea mereu altă anecdotă. Acolo a luat naștere, când mi-am dat seama că e foarte mișto să știi lucruri și să fii receptiv. Mi-am însușit rolul de burete și nu mă las de obiceiul de a învăța mereu lucruri noi de la oamenii pe care îi am în jur.

 

Raftul de cititor de cursă lungă: 10 cărți alese de Alexia Udriște

Nu am să le pun în ordine. Nu mă pricep la asta, sunt un cititor emotiv.

The Bees, de Paul Laline
Sticletele, de Donna Tartt
The Rings of Saturn, de W. G. Sebald
Femeia de hârtie, de Rabih Alameddine
Fata cu fragi, de Lisa Strømme
Profeții din Fiordul Veșniciei, de Leine Kim
Interpret de maladii, de Jhumpa Lahiri
Lupta mea, de Karl Ove Knausgård
A Room of One's Own, de Virgina Woolf
O viață măruntă, de Hanya Yanagihara
The Signature of All Things, de Elizabeth Gilbert

© cover foto Cătălin Olteanu

Scrie un comentariu

Anuleaza

Abonează-te la

Newsletter