• „Oamenii vor să afle răspunsuri pe căi cât mai comode, dar nu există drumuri pentru regi, cunoașterea trebuie plătită” - Solomon Marcus

Chestionar de cititor de cursă lungă – Marius Constantinescu: „Oricât de puțin mă zgândăre o carte, o voi citi până la sfârșit”

Chestionar de cititor de cursă lungă – Marius Constantinescu: „Oricât de puțin mă zgândăre o carte, o voi citi până la sfârșit”

Marius Constantinescu este jurnalist cultural, meloman și cititor de cursă lungă. Realizator radio-TV, marea lui pasiune și marele lui talent sunt interviurile. De-a lungul timpului a realizat numeroase și minunate interviuri cu personalități din lumea culturii românești și internaționale, cum ar fi: Luciano Pavarotti, Salman Rushdie, Andrei Şerban, Virginia Zeani, Antonio Pappano, Amos Oz, Hélène Grimaud, Ion Marin sau Jordi Savall. Marius este și scriitor, în 2013 i-a apărut volumul de interviuri Profil. Poveste. Personaj, iar în 2015 a realizat o biografie a mezzo-sopranei Viorica Cortez și a publicat volumul Press Pass. Interviuri și însemnări de jurnal de la Festivalul Internațional „George Enescu” (edițiile 2011 și 2013)


● Care este ultima carte pe care ai citit-o cu plăcere?

Anthony Doerr, Toată lumina pe care nu o putem vedea. Am adorat-o. Soția mea, Ioana Bâldea Constantinescu, m-a intuit bine atunci când s-a ținut de capul meu să o citesc. Cartea mi-a oferit, pe deasupra, o experiență de lectură interesantă: eram într-un avion spre București, aproape gol, care a plecat cu o oră întârziere. Am fost rugat să ocup unul din locurile de lângă ieșirile de siguranță și mi s-a făcut un instructaj special, mult mai amănunțit decât cel care le este oferit, de regulă, celor care stau pe acele scaune (suspectez o asistentă de zbor mai conștiincioasă, la început de carieră). În acel avion în care eram maximum cincisprezece persoane, pentru prima dată, am stat și m-am gândit un minut mai mult la ce înseamnă cu adevărat o situație-limită. Cu acest gând, m-am strecurat înapoi în paginile cărții. Am citit în acea oră de întârziere, am citit tot zborul și nu mi-am ridicat ochii decât la aterizare, când am primit cel mai formidabil apus de soare, cea mai covârșitoare lumină... pe care o putem vedea.

● Cum alegi cărțile pe care le citești?

Nu o să mă crezi: pe rafturi. Avem o bibliotecă destul de cuprinzătoare – după cum știi smiley -, iar interesele mele planează și ele în mai multe direcții. Prin urmare, dintr-un soi de neliniște de a nu lăsa neatinse cărți care, să zicem, ies din țarcul generos al prozei străine, istoriei artei, muzicii sau călătoriei, iau coloanele bibliotecii la rând și caut în fiecare ceva care să mă... caute. Unii ar considera acest fel de a alege cărțile pedant și tipicar. Au tot dreptul. Mie mi se pare și o formă benefică de alternanță. După un roman poate că va veni memorialistică, apoi istorie, apoi gastronomie și moft... Mie îmi prinde bine mozaicul ăsta.

● Cu cine discuți de obicei cărțile citite? 

Cu Ioana, mai întâi de toate și de toți. Apoi, slavă Domnului, avem un cerc restrâns și destul de rar adunabil (din păcate), în care ne împărțim autori, recomandări, impresii.

● Ce carte te-a dezamăgit, deși te așteptai să-ți placă?

Să știi că intru în cărți destul de candid, indiferent de presa care precede un titlu sau altul. Și destul de imun la accolades. Așadar, nu cred că am avut așteptări înșelate, pentru că am pretenția că fiecare drum printre cuvinte îl pornesc de la zero. Am, însă, câteva mari cărți ale acestei lumi care nu m-au scos defel din papuci: De veghe în lanul de secară (ai mai primit răspunsul ăsta, știu!). A! Anglia, Anglia. După ce mă pupasem cu Barnes, asta mi s-a părut un pas înapoi. Nu al lui, ferească Sfântul, ci al meu în relația cu el. Slavă Domnului, nu suficient de mare cât să nu îi mai caut compania. Și Totul este iluminat, o carte-cult, de care m-am apropiat cu tot entuziasmul – mai ales că, la vremea aceea, Ioana făcuse un interviu grozav cu Jonathan Safran Foer - și pe care am abandonat-o după vreo cincizeci de pagini. Cred că e singurul exemplu de carte pe care nu am dus-o până la capăt. Pentru că, nu știu dacă ți-am spus, am și acest fix: oricât de puțin mă zgândăre o carte, o voi citi până la sfârșit.

● Ce carte ai recomanda prietenilor să nu citească? 

Ultimele recomandări pe care le-am făcut (inclusiv în spațiu public) au fost Doerr și o cărțulie zglobie și mustind de ironie doctă și ireverențioasă a lui Daniel Arasse, scoasă de Art acum câțiva ani: Nu vedeți nimic. Mă bucur că, de la mine, Toată lumina pe care nu o putem vedea (lansată de Humanitas Fiction cu un an în urmă), pare că și-a găsit un nou contingent de pasionați.

Să NU citească? Nu pot. Cred că orice ar citi e mai bine decât deloc. Poate Antiparenting. smiley 

● Ce carte ar fi oamenii surprinși să găsească la tine în bibliotecă?

Ha! Nu știu! Am o comparație viabilă: iPod-ul meu. Mulți se așteaptă să găsească acolo doar Verdi, Puccini, Bach, Mahler și Ceaikovski și au surpriza descoperirii colecției complete Buddha Bar, cea mai cuprinzătoare selecție de hit-uri din ultimii treizeci de ani, vreo țânșpe soundtrack-uri, inclusiv de la filme pentru adolescenți, Damian Drăghici, Gotan Project, U2, Andra, Smiley, Coldplay și muzicile mele de alergat, de la Pitbull la Bruno Mars. Cam așa și cu biblioteca. Găsești cam de toate. Inclusiv poezie smiley. De care eu nu prea mă ating, dar cine ne intră în casă știe că alea nu sunt rafturile mele. wink

© foto: Alex Păun

● Citești literatură română contemporană?  Ce cărți ai recomanda? 

Busted! Citesc puțină literatură română contemporană. Ăsta e un mare minus al meu, pe care încerc să îl îndrept în ultima vreme. Prin urmare, dincolo de cărțile Ioanei (pe care, crede-mă, le-aș recomanda și dacă nu aș cunoaște-o deloc), merg pe mâna Ioanei Pârvulescu, a Doinei Ruști, a lui Radu Paraschivescu, a lui Radu Vancu...

● Care ți se pare a fi locul ideal pentru citit și care este, de fapt, locul real în care citești? 

Atâta vreme cât ai în suflet o sofa pe care să te tolănești, poți citi și în cel mai cocsit metrou către Pipera. Eu citesc grozav în avioane și trenuri, în pat, câteva pagini înainte de culcare, în mijloacele de transport în comun, la baie (să nu ne dăm după deget) și foarte rar canonic, cuminte și tradițional(ist) pe canapea.

● Ce personaj literar ai invita la cină și cu ce scriitor ai ieși la o bere?

La masă m-aș duce cu Heathcliff, iar la bere cu Bukowski! Cred că aș ieși un om mult mai oțelit, mai călit după aceste două experiențe! smiley

● Ce carte ai lua pe o insulă pustie?

Nu aș putea doar una. Pot continua să fiu pedant și să îmi iau una de pe fiecare raft al bibliotecii?
  
● Ce cărți ai lângă pat în momentul ăsta? 

Rețetele celebrei Lady Macbeth. Și câteva reviste. Și, să nu râzi, o carte a mea, Press Pass, pentru că se apropie Festivalul Internațional George Enescu și... nu vreau să îmi calc pe urme.wink

● Îți aduci amine cum și când a luat naștere pasiunea ta pentru citit?

Da. Cu mama citindu-mi Cei trei muschetari. Apoi, din momentul în care am devenit autonom din acest punct de vedere, turnând în mine de-a valma basme, romane de capă și spadă, legende din mitologiile lumii... În adolescență i-am descoperit pe Stephen King și literatura horror și am stat agățat în cuiul ăsta destul de mult. Iar următoarea cheie de boltă, în facultate, a fost Màrquez. El este miezul în jurul căruia se așază înainte și după.

 

Raftul de cititor de cursă lungă: 10 cărți alese de Marius Constantinescu  

Gabriel Garcia Màrquez, Un veac de singurătate
Salman Rushdie, Seducătoarea din Florența
Anthony Doerr, Toată lumina pe care nu o putem vedea
Evgheni Vodolazkin, Laur
Emily Brontë, La răscruce de vânturi
Jules Verne, Douăzeci de mii de leghe sub mări
Anne Frank, Jurnal
J.R.R.R Tolkien, Stăpânul inelelor
Andrew Solomon, Demonul amiezii
Jumpa Lahiri, Distanța dintre noi

© ​cover foto: Ioana Bâldea Constantinescu

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Chestionar de cititor de cursă lungă: Simona Antonescu – „«Uluitor» nu este un cuvânt pentru un scriitor”

Simona Antonescu este cititoare de cursă lungă și scriitoare. Eu am întâlnit-o mai întâi ca scriitoare, după ce am citit „Fotograful Curții Regale”, apoi am descoperit în ea și o prietenă minunată.

Chestionar de cititor de cursă lungă – Ioana Bâldea Constantinescu: „Am luat fiecare interviu cu un autor ca pe un cadou”

Ioana Bâldea Constantinescu este cititoare de cursă lungă și realizatoarea emisiunii Orașul vorbește la Radio România Cultural.

Chestionar de cititor de cursă lungă – Veronica D. Niculescu: „E ceva foarte personal treaba asta cu cititul. Nimic nu e mai prețios și mai durabil decât propriile descoperiri”

Veronica D. Niculescu este cititoare de cursă lungă, scriitoare și traducătoare, a scris mai multe cărți de proză, iar acum se pregătește pentru apariția primului său roman pentru copii, „O vară cu Isidor”.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu