• „Sans élégance du coeur il n’y a pas d’ élégance” - Yves Saint-Laurent

Cele mai frumoase cărți citite în 2019

Cele mai frumoase cărți citite în 2019

2019 a fost pentru mine anul în care am redescoperit cititul de plăcere. După ani de zile în care lectura a fost și muncă și hobby, am avut răgazul unui an întreg în care mi-am selectat singură lecturile și am citit ce am vrut, când am vrut. Bine, asta cu „când am vrut” nu e chiar adevărată, am citit când am putut, adică atunci când Ilinca, fiica mea, a dormit. Adică foarte mult în prima jumătate a anului și din ce în ce mai puțin în a doua jumătate, până am ajuns să citesc aproape exclusiv pe tabletă și mai ales noaptea. Însă de citit tot am citit mai mult decât reușeam în anii trecuți.

Lecturilor obișnuite li s-au adăugat din ce în ce mai multe cărți pentru copii și, mai nou, și cărți de parenting. Nu multe, dar, încet-încet, și-au făcut loc în bibliotecă și acum au raftul lor. 

Am citit, ce-i drept, mai mult cărți lejere pentru că mi-a fost dificil să citesc cărți mai serioase și mai dificile în timp ce plimbam copilul să doarmă. Asta ține, cred, și de obiceiurile mele de lectură: când citesc cărți de știință sau chiar literatură mai „pretențioasă”, să le spunem „cărți care te pun pe gânduri”, îmi place să subliniez, să-mi iau notițe, să scriu pe marginea paginii etc. Și asta e dificil de făcut când ai doar o mână disponibilă. Așa că lista de mai jos cuprinde, în mare, dar nu în totalitate, mai mult cărți de ficțiune și de citit de plăcere. Ca de obicei, le-am ordonat alfabetic, nu am făcut un top pentru că mi-a fost oricum dificil să fac selecția, dar mi-ar fi imposibil să fac un top având în vedere cât de diferite sunt între ele. 

Una peste alta, a fost un an bun pentru lectură, cu multe apariții interesante și, mi s-a părut mie, multe cărți frumoase (din toate domeniile, și ficțiune și non-ficțiune) pentru publicul larg. Ceea ce e un semn foarte bun: cu cât sunt mai multe cărți bune adaptate publicului larg cu atât lumea va citi și va cumpăra mai mult. Mă aștept ca 2020 să fie un an și mai bun, cu cărți și mai frumoase (atât grafic, cât și în conținut) și mai interesante. Și ăsta e un gând optimist numai bun pentru a începe un nou an.

La mulți ani tututor și să aveți parte de un an nou cu cărți frumoase și timp pentru citit! smiley

 

FICȚIUNE

1793. În umbra morții, de Niklas Natt och Dag - un foarte bun roman polițist și de atmosferă, o documentare istorică impecabilă. 

A fost odată un râu, de Diane Setterfield - o foarte frumoasă poveste despre poveste. 

Acolo unde cântă racii, de Delia Owens - un roman foarte liric, o odă adusă naturii, în combinație cu un thriller foarte bun. O combinație neașteptată, dar reușită. 

seria Bill Hodges, de Stephen King - o serie polițistă excelentă, volumul 2 a fost de-a dreptul genial (o satiră la adresa literaturii, a scriitorilor și a cititorilor care se iau prea în serios). 

Dacă Strada Beale ar putea vorbi, de James Baldwin - o minunată poveste de dragoste.

E un pod pe Drina..., de Ivo Andrić - un roman de atmosferă foarte bun.

Fericire, de Aminatta Forna - un roman contemporan cu o acțiune interesantă și câteva pagini de considerente filozofice la final care te pun bine pe gânduri.

Macbeth (Macbeth de William Shakespeare reimaginat de Jo Nesbø), de Jo Nesbø - Nesbø at his best. Una dintre cele mai bune reinterpretări din seria „Hogarth Shakespeare”.

Misterul Henri Pick, de David Foenkinos - o satiră absolut delicioasă la adresa lumii editoriale. 

O odisee, de Daniel Mendelsohn - o ficțiune autobiografică, extrem de emoționantă, dar și un excelent roman metatextual, o carte despre cărți, despre familie și despre identitate. Excelent!

Patrick Melrose (Nu contează. Vești rele), de Edward St Aubyn - o critică acidă a societății britanice și o scriitură impecabilă. Abia aștept volumul 2.

Shining, de Stephen King - un excelent roman psihologic. 

Soldatul iernii, de Daniel Mason - o poveste foarte frumoasă de dragoste și război.

Tăcerea femeilor, de Pat Barker - o reinterpretare insolită a Iliadei.

Testamentul Mariei, de Colm Tóibín - o reinterpretare a Evangheliilor prin prisma unei Maria (încă nu Fecioara Maria) sceptice și raționale. 

NONFICȚIUNE

Animalul povestitor. Cum ne fac poveștile oameni, de Jonathan Gottschall - un volum ce urmărește analiza importanței poveștilor pentru mintea umană și care trece prin literatură, psihologie, psihanaliză, neurologie, mitologie etc. Foarte frumos scris, de citit!

Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii și personajele lor, de Ioana Pârvulescu - un volum insolit care amestecă literatura cu emoția citirii literaturii în stilul foarte propriu al Ioanei Pârvulescu.

Excitat. Istoria hormonilor și modul în care controlează aproape totul, de Randi Hutter Epstein - o cercetare istorică a nașterii endocrinologiei ca știință. Foarte bine scrisă, adaptată publicului larg, și foarte interesantă. 

Filozofia ca mod de viață: convorbiri cu Jeannie Carlier și Arnold I. Davidson, de Pierre Hadot - un volum de interviuri care urmărește atât parcursul vieții personale a lui Pierre Hadot, cât și al celei academice. Un mod foarte plăcut de a înțelege filozofia. 

Învățare, de Tara Westover - un volum autobiografic despre familie, identitate și puterea educației de a ne deschide noi perspective. 

Origini. Povestea științifică a creației, de Jim Baggott - un volum de popularizare a științei, ușor mai dificil decât cele obișnuite, dar uneori avem nevoie și de lecturi dificile care să ridice un pic ștacheta. 

Povestea originilor. O istorie mare a tuturor lucrurilor, de David Christian - un alt volum de popularizare a științei, mult mai accesibil decât precedentul. Cred că ar fi cel mai potrivit pentru cineva care vrea să citească despre evoluția lumii și a vieții, dar nu știe cu ce să înceapă.

Roata plăcerilor. De ce n-au iubit unii înţelepţi cărţile?, de Valeriu Gherghel - o carte despre cărți, scrisă într-un stil lejer, ironic și bonom totodată. 

Sfârșitul bibliotecii mele, de Alberto Manguel - un volum despre cărți, despre cititori și bibliotecile lor. Manguel scrie absolut savuros despre cărți și literatură. 

Z, orașul pierdut. Povestea amazoniană a unei obsesii fatale, de David Grann - unul dintre cele mai bune volume citite în 2019, o poveste extrem de bine documentată și foarte bine scrisă.

 

LITERATURĂ ROMÂNĂ

Caragiale. Scrisoarea pierdută, de Bogdan-Alexandru Stănescu - o mini-biografie excelentă a lui Caragiale, scrisă într-o limbă română care l-ar fi făcut fericit pe Nenea Iancu.

Interior zero, de Lavinia Braniște - un roman contemporan cu o scriitură foarte bună și personaje foarte puternice. 

Ultima cruciadă, de Simona Antonescu - o roman istoric ce conține, printre rânduri, și o poveste despre poveste. 

 

CĂRȚI PENTRU COPII

Departe de Chicago, de Richard Peck - o poveste amuzantă și frumoasă, despre o copilărie din alte timpuri în care vara însemna timp pierdut prin păduri și pe câmpii. 

Drumurile mătăsii. O altfel de istorie a lumii (ediția pentru copii), de Peter Frankopan - un volum de popularizare a științei pentru copii, într-o ediție superb ilustrată. 

Sally Jones, maimuța criminalului, de Jakob Wegelius - un roman de aventuri pentru copii, perfect pentru fanii lui Jules Verne. 

Vrăjitorii de odinioară, de Cressida Cowell - un roman fantasy, amuzant și cu multe aventuri. 

 

CĂRȚI CARE NU MI-AU PLĂCUT

Argintul preschimbat, de Naomi Novik - trebuia să fie o reinterpretare a unui basm, mie mi s-a părut că e o reinterpretare a trei basme, iar combinația s-a dovedit a fi și prea lungă și nu s-a potrivit la cusături, ca să zic așa. Îmi place cum scrie Naomi Novik (Aleasa Dragonului a fost superbă!), dar aici s-a întins prea mult și a ieșit o poveste prea dezlânată. 

Bun venit printre maimuțe, de Kurt Vonnegut - prima carte citită de Vonnegut, clar nu-mi place cum scrie proză scurtă, o să mai încerc și alte volume ca să mă dumiresc dacă nu mi-a plăcut cartea asta sau nu-mi place cum scrie Vonnegut pur și simplu.

Cei care mor şi cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar, de Cornel George Popa - o carte ce avea premise bune, dar care mi s-a părut extrem de plictisitoare și de enervantă. Scriitura e bună în cea mai mare parte, dar povestea și personajul sunt nereușite. 

Melmoth, de Sarah Perry - mi-a plăcut mult Șarpele din Essex, dar am detestat Melmoth. O poveste fără cap și coadă, în care intuiești cam ce-a vrut să facă autoarea, dar îți dai seama și cât de lamentabil a eșuat s-o facă. Prea mult mister, prea mult gotic, prea puțină semnificație în toate. Părerea mea e că ar mai fi trebuit s-o lase la dospit o lună, două și apoi s-o cizeleze și ar fi ieșit ceva mai bun.

Monsieur Karenin, de Vesna Goldsworthy - o premisă bună, idei interesante, dar o poveste plictisitoare, cu personaje nereușite și dialoguri dezlânate și ratate. Marele Gorski a fost foarte bună, Monsieur Karenin e doar mediocră. 

O căsnicie americană, de Tahari Jones - o poveste de dragoste mediocră, o scriitură mediocră, per total nu e o carte foarte proastă, doar mediocră. Doar că mă plictisește literatura mediocră. 

O viaţă de om, de Robert Seethaler - povestea asta s-ar rezuma cam așa: „un om s-a născut, a trăit și a murit”. Din fericire, autorul a avut decența să nu se întindă pe sute de pagini ca să spună asta. 

Povestea asta este despre Sarah, de Pauline Delabroy-Allard - o poveste de dragoste cu năbădăi, dar cu prea multe năbădăi (gen „amor tembel și dragoste nebună”). La un moment dat, toată iubirea și toată suferința prin care trec personajele devine neverosimilă și artificială. Un fel de poveste de iubire imposibilă și cu trăiri extreme, mai pe gustul adolescenților. 

Povestea lui Dosoftei, de Cristian Fulaș - din colecția „Scriitori de poveste” asta a fost de departe cea mai proastă. Trei sferturi din carte Dosoftei îi explică învățăcelului său care este procedura tipăririi unei cărți. Dacă voiam să aflu asta aș fi căutat o carte despre cum se tipăreau cărțile în Evul Mediu. 

Vis febril, de Samanta Schweblin - un exercițiu literar interesant care pe mine nu m-a convins. Interesantă de citit ca stilistică literară, mai puțin ca poveste. 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Vacanțe imaginare. Călătorii în spațiu

O listă de cărți care reprezintă, în sine, câte o vacanță și pe care mi-am propus să le citesc, recitesc, răsfoiesc vara asta.

Câte cărți e bine să-ți iei în vacanță?

Nu știu alții cum sunt, dar una dintre cele mai mari temeri pe care le am când plec în vacanță e că nu o să am destule cărți la mine. Așa că, de obicei, car după mine de două sau chiar de trei ori mai multe cărți decât apuc să citesc.

Top vânzări Editura Litera 2016

Cititorii au ales cele mai bune 5 cărți de la Editura Litera și Editura Litera Mică din 2016.

1 Comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Andreea 27-01-2020 14:58

    Superbe titluri, multumesc mult pentru recomandari!

    Raspunde