Iată-ne ajunși, așadar, în luna sfântă a Gaudeamusului, luna celor mai importante apariții pe piața de carte din România. Dar, înainte să vedem ce ne-au pregătit editurile pentru târg (care anul ăsta începe pe 20 noiembrie și nu mai e la cupolă, ci în noul pavilion de la Romexpo, cel în care e vara și Bookfest), să facem o recapitulare a celor mai interesante noutăți ale lunii octombrie.
După cum, probabil, deja știți, s-au acordat cele două Premii Nobel pentru 2018 (Olga Tokarczuk) și 2019 (Peter Handke), precum și Premiul Man Booker 2019 (Margaret Atwood pentru The Testaments și Bernardine Evaristo pentru Girl, Woman, Other).
Iar la clubul nostru din luna noiembrie vom discuta despre Un fel de basm, de Graham Joyce, un roman fantasy și nu numai.
Cărți interesante din octombrie 2019
Ficțiune
Că tot am vorbit de cele două mari premii ale lunii octombrie, luna asta a apărut la Editura Polirom un roman semnat de recent nobelizata Olga Tokarczuk, Poartă-ți plugul peste oasele morților (este în pregătire la Ed. Art și un volum semnat de laureatul anului 2019, Peter Handke, Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri) și un volum de proză scurtă semnat de Margaret Atwood, Inima cedează ultima, la Ed. Art.
La Humanitas Fiction au apărut mai multe romane interesante, Simetria dorințelor, de Eshkol Nevo (am citit Trei etaje de același autor și mi-a plăcut mult fina analiză psihologică a cărții), Pianistul. Amintiri din Varșovia, 1939–1945, de Władysław Szpilman (da, este cartea după care s-a făcut filmul omonim regizat de Roman Polański), și Tot ce este, de James Salter (nu știam nimic despre romanul ăsta, dar m-a făcut curioasă o postare entuziastă a traducătorului, Radu Paraschivescu).
Alte apariții interesante: Clubul Mars Room, de Rachel Kushner, un roman critic la adresa visului american și a vieții instituționalizate, care a primit Premiul Médicis étranger în 2018 și a fost lăudat de Stephen King și Margaret Atwood, Cartea albă, de Han Kang (autoarea mult-discutatului și comentatului roman Vegetariana), Declin și prăbușire, de Evelyn Waugh (autorul este cunoscut mai degrabă printr-un alt roman al său, Întoarcere la Brideshead. Amintirile sacre şi profane ale căpitanului Charles Ryder), Șefa, un roman culinar, de Marie Ndiaye, apărut la Editura Trei, un roman despre o femeie ce încearcă să-și facă loc într-o lume a bărbaților.
În octombrie au apărut și mai multe cărți semnate de autori români contemporani, aș semnala aici în primul rând colecția „Biografii romanțate”, o încercare de recuperare a mai multor personalități culturale, apărută la Ed. Polirom și din care au apărut, până acum, 4 volume: Caragiale. Scrisoarea pierdută, de Bogdan-Alexandru Stănescu, Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare, de Moni Stănilă, Enescu. Caiet de repetiții, de Dan Coman, Maria Tănase. O fântână pe un drum secetos, de Simona Antonescu.
A mai apărut, tot la Polirom, un nou roman semnat de Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna, și unul semnat de Liliana Corobca, Buburuza, precum și două noi cărți de proză scurtă în colecția N'autor de la Editura Nemira, Varșava, de Ana Donțu, și Câteva feluri de a dispărea, de Flavius Ardelean.
Am descoperit și câteva reeditări de luat în seamă: Doctor Sleep și Cimitirul animalelor, de Stephen King, O cale îngustă spre nordul îndepărtat, de Richard Flanagan (după părerea mea cel mai bun roman al autorului tasmanian, dintre cele traduse la noi) și Coajă de nucă, de Ian McEwan (un roman ce și-ar fi putut avea locul în seria Hogarth Shakespeare, dacă autorul ar fi dorit asta).
Nonficțiune
Încep secțiunea de non-ficțiune cu două cărți dedicate exploratorilor (un subiect la modă, mi se pare mie): în colecția Sapiens a Editurii Art a apărut volumul În umbra omului, de Jane Goodall (o reeditare pe care o așteptam demult, prima ediție fiind demult apărută și epuizată), iar în colecția Istorie a Editurii Corint un volum dedicat unui alt mare explorator, În Africa. Uimitoarele aventuri ale lui Stanley și Livingstone, de Martin Dugard.
Tot un fel de explorare, dar a minții umane, propune și volumul Pacientul H.M., de Luke Dittrich: o istorie a cercetării misterelor creierului uman, din Egiptul Antic până azi, împreună cu analiza unuia dintre cele mai celebre cazuri ale neurologiei moderne. Unul dintre lucrurile bune care a rezultat din declinul presei contemporane a fost că numeroși jurnaliști au început să-și dedice timpul și condeiul unor subiecte interesante pe care le expun în cărți bine documentate și, totodată, extrem de bine scrise, spre bucuria cititorilor. O astfel de carte este și Pacientul H.M. și tratează unul dintre cele mai la modă subiecte din literatura contemporană de popularizare a științei. (Apropo de subiectul jurnaliștilor care s-au reorientat către alte cariere și dacă vă interesează o descriere a felului în care s-a schimbat jurnalismul în secolul XX, vă recomand excelentul roman al lui Tom Rachman, Imperfecționiștii)
În aceeași ordine de idei, și Trei femei, de Lisa Taddeo, una dintre cele mai discutate cărți apărute în octombrie, este tot urmarea unui demers jurnalistic întins pe mai mulți ani și care a urmărit explorarea dorinței feminine în profunzime și în mai multe ipostaze. Cartea a fost lansată în București în prezența autoarei și s-a bucurat de mult interes din partea cititorilor. Pentru mai multe detalii puteți citi un interviu cu autoarea în Observator cultural. Închei capitolul cărților scrise de jurnaliști cu o altă cercetare serioasă și îndelungată, The Mastermind. Droguri. Imperiu. Crimă. Trădare. Incredibila vânătoare a celui mai prolific infractor high tech, de Evan Ratliff, o carte despre criminalitatea în era digitală, cu un subiect demn de un scenariu de Hollywood.
Două cărți de istorie mi s-au părut interesante: Istoria lumii în pilule pe care am semnalat-o în septembrie la Ed. Litera a fost continuată de Istoria Europei în pilule la aceeași editură, și Istoria neașteptată, de Sam Willis & James Daybell, la Baroque Books&Arts, o istorie a detaliilor surprinzătoare, așa cum sunt multe în ultima perioadă, și tot două apariții din domeniul psihologie: un nou volum semnat de Viktor Frankl la Litera, Cel care are un motiv pentru care să trăiască...Logoterapie și analiză existențială (articole și prelegeri), și la Humanitas Anxietatea. O poveste personală despre frică, speranță și căutarea liniștii interioare, de Scott Stossel, o cercetare ce tratează anxietatea atât din punct de vedere istoric, pornind din Antichitate, cât și personal.
Pe raftul de biografii, o apariție de excepție este Viața după Auschwitz, de Eva Schloss, o poveste de supraviețuire spusă de sora vitregă a celebrei Anne Frank. Tot o poveste frați este și Vincent și Theo, de Deborah Heiligman, o carte scrisă pornind de la corespondența între Vincent și Theo van Gogh și care urmărește să reconstituie relația profundă dintre cei doi. Tot aici aș menționa și două volume apărute la Humanitas, Creatorii. De la Chaucer și Dürer la Picasso și Disney, de Paul Johnson, un volum de microbiografii în stilul consacrat au autorului, și Filozofia ca mod de viață. Convorbiri cu Jeannie Carlier și Arnold I. Davidson, de Pierre Hadot.
La Baroque Books&Arts am descoperit luna asta mai multe cărticele interesante în colecția Savoir-Vivre: Cum să te faci nevăzut, de Akiko Busch, o carte ce vorbește despre discreție într-o lume în care pare că toți vrem să fim cât mai vizibili, Viaţa secretă a soţilor, de Melissa Katsoulis, o istorie a mentalităților dintr-o perspectivă insolită; Nu dezvăluiţi niciodată secretul, de Thorsten Havener, un volum scris de un expert în limbaj corporal și în strategii mintale.
Alte apariții interesante: la Publica a apărut Orhideea și păpădia. De ce există copii cu probleme de dezvoltare și cum pot toți copiii să crească frumos, de dr. W. Thomas Boyce, un volum util pentru părinți, pedagogi și psihologi, dar nu numai; Queer. Istorii Ilustrate, de Andreea Chirică și Eugen Rădescu, la Black Button Books, un volum care documentează experiențele personale ale câtorva reprezentanți ai comunității queer din România; Farmecul discret al patinei și alte mici istorii culturale, de Alexandru Ofrim, un volum ce reunește textele autorului din Dilema veche.
Cărți pentru copii
Pe lângă deja numeroasele cărți pentru Crăciun pregătite și anunțate, în secțiunea cărți pentru copii au apărut o grămadă de chestii interesante. De exemplu, la Pandora M (imprint Ed. Trei), au apărut două cărți pentru copii care explică pe înțelesul lor cum stă treaba cu viața pe planeta Pământ: o carte ilustrată pentru cei mici de Oliver Jeffers, Noi suntem aici. Note despre viață pe planeta Pământ, și una pentru cei mai măricei: Astrofizica pentru copii grăbiți, de Neil de Grasse Tyson, Gregory Mone.
La Nemi au apărut volume noi din serii deja îndrăgite: o nouă carte cu puiul de lamă, Lama Lama dor de mama, una cu motanul Pete, Pete Motanul și ora de culcare, și un nou volum din seria „Povești din Pădurea Muzicală” a Cristinei Andone, Paganini și capriciile magice.
La Litera în seria poveștilor pentru fete rebele a apărut și Agenda unei fete rebele. Anul școlar 2019-2020, dar și o carte ilustrată de știință pentru copii, Miracolul vieții pe Pământ. Povestea evoluției, de Anne Rooney.
Cărți citite în octombrie 2019
Cele mai frumoase două romane pe care le-am citit în octombrie au fost Caragiale. Scrisoarea pierdută, de Bogdan-Alexandru Stănescu, și Cina, de Herman Koch. Caragiale face parte din seria „Biografii romanțate” pe care am menționat-o mai sus și este o biografie excelentă a celebrului dramaturg, atât una a scriitorului, cât și a omului. Dincolo de poveste, am apreciat limbajul folosit de Bogdan-Alexandru Stănescu, unul de care ar fi mândru, sunt convinsă, și Caragiale însuși. Apărut tot la Polirom, celălalt roman care mi-a plăcut, Cina, de Herman Koch, este un thriller psihologic interesant, atât ca poveste, cât și ca construcție, toată acțiunea petrecându-se pe parcursul unei cine de familie (cartea nu e nouă, a apărut acum câțiva ani, dar mi-am adus aminte de ea cu ocazia venirii autorului la FILIT).
Mi-au mai plăcut și scrisorile din antologia Dragă Virginia apărută la Black Button Books și un volum de parenting pe care-l așteptam cu nerăbdare, Timpul miracolelor. Șapte pași simpli pentru o educație reușită a copiilor (0-2 ani), de Hedvig Montgomery (îmi place mult stilul relaxat al autoarei și sfaturile practice pe care le dă, provenite din experiența ei ca terapeut de familie). Tot în octombrie am început și Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, de Cătălin Pavel, o carte care urmărește manifestări ale iubirii în vestigiile arheologice ajunse până la noi. Este o carte scrisă așa cum ar trebui scrisă orice carte de popularizare a științei: foarte bine documentată, dar cu scriitura și informația adaptată pe înțelesul publicului larg, nu doar al academicienilor. În plus, este și extrem de amuzantă, de mult n-am mai citit o carte de știință cu un umor atât de savuros. E un deliciu, zău!
Am și două cărți la categoria „Mi-a plăcut și nu prea”. Prima este un roman mai vechi în jurul căruia m-am tot învârtit (mai ales că am tot auzit laude de la alți cititori), Cei care mor şi cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar, de Cornel George Popa. Mi s-a părut interesantă premiza (considerațiile pe seama vieții și a trecerii timpului ale unui bătrân care decide că nu mai are nimic de pierdut și își poate permite luxul de a fi sincer cu lumea), dar mizantropia personajului mi s-a părut greu de suportat. În plus, deși cartea e destul de bine scrisă, mi s-a părut că scârțâie pe la colțuri. Cel mai puțin mi-a plăcut un fragment destul de lung în care autorul încearcă să amestece realitatea cu fantezia și care este, după părerea mea, complet nereușit. Și nici personajul principal nu mi se pare prea reușit (am putea spune că seamănă cu celebrul Ove, doar că Mihnea Pascal e complet lipsit de umor; iar un personaj stil Ove fără umor e neinteresant).
Celaltă carte care mi-a plăcut și nu prea este un roman fantasy pe care-l așteptam cu nerăbdare: Argintul preschimbat, de Naomi Novik. Îl așteptam cu nerăbdare din două motive: pentru că mi-a plăcut mult romanul precedent al autoarei, Aleasa dragonului, și pentru că prezentarea vorbea despre un basm reinterpretat. Ce nu mi-a plăcut: faptul că autoarea se lungește prea mult și în loc să reinterpreteze un singur basm, amestecă vreo trei, ceea ce în economia narațiunii nu e ok. E prea lung, ai trei protagoniste, trei povești diferite (dintre care două de dragoste, deși, pentru romanul ăsta, ar fi fost mai bine să fie una și bună), prea multe personaje, prea multe fire epice care se toooot lungesc și se încâlcesc până aproape de final, după care se descâlcesc brusc în ultimele câteva pagini. Mna, ca poveste fantasy e interesantă, dar mi-ar fi plăcut să citesc mai degrabă una și bună, decât trei bunicele.
În rest, mult spor la citit și să aveți listele pregătite pentru Gaudeamus!
Scrie un comentariu