• „Arta de a conduce nu constă în a gândi și a decide în locul tuturor subalternilor” - Anonim

Cărți interesante martie 2021

Cărți interesante martie 2021

Dacă în februarie constatam că sunt din ce în ce mai multe cărți noi de nonficțiune, în martie ficțiunea și-a luat revanșa (deși nici nonficțiunea nu s-a lăsat mai prejos, după cum veți vedea). Multe, foarte multe cărți nou apărute. Cititorii vor trebui să-și aleagă din ce în ce mai bine cărțile de citit, pentru că e clar că nu avem cum să ținem pasul cu lansările. 

Pentru cei interesați de cluburile noastre de carte de pe grupul Clubul cititorilor de cursă lungă, vă anunț că în luna aprilie vom discuta două romane românești contemporane foarte frumoase, Oameni mari, de Maria Orban, și Cât de aproape sunt ploile reci, de Bogdan Coșa (pe 30 aprilie), iar în mai am ales să discutăm despre o apariție mai veche, dar care pare că merită din plin să fie citită, Wolf Hall, de Hilary Mantel (cu atât mai mult cu cât Editura Litera a anunțat că va publica și celelalte romane din serie, așa că e numai bine s-o citim din timp, dacă n-am făcut-o până acum). 

Mai jos, ca de obicei, o selecție subiectivă cu câteva dintre noutățile lunii martie. 

Cărți interesante martie 2021
 

Ficțiune

În luna martie au apărut mai multe traduceri mult-așteptate ale unor cărți de succes din ultimii ani, cum ar fi Casa olandeză, de Ann Patchett (Humanitas Fiction), o saga de familie construită în jurul unei case-simbol (roman finalist la Pulitzer 2020), Fată, femeie, alta, de Bernadine Evaristo (Corint), roman câștigător al Booker Prize în 2019, Acolo, chiar acolo, de Tommy Orange (Black Button Books), volum finalist la Pulitzer 2019, povestea a douăsprezece personaje din comunitatea nativ‐americană, un roman prezentat drept „deopotrivă tulburător și ferm, profund contemporan și cu adevărat memorabil”, sau Jumătatea dispărută, de Brit Bennet, o „poveste de familie emoționantă și o explorare subtilă a problemelor legate de rasă, gen și identitate”. Și astea sunt doar în deschidere, ca să ne facem încălzirea. Cum ziceam, în martie ficțiunea a câștigat teren. 

De remarcat și extrem de notabile sunt și mai multe reeditări ale unor cărți celebre și, de asemenea, mult-așteptate, cum ar fi Interpretul de maladii, de Jhumpa Lahiri, volum de povestiri premiat cu Pulitzer în 2000 (printre alte premii; este volumul de debut al Jhumpei Lahiri care a și confirmat-o drept o scriitoare excelentă), Penelopiada, de Margaret Atwood, un mini-roman ce face parte dintr-o serie foarte interesantă de mituri reinterpretate, sau Carrie, de Stephen King, într-o traducere nouă și (mi s-a spus) fabuloasă, semnată de Bogdan Coșa - toate trei apărute la Nemira. Alte reeditări notabile: la Litera a apărut din nou unul dintre cele mai frumoase (deși îngrozitor de triste) romane pe care le-am citit vreodată, Binevoitoarele, de Jonathan Littell, o senzație literară la momentul apariției, în 2006, în Franța, a primit Premiul Goncourt și Premiul Academiei Franceze, un roman al cărui protagonist este un fost ofițer SS și care ne poartă prin toate tranșeele celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, la Curtea Veche a apărut o nouă ediție a romanului Femeile lui Lazăr, de Maria Stepnova, pe care nu l-am citit (încă), deși mi-a fost intens recomandat. În plus, tot la aceeași editură și de aceeași autoare, a apărut și romanul Lecții de italiană. A nu se confunda Maria Stepnova de la Curtea Veche, cu Maria Stepanova de la Humanitas Fiction, care a debutat și ea acum pe piața românească cu romanul În amintirea memoriei, o carte care este deopotrivă „ficțiune, eseu, memoir, jurnal de călătorie, document istoric”, dar și „o inedită și îndrăzneață explorare a memoriei culturale și personale”. Cel puțin incitant, nu? 

Pe lângă Binevoitoarele, mai sunt și alte apariții interesante la editura Litera: un nou roman de Javier Marías, Așa începe răul, „un studiu al granițelor infinit permeabile dintre eul privat și cel public, dintre observator și participant, o poveste despre dragoste și trădare, despre vieți trăite în umbra istoriei” (deși e un autor tradus demult în română, eu l-am descoperit pe Marías abia în seria asta de la Litera, cu Berta Isla și de atunci îmi doresc să citesc tot ce-a scris), un nou roman de Deborah Levy, Omul care a văzut totul, o carte care „explorează dificultatea de a ne vedea limpede pe noi înşine şi pe ceilalţi”, Unghiul de repaus, de Wallace Stegner, o carte recompensată cu Premiul Pulitzer și care recuperează un autor necunoscut publicului român, și Lasă lumea în urmă, de Rumaan Alan, o distopie contemporană, „ un roman provocator și plin de suspans despre complexitatea misiunii de părinte, despre rasă și clase sociale, despre relevanța unor principii și valori în situații de criză extremă”. 

Mai puteți? Mai avem câteva apariții: la editura Art a apărut Trieste, de Daša Drndić, un roman istoric ce pornește de la descrierea vieții dintr-un orășel devenit lagăr de concentrare nazist și ajunge la un tablou amplu al ororilor secolului XX; la Nemira a mai apărut ultimul volum al trilogiei „Southern Reach”, de Jeff VanderMeer, Acceptare, și un roman istoric, women's fiction, Artista henna, de Alka Joshi; la Trei, un nou volum semnat de autorul de succes Joël Dicker, Enigma camerei 622 (mie până acum mi s-a părut că nici unul dintre romanele sale nu se apropie de cel care i-a adus succesul, și anume Adevărul despre cazul Harry Quebert, dar poate, la un moment dat, autorul o să-mi demonstreze că mă înșel), și, tot aici, o nouă carte de extrem de populara Amélie Nothomb, Pétronille, un roman asemănat cu Thelma și Louise, „un roman spumos, o odă prieteniei și o devoalare subtilă a vieții interioare a scriitoarei” (nu-mi place de Amélie Nothomb, însă referința la literatură e un cârlig care la mine funcționează aproape mereu; deși nu-mi pare mereu bine dup-aia). Închei secțiunea de ficțiune străină cu un roman polițist al unui autor francez pe care l-am descoperit anul trecut, Jean-Christophe Grangé, Vânătoarea sălbatică, și care poate fi o idee bună de weekend sau când vreți să mai schimbați thrillerele contemporane și nordic noir-urile cu ceva literatură polițistă ușor diferită. 

Evident că nu încheiem secțiunea de ficțiune și fără cărțile nou apărute ale autorilor români, cărți care sunt, de fapt, doar în straie noi, toate fiind reeditări: așadar, la Editura Litera a apărut în colecția „Biblioteca de Proză Contemporană” Sonata pentru acordeon, debutul de acum ceva timp al lui Radu Aldulescu (din descriere: „Ferentari, dragoste, pasiune, luptă pentru supraviețuire într-o lume aflată în marginea Bucureștiului și a istoriei” - e suficient, nu?), iar la Humanitas au fost reeditate Marile bucurii și marile tristeți, de Augustin Cupșa (povestiri) și America de peste pogrom, de Cătălin Mihuleac (roman).

Șii, mai am una și apoi chiar închei secțiunea de ficțiune: o carte a unui autor ceh, deci traducere, dar care descrie viața unei comunități de cehi ce trăiesc în România (habar n-aveam), se cheamă Cartea țuicii, de Matěj Hořava, este un volum de povestiri autobiografice inspirate „de experiențele lui Hořava din anii în care a locuit împreună cu cehii din Banat, o comunitate minoritară care ocupă câteva sate de-a lungul Dunării și al cărei trai a rămas în multe feluri neatins de modernitate”. Nu doar că vreau s-o citesc, dar acum vreau și să vizitez acele locuri (nu-s curioasă de țuică, însă, not my thing). 

 

Nonficțiune

În ce privește nonficțiunea, o să vă rog să-mi permiteți să fiu un pic subiectivă și să mă laud puțin, întrucât la finalul lunii martie (chiar în ultima zi a lunii) s-a lansat o nouă colecție de nonficțiune al cărei editor coordonator sunt, se cheamă ORION, va apărea la Editura Nemira (celălalt job full time, pe lângă blog) și va cuprinde cărți cu tematici diverse și interesante, de la astronomie, la biologie și istorie, de la biografii, la memoir-uri și cărți de dezvoltare personală. Deocamdată o să enumăr primele șapte cărți cu care a debutat colecția, fiecare cu link de descriere, și în secțiunea de recomandări o să revin cu câteva cuvinte despre fiecare pentru că, evident, le-am citit (nu o dată) pe toate. Așadar, primele șapte titluri din noua colecție de nonficțiune ORION sunt: Lumea în care trăim. O scurtă introducere, de Richard Haass; Inovația: cum funționează și de ce-i priește libertatea, de Matt Ridley; Odiseea genelor. Aventura speciei umane, de Evelyne Heyer; O plimbare prin Univers. Carte de relaxare astronomică, de Adrian Șonka; Prima teorie a lui Darwin. Fascinanta călătorie a lui Darwin în căutarea unei teorii a Pământului, de Rob Wesson; 100 de femei afurisite. O istorie, de Hannah Jewell; Istoria Evului Mediu. 1000 de ani de splendoare și ticăloșie, de Georges Minois.

O altă apariție de excepție, o carte pe care eu mi-am dorit-o ani de zile reeditată, este Amurgul Evului Mediu, de Johan Huizinga, apărută în colecția ANANSI. Este o cercetare fundamentală a perioadei medievale, deopotrivă foarte bine documentată și foarte frumos scrisă. Alături de ea stau foarte bine Istoria Evului Mediu a lui Minois de mai sus și Frica în Occident, de Jean Delumeau, apărută la finalul lui 2020. Toate trei sunt cărți fundamentale și extrem de interesante, atât pentru medieviști, cât și pentru cititorii care își doresc să cunoască mai bine perioada. Nu-mi cereți să vă recomand doar una, pentru că nu pot, însă aș putea să vă spun așa: Istoria lui Minois este cea mai didactică, foarte bine organizată cronologic și tematic, dă un tablou complet și comprehensiv al perioadei, Amurgul lui Huizinga este un deliciu, ocupându-se de domnițe și cavaleri, de cortegii ale Morții și carnavaluri, și altele asemenea, iar Frica lui Delumeau, scoate în față tot ce e mai „negru” în Evul Întunecat (demoni, vrăjitoare, Inchiziție, tot felul de infernuri pământești și cerești etc.) Vă hotărâți singuri cu care vreți să începeți, #decitit sunt toate. 

Tot în categoria cărți de referință: la Humanitas s-a reeditat un volum pe care mi-ar fi dificil să-l încadrez într-un gen anume, o carte care pornește de la mitologie și vorbește despre lupta dintre bine și rău și fundamentele psihicului uman, Regele și cadavrul, de Heinrich Zimmer, și, tot la aceeași editură, Conștiința dintr-o nouă perspectivă. O teorie științifica a experienței subiective, de Michael Graziano, la Rao, monografia Arabi. 3 000 de ani de istorie a popoarelor, triburilor și imperiilor, de Tim Mackintosh-Smith, „o istorie cuprinzătoare și fascinantă a popoarelor și triburilor arabe, care explorează rolul limbii acestora ca piatră de temelie în cultură”, În fața timpului. Istoria artei și anacronismul imaginilor, de Georges Didi‑Huberman, un volum de referință pentru cei interesați de studii vizuale, iar la ANANSI două volume autobiografice, Dosarele mamei mele, de András Forgách, o reconstituire a vieții mamei făcută de fiul său, după moartea acesteia și după ce fiul află de faptul că fusese informatoare a regimului comunist, și Nopți albastre, de Joan Didion, unde avem de-a face cu o perspectivă diferită: cea a mamei care-și pierde copilul și încearcă să treacă peste această durere, un text companion pentru Anul gândirii magice, în care autoarea descria doliul după soțul său. Nu sunt cărți ușor de citit, chiar și cu geniul stilistic al lui Didion. 

Alte apariții interesante: Împărătese, regine, prinţese şi poveştile lor scandaloase, de Philippe Delorme (Humanitas); Cernobîl. Istoria unei catastrofe nucleare, de Serhii Plokhy (Trei);  București. Manual de explorare urbană pentru elevi, de Adrian Majuru  și Nabokov în America, de Robert Roper (Litera); 11 inele, de Phil Jackson (Pilot Books); Ești pe punctul de a face o greșeală teribilă. Cum ne deformează deciziile iluziile cognitive și ce putem face pentru a le combate, de Oliver Sibony (Vellant); Acid pentru copii. Memorii, de Flea, și Nu asculți. Ce îți scapă și de ce contează, de Kate Murhpy (Publica); Ieri, azi, mâine. Viața mea, de Sophia Loren, și Olandeza. Audrey Hepburn - Tinerețea unei vedete pe timp de război, de Robert Matzen (Rao); O nouă cale. Lecțiile coronavirusului, de Egdar Morin și Sabah Abouessalam (Curtea Veche); Cartea cu tați, antologie de Robert Bălan (Trei). 


Cărți pentru copii

La Nemi a apărut o nouă colecție de cărți de știință pentru copii (grupa 6-8 ani), colecție care a debutat cu patru titluri: În zbor. Păsările migratoare, de Capucine Mazille, Michel Francesconi; Câinii şi pisicile. Prietenii omului, de Eric Mathivet, Émilie Vanvolsem; Noii dinozauri. O lume uitată, de Capucine Mazille, Eric Mathivet; Caii. Uriașii domestici, de Francoise Laurent, Capucine Mazille; și, tot aici, o nouă carte a unui mare și îndrăgit autor pentru copii, Michael Morpurgo, Sir Gawain și Cavalerul Verde

Mai multe cărți noi, majoritatea educative, la Editura Casa: Rămas bun, deces, doliu, de Patricia Mannen; o serie de cărți de colorat ce însoțește deja celebra serie „Hoinari prin anotimpuri”: Hoinari prin anotimpuri - Iarna. Carte de Colorat; Hoinari prin anotimpuri - Toamna. Carte de Colorat; Hoinari prin anotimpuri - Primavara. Carte de Colorat; Hoinari prin anotimpuri - Vara. Carte de ColoratCum funcționează? Aparatele și instalațiile din casă, de Ulrike Holzwarth-RaetherCaută și găsește. Sărbătoarea Paștelui, de Sabine Cuno; Caută și găsește. Descoperă, arată, povestește, de Barbara JelenkovichCând animăluțele sunt obosite. Poezioare de noapte bună, de Sabine Cuno; Paul și Maria călătoresc în spațiu, de Maria Breuer; Iulia se spală pe cap fără lacrimi și Iulia nu se teme de intuneric, de Anna Wagenhoff

Alte apariții: Mamma Mu se dă în leagăn, de Jujja Wieslander, Tomas Wieslander (Pandora M), Micul mecanic al cărților, de Ezgi Berk, și Bibliofil. Elefănțelul care iubea cărțile, de V. Huseyin Kaya (All), Coțofenele clănțănitoare, de Oltea Enache, și Rostogol iluzionist, de Lavinia Braniște (Arthur), Extraordinara poveste a micuței. Faimoasa Madame Tussaud, de Edward Carey (Rao). 


Cărți citite și recomandări 

În luna martie nu am reușit să citesc prea mult, dar vă pot recomanda, totuși, două romane, unul dintre ele este o  carte pe care am discutat-o la club, și anume Marii încrezători, de Rebecca Makkai, un roman construit pe mai multe planuri temporale: epidemia de SIDA din anii '80 și, în special, cum a fost ea trăită de comunitatea gay din Chicago, Parisul anilor 2000 (un oraș sub amenințarea atentatelor teroriste, în roman chiar sunt redate zilele de după atentatul de la Bataclan) și Parisul anilor 1920, un alt fel de ani nebuni, ani boemi trăiți sub semnul războiului și ai artei. Mie mi-a plăcut romanul, și ca tematică, și ca scriitură, a și fost finalist la Pulitzer în 2019, dar recunosc că a fost ușor ciudat să citesc un roman despre o pandemie în timpul unei pandemii (nu ai cum să nu observi asemănările și să nu te cutremuri un pic).

Cel de-al doilea roman este Casa Olandeză, de Annn Patchett, o saga ce are în centru o casă extraordinar de frumoasă și de insolită, genul de casă care pare că duce o viață independentă de cea a locuitorilor săi. Este un roman cu și despre relații de familie, maturizare și acceptare, cu părinți care nu sunt perfecți și copii care și i-ar dori așa (de remarcat personajele mamei vitrege - scoasă direct din basme, parcă, și al mamei care alege să-și părăsească copiii și să ducă o viață mai împlinită departe de ei - deja un personaj condamnabil în ochii multora). Frumos scrisă, fără a excela nici prin scriitură, nici prin poveste, o carte de weekend căreia eticheta pusă pe prima copertă („finalist Pulitzer 2020”) nu-i face, de data asta, o favoare, întrucât ridică prea mult așteptările. 

Cum vă ziceam mai sus, martie a fost și luna în care am fost mai mult editor decât cititor, așa că o să vă prezint pe scurt cărțile la care am lucrat în ultimele luni și care au intrat în tipar, urmând să apară până la jumătatea lui aprilie. Preferata mea din colecția ORION este, din rațiuni sentimentale, Istoria Evului Mediu, de Georges Minois, întrucât este o perioadă pe care am studiat-o încă din facultate și continui să o fac, deși acum mai mult de plăcere, nu la nivel academic. Este o istorie tradițională, cronologică, foarte bine organizată (școlărește, așa, se vede că autorul a fost mult timp profesor) și care oferă o introducere foarte bună în studierea Evului Mediu european, dar nu numai. 

Dacă am început cu istoria, continui cu ea, un alt volum, deloc academic, ci chiar obraznic ar spune unii, este 100 de femei afurisite. O istorie, de Hannah Jewell, o istorie alternativă ce oferă portretele a 100 de femei, majoritatea aproape uitate, dar care ar trebui cunoscute și admirate. Autoarea nu este istoric, ci jurnalistă, una care nu se sfiește să critice și să vorbească colorat atunci când e cazul. Ba chiar și atunci când nu e. 

Tot un fel de istorie ne propune și Matt Ridley în Inovația. Cum funcționează și de ce-i priește libertatea?, dar nu o istorie cronologică, ci una organiată tematic și care are în centru diferite inovații pe care oamenii inventivi le-au descoperit și care ne-au ușurat viața tuturor. Lucruri precum vaccinurile, valizele pe roți, telefoanele inteligente, agricultura sustenabilă sau focul, dacă ne întoarcem departe în timp, toate sunt abordate și dezvoltate de Mat Ridley într-un volum care te face încrezător în geniul uman. Cartea se încheie cu o postfață adăugată de autor chiar la debutul pandemiei de coronavirus și în care acesta vorbește despre faptul că era un lucru așteptat, doar că nimeni nu a luat în seamă, evident, avertizările oamenilor de știință. 

Și mai departe în timp ne duce Évelyne Heyer cu Odiseea genelor. Aventura speciei umane, un excurs în povestea evoluției omului așa cum poate fi ea „citită” în alfabetul genelor. Este un volum foarte prietenos, care reușește să facă accesibilă una dintre „științele cu greutate”, genetica, iar autoarea reușește să facă o sinteză a 7 milioane de ani în puțin peste 300 de pagini. 

Dacă am ajuns la evoluționism trebuie să vorbim și despre „părintele evoluționismului”, Charles Darwin, însă, de data asta, într-o ipostază mai puțin cunoscută. În Prima teorie a lui Darwin. Fascinanta călătorie a lui Darwin în căutarea unei teorii a Pământului, de Rob Wesson, autorul pornește pe urmele legendarei călătorii a lui Darwin la bordul HMS Beagle, însă nu ca cercetător biolog, ci ca geolog. Darwin pornise în această călătorie cu scopul de a studia evoluția geologică a Pământului, pe care a și studiat-o, de altfel, însă, pe drum s-a mai întâmplat ceva (un ceva pe care un autor de mai sus, Matt Ridley, l-ar numi serendipitate), iar Darwin a ajuns mai cunoscut datorită unei alte cercetări, întreprinsă în paralel și căreia îi spunem acum „teoria evoluției”.

Penultimul volum cu care se lansează colecția este Lumea în care trăim. O scurtă introducere, de Richard Haass, o sinteză a lumii din ultimii 400 de ani până în prezent. Autorul este un cunoscut diplomat american, iar experiența sa este vizibilă în ușurința cu care abordează subiecte variate și demne de interesul tuturor precum ascensiunea Chinei, războaiele din Orientul Mijlociu, urmările celui de-al Doilea Război Modial, amenințarea teroristă, sistemele de sănătate contemporane etc. 

Închei cu o carte care-mi este deosebit de dragă, O plimbare prin Univers. Carte de relaxare astronomică, de Adrian Șonka, întrucât, ca și la precedentul volum, Ghidul micului astronom prin Univers, am următorit-o crescând și transformându-se, în toate stadiile prin care trece o carte până ajunge la cititor. De data asta Adrian Șonka se adresează cititorilor adulți și le propune un excurs prin spațiul cosmic, pornind de pe planeta Pământ, prin Sistemul Solar, Calea Lactee și, apoi, mai departe, până unde au ajuns telescoapele și sondele spațiale până în prezent. Este un volum foarte bine documentat și organizat și plin de un umor cu totul special, marca Adrian Șonka, pe care cititorii și studenții săi îl cunosc și-l iubesc. Nota bene: să nu-l credeți pe Șonka dacă-l auziți că spune în interviuri că i-am scos cele mai bune glume din carte. Pe-alea bune i le-am lăsat. 

 

Cam asta cu cărțile din martie, după cum vedeți motoarele lumii editoriale sunt ambalate la maxim, iar vara-i încă departe. Spor la citit! 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Concurs Editura Arthur: #RefugiulPerfect [încheiat]

Refugiul perfect: timp de 67 de zile, cititorii pot urmări pe blogul Editurii Arthur 67 de recomandări de lectură.

Cele mai frumoase cărți citite în 2018

O listă subiectivă a cărților care mi-au plăcut cel mai mult în 2018, dar și a celor care nu mi-au plăcut.

„Top cele mai frumoase cărți citite”

Primesc deseori mesaje de la cititori care mă roagă să le spun „care sunt cele mai frumoase cărți pe care le-am citit”. Probabil că fac asta motivați de ideea de „a merge la sigur” atunci când aleg o carte de citit. Dar, drept să spun, eu cred că nu ai cum să mergi la sigur când alegi o carte.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu