• „Simplitatea este accesul la esenţă” - J.W. Goethe

Cărți interesante mai 2020

Cărți interesante mai 2020

Întrucât în mod tradițional în luna mai am fi participat la Bookfest, am avut și mai multe noutăți decât în lunile precedente. Nu atât de multe cum ar fi fost la târg, dar mai atent alese, ceea ce nu e chiar rău. Și, din moment ce de acum putem ieși să citim și în aer liber, să riscăm un pic și să ne simțim optimiști? Nu știm cum va fi noua „normalitate”, sigur nu va semăna cu cea veche, dar nici nu va fi scoasă din cărțile SF. Încă. Sper. 

Pentru cei interesați de clubul nostru de lectură online, am decis să anunț la fiecare două luni cele două cărți pe care le vom citi pentru ca cititorii să aibă mai mult timp să le cumpere și să le citească. Așadar, în luna iunie vom discuta despre Lăptarul, de Anna Burns, carte ce a primit Premiul Man Booker în 2018 (și care a fost aleasă prin vot de cititorii clubului; celelalte două cărți propuse au fost Toate viețile pe care nu le-am trăit, de Anuradha Roy, și Piranha. Copiii Camorrei, de Roberto Saviano). Iar în luna iulie vom vorbi despre Alias Grace, de Margaret Atwood, carte ce a fost recent reeditată în ediție tie-in la Editura Corint. 

 

Cărți interesante mai 2020

Ficțiune

Una dintre aparițiile noi care m-a bucurat a fost noul roman al Ioanei Pârvulescu, Prevestirea. Mi-au plăcut enorm ultimele două cărți pe care le-a scris, Inocenții (în 2016) și Dialoguri secrete (în 2018), așa că abia aștept s-o citesc și pe cea mai nouă. 

Mai multe cărți noi și interesante au apărut la Editura Art și imprinturile aferente: Jurnal din Anul Ciumei, de Daniel Defoe, o reeditare făcută la momentul oportun a uneia dintre cele mai cunoscute cărți despre epidemii, Piranha. Copiii Camorrei, de Roberto Saviano, un roman contemporan ce oferă o imagine surprinzătoare a orașului Neapole (fan Ferrante, anyone?) și a violenței ce-l caracterizează, Walden sau Viața în pădure, de Henry David Thoureau, un alt clasic reeditat, la fel, pare extrem de potrivit în noul context în care avem parte de tot mai multe vacanțe imaginare, și, în imprintul Paladin, o apariție mult-așteptată, Circe, de Madeleine Miller, o repovestire (la fel ca și precedentul roman al autoarei, Cântul lui Ahile) a vieții zeiței Circe. Un pic surprinzătoare a fost integrarea romanului într-o colecție de cărți fantasy, la bază probabil că a stat premiul acordat de cititorii site-ului Goodreads care, în 2018, i-au acordat Premiul pentru roman fantasy. Am discutat pe Clubul cititorilor de cursă lungă despre asta, a rămas că revenim să ne mai dăm cu părerea după ce citim și cartea, treabă pe care abia aștept s-o fac. Ultimul, dar nu cel din urmă, mai ales pentru pasionații autorului, notez și apariția unui nou roman semnat de Frederick Backman, Oameni anxioși.

Și Editura Litera a mai recuperat din apariții luna asta: au apărut două noi romane în colecția „Clasici contemporani Litera”: Ghetoul interior, de Santiago H. Amigorena, un roman autobiografic despre ororile Holocaustului, și Patria, de Fernando Aramburu, o saga de familie pe fundalul violențelor terorismului basc. Iar în colecția „Buzz Books” a apărut (și în print, apăruse inițial ebook luna trecută) Vanessa mea cea întunecată, de Kate Elizabeth Russell, un roman ce dezvoltă tema agresiunii sexuale pe fundalul mișcării #metoo. O să revin la el în secțiunea de recomandări pentru că l-am și citit. 

Alte apariții pe raftul de ficțiune: la Editura Polirom a apărut un nou roman semnat de Andreï Makine, Dincolo de frontiere, un roman care îi aduce laolaltă pe Andreï Makine și pe Gabriel Osmonde (celebrul său pseudonim): Makine este autor pe copertă, iar Osmonde este în carte, personaj. Ar trebui să fie interesant.
La Editura Trei, un nou roman de Stephen Chbosky, Prieten imaginar, de data asta un thriller, iar, pentru fanii genului și ai autoarei, la Nemira a apărut un prequel la seria „Jocurile foamei”, Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare, de Suzanne Collins

 

Nonficțiune

Două dintre cele mai interesante apariții de nonficțiune ale lunii mi se par a fi biografia exploratorului Magellan, scrisă de Stefan ZweigMagellan. Omul și fapta sa. Apărută la Editura Polirom, nu e doar o biografie, ci și o excelentă carte de istorie a mentalităților, iar scriitura e splendidă (de fapt, chiar puteți citi un fragment pe blog). Cea de-a doua este Mama tuturor întrebărilor, de Rebecca Solnit, apărută la Black Button Books o culegere de eseuri despre feminism, literatură, oprimare și rasism. Revin mai jos și la ea, am citit-o, e extraordinară!

La Editura Litera au apărut mai multe cărți interesante: enciclopedia DK Istorie. Idei fundamentale, și, dacă tot am început cu enciclopediile, o ediție de colecție pentru pasionații de artă, Luvru. Toate picturile. Alte cărți, tot de la Litera: un nou volum semnat de Tim MarshallEpoca zidurilor. Cum schimbă lumea barierele dintre națiuniIalta. Prețul păcii, de Serhii M. Plohii, și un volum ce-și propune să te pună puțin pe gânduri Cafeneaua de la capătul lumii, de John P. Strelecky, apărut în colecția „Introspectiv”. 

Două cărți noi pe raftul de istorie: una care vorbește despre trecut, dar, în același timp, și despre prezent: Gripa spaniolă din 1918, de Laura Spinney, apărută la Editura Corint, și încă una în colecția de „Istorie” a Editurii Trei: Balcanii. Naționalism, război și Marile Puteri 1804–2012, de Misha Glenny

Închei cu două cărți de pe unul dintre cele mai interesante rafturi de non-ficțiune, cel de evoluționism: la Editura Publica, o nouă carte din „Co-Lecția de Știință”, Cartea oamenilor. Scurtă istorie a culturii, sexului, războiului şi evoluţiei noastre, de Adam Rutherford, și, la Humanitas, Scurtă istorie a creației. Știința și căutarea originii vieții, de Bill Mesler, H. James Cleaves II.

 

Cărți pentru copii 

Colecția „Arthur Retro” s-a mai îmbogățit cu două titluri de referință: Viclenescu-Șterpelici, de Móra Ferenc, il. Reich Károly, și Pinocchio, de Carlo Collodi, cu ilustrații de Eugen Taru, și, tot un titlu de colecție, dar apărut la Editura Arthur este și Undeva, în lumea largă, de Maurice Sendak. Tot la Arthur am descoperit acum o colecție educativă interesantă, „Cărțile micului geniu”, de Ken Jennings: cel mai recent volum este Mitologia greacă, dar tot aici au apărut și Corpul omenesc și Spațiul cosmic

O altă colecție nouă și interesantă de cărți educative, de data asta pentru o vârstă mai mică, este „Universitatea copiiilor”, apărută la Litera Mica, iar titlurile disponibile sunt: Fizica rachetelor pentru cei mici, Mecanica cuantică pentru cei mici, Chimia organică pentru cei mici, Fizica nucleară pentru cei mici, Teoria relativității pentru cei mici. Și tot aici de notat și apariția unei enciclopedii DK de artă pentru copii, Arta, enciclopedie pentru copii.  

Alte apariții: pentru fanii cuplului Findus-Pettson (printre care mă număr și eu) a fost mare bucurie recent apăruta Carte de bucate a lui Pettson și Findus, de Sven Nordquist, apărută la Editura Pandora M; la Cartea Copiilor a apărut Baba-Cloanța-Cotoroanța, de Pierre Bertrand, cu ilustrații de Magali Bonniol, la Polirom, Veronica D. Niculescu continuă seria condorului Isidor în Iarna lui Isidor; la Rao am descoperit un volum cu 6 povestiri ilustrate pentru copii, semnat de Gabriel García Márquez, Povestiri; la Editura Casa o enciclopedie dedicată copiilor de grădiniță, Să ne cunoaștem corpul, de Doris Rubel, iar la Editura Frontiera un volum educativ și minunat ilustrat despre păduri și copaci, Copacul meu, de Gerda Muller

 

Cărți citite și recomandări

Dintre cărțile citite în mai, cel mai mult mi-au plăcut două volume de non-ficțiune: Mama tuturor întrebărilor, de Rebecca Solnit, și Dumnezeu. O istorie umană, de Reza Aslan.
Mama tuturor întrebărilor este o colecție de eseuri despre feminism, rasism, misoginism, violență, oprimare, dar și despre literatură, alegeri, identitate, scrise de autoare înainte de 2017 (adică înainte de marea revoluție #metoo). Rebecca Solnit este un excelent analist, o maestră a cuvintelor, dar și a tăcerilor. Eseurile ei sunt se remarcă printr-un extraordinar bun-simț, iar observațiile ei șochează prin simplitate, cu toate că ating chestiuni profunde ale lumii contemporane. Din motive diverse, eticheta de „feminist” atașată unei cărți pare că invită la reticență, însă eseurile Rebeccăi Solnit sunt mai mult de atât, sunt invitații la a (re)gândi categorii tradiționale ale gândirii, la a nu mai lua de la sine înțelese concepte precum feminitate, masculinitate, identitate, fericire. Pentru mine, a fost una dintre cele mai bune cărți de non-ficțiune citite în ultimii ani. 

Cel de-al doilea volum, Dumnezeu. O istorie umană, de Reza Aslan, este o prezentare a evoluției istorice a conceptului de Dumnezeu. Reza Aslan încearcă să înțeleagă atât nevoia profund umană a existenței lui Dumnezeu, cât și tendința naturală de a umaniza acest concept. Autorul pornește încă din zorii existenței umane, vremuri care pot fi reconstituite doar pornind de la fragmente de schelete sau unelte, pentru a ajunge până în lumea modernă. În demonstrație nu se bazează doar pe dovezi istorice, ci include și alte științe precum neurologia, psihologia, istoria religiilor, istoria literaturii. Este un studiu excelent documentat, argumentat și scris și, nu în ultimă instanță, profund uman și edificator. 

La categoria „mi-a plăcut foarte mult” intră și volumul de proză scurtă al Chimamandei Ngozi Adichie, Ce simți în jurul gâtului. Scriitură excelentă și povestiri ce surprind o lume întreagă în câteva pagini (sau chiar în câteva rânduri). Am avut cartea la club în mai și (cu o singură excepție) tuturor le-a plăcut, iar acum abia așteptăm să citim și Americana

Tot în mai am citit două romane al căror subiect principal este feminismul contemporan: este vorba despre Puterea femeilor, de Meg Wolitzer, cu o poveste ce oferă un fel de retrospectivă a feminismului, de la activismul anilor 70 până azi, și Vanessa mea cea întunecată, de Kate Elizabeth Russel, un fel de reinterpretare contemporană a Lolitei lui Nabokov.
Puterea femeilor mi-a plăcut mai puțin decât alte romane ale lui Meg Wolitzer, poate am avut și așteptări prea mari, dar nu cred că a fost doar asta. Pur și simplu povestea nu e închegată, deși se simte efortul de documentare. Interesantă ca privire diacronică asupra feminismului contemporan, însă destul de plictisitoare ca poveste. De fapt, probabil că nu ar fi fost plictisitoare dacă n-ar fi fost așa de lungă.
Și cea de-a doua, Vanessa mea cea întunecată, ar fi fost mai bună dacă era măcar cu 100 de pagini mai scurtă. În rest, foarte interesantă premiza de la care pleacă: felul în care, în ultimii ani, s-au schimbat mentalitățile referitoare la agresiunea sexuală, dar și riscul ca în epoca #metoo bărbații să devină ținte ușoare ale atacurilor feministe (un exemplu: sintagma „agresiune sexuală” poate denunța atât un viol, cât și o atingere nedorită, cum ar fi, de exemplu, mâna unui bărbat pe coapsa unei femei,  însă distanța dintre ele e enormă). Povestea nu e grozavă, însă discuțiile pe care le poate naște sunt necesare, una dintre ele pornind chiar de la exemplul pe care l-am dat. O alta ar putea fi legată chiar de Lolita, care e foarte des citată, și care naște o întrebare referitoare la cât de mult va mai fi considerat romanul lui Nabokov operă de artă și nu un fel de „manual pentru pedofili”. Eu aș zice că ambele cărți sunt de citit și de gândit, cu Mama tuturor întrebărilor alături. 

Închei lista cărților citite în mai cu cel mai nou volum de Stephen King tradus în română, Institutul. Cartea asta a părut prea horror chiar și pentru maestrul genului, jumătate am citit-o efectiv îngrozită (institutul la care se face referire în titlu este unul în care se fac experimente pe copii), iar cealaltă jumătate abia așteptam s-o termin ca să nu dau cu ea de pereți. Știu că deja am mai spus asta despre două cărți de mai sus (pare că americanii chiar scriu la normă de pagini), dar Institutul clar se putea lipsi de ultimele 150 de pagini (dacă nu chiar mai mult). Nu e o carte plictisitoare în ciuda lungimii, din contră, are momente când nu te mai lasă să respiri, și chiar pune tot felul de probleme morale spinoase (cât de multe putem justifica în numele binelui comun și al salvării planetei? când scopul nu mai scuză mijloacele?), dar construcția narativă e inegală și aici, și de la King aveam mai multe pretenții.
Oare problema e că am eu prea multe pretenții? Posibil. 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Noutăți literare 18-24 septembrie 2017

Noutățile literare ale săptămânii 18-24 septembrie.

Noutăți literare 6-12 martie 2017

Noutăți editoriale și articole literare din perioada 6-12 martie 2017.

Noutățile editurii Hecate la Gaudeamus 2015

Anul acesta, noua Editură Hecate va participa pentru prima dată la cel mai important târg de carte al anului, Gaudeamus. Venim echipați cu volume de care suntem tare mândri, care ne susțin principiile de bază, de egalitate și solidaritate și pregătim evenimente prin care vă invităm să ne cunoașteți mai bine!

1 Comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Iuliana Blajan 06-06-2020 14:18

    Sunt fan declarat Ferrante.Am citit "Tetralogia napolitană" în mai puțin de o săptămână.Mi-am luat și volumul "Frantumaglia.Viața și scrisul meu", numai că m-am dedat la alte delicii :) Din ce prezinți aici, am ales și eu ceva : certo che Saviano :), Ioana Pârvulescu-"Prevestirea","Magellan", Reza Aslan, "Mama tuturor întrebărilor" care mi-a plăcut nespus, "Istorie-idei fundamentale" (asta și pentru fiul meu cel mare care își dorește să devină profesor de istorie),"Ghetoul interior", și "Bob Honey..." . Nu știu de ce am așa o reținere față de scriitorii români contemporani...Poate îmi recomanzi tu niște titluri, observ că nu de puține ori ne plac aproximativ aceleași cărți.Cu excepția lui Stephen King :)

    Raspunde