• „Cine nu-şi cunoaşte preţul, nu-l cunoaşte nici pe al altuia” - proverb armean

Cărți interesante iulie 2021

Cărți interesante iulie 2021

Iulie a avut mai multe apariții decât de obicei pentru această lună din an, dar se simte, totuși, că e vară și că urmează o lună de pauză editorială ca să începem toamna literară în forță. Nu au fost multe apariții, dar au fost multe alese pe sprânceană, ceea ce e foarte bine. Una dintre cele mai interesante știri din lumea literară internațională de luna asta a fost că Prințul Harry al Marii Britanii va publica anul viitor un memoir. Pentru mine asta a fost doar o parte din știre, partea cea mai importantă a fost cea care anunța că-l va avea ca ghostwriter pentru această carte pe J.R. Moehringer, unul dintre cei mai talentați scriitori de nonficțiune americani (îl știți cu siguranță din Dulcele bar sau Open, autobiografia lui Andre Agassi, printre altele). Așa că știrea nu e că Prințul Harry publică o carte, ci că Moehringer o scrie. 

Pentru cititorii interesați de clubul de carte, vă anunț că în august (marți, pe 31) vom discuta despre Proiectul Hail Mary, de Andy Weir, iar în septembrie despre Patrula Djinilor, de Deepa Anappara (joi, pe 30). 

Cărți interesante iulie 2021
 

Ficțiune

Încep noutățile ficționale cu două romane apărute în colecția „Anansi. World Fiction”: prima carte din „Cvartetul otoman”, de Ahmet Altan, Ca o rană de sabie, o saga comparată cu Război și pace, și un roman contrafactual care a primit în 2019 Grand Prix du roman de l'Académie française, Civilizații, de Laurent Binet. Tot aici a apărut și un volum de poezii semnat de Louise Glück, scriitoarea laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2020, Noapte credincioasă și virtuoasă. Tot la Editura Trei, câteva romane comerciale în colecția „Fiction Connection”: Un glonț la țintă, de Lee Child, Idila hipnotizatoarei, de Liane Moriarty, și Într-o clipă, de Suzanne Redfearn

La Editura Litera au apărut multe romane noi, de la cărți clasice precum Martin Eden, de Jack London (un roman care mi-a marcat adolescența și pe care nu l-am mai văzut într-o ediție nouă de mult timp), la noutăți literary - Partea de nord a inimii, de Dolores Redondo, Sâmbăta în care totul s-a schimbat, de Sophie van Llewyn, sau thrillere - Fecioarele, de Alex Michaelides, München, de Robert Harris, dar și literatură română contemporană - antologia Treispreceze. Proză fantastică

Două romane clasice reeditate la Nemira, un clasic SF, Picnic la marginea drumului, de Arkadi și Boris Strugațki, și un Stephen King ecranizat de curând, Povestea lui Lisey, iar la Curtea Veche două reeditări demult așteptate, Pașii pierduți, de Alejo Carpentier, și Suntem deja uitarea ce vom fi, de Hector Abad Faciolince, și o apariție nouă, Teatru, de Mario Vargas Llosa

Multe și diverse apariții fiction la Polirom: Ținutul mareelor, de Philippa Gregory, prima carte dintr-o serie nouă începută de autoarea britanică de romane istorice, o carte care pune în discție condiția femeii în secolul XVIII european, două volume Borges în colecția „Top 10 +”, Istoria eternității. Evaristo Carriego și Făuritorul. Ficțiuni. Memoria lui Shakespeare, și două romane în colecția de literatură română contemporană, „Fiction Ltd.”, Ieșirea din Pustie, de Eugen Uricaru și Clovnul, de Iulian Ciocan


Nonficțiune

Una dintre cele mai așteptate traduceri de nonficțiune de anul ăsta a fost Troia, de Stephen Fry, al treilea volum de mituri reinterpretate, după Mythos și Eroii. Cartea a apărut la Editura Trei, într-o ediție cartonată, și, tot acolo, au mai apărut în iulie un volum de popularizare a științei recomandat de Bill Gates, Cifrele nu mint. 71 de povești care ne ajută să înțelegem lumea modernă, de Vaclav Smil, și mai multe cărți de psihologie, Trauma nașterii. Semnificația ei pentru analiză, de Otto Rank (unul dintre cei mai de seamă psihanaliști), Niciodată nu e de ajuns. Neuroștiința și experiența dependenței, de Judith Grisel, Patologia normalității. Contribuții la știința omului, de Erich Fromm, dar și o nouă înfățișare (foarte originală) pentru seria de opere Sigmund Freud

Multe cărți noi și extrem de diverse și la Litera: în primul rând, versiunea adaptată pentru tinerii cititori a bestsellerului Povestea mea, de Michelle Obama, la cărți de istorie a mentalităților, precum Femei invizibile. Manipularea datelor într-o lume concepută pentru bărbați, de Caroline Criado Perez, un volum care își propune să demonstreze că jumătate din populație (cea feminină, adică) este sistematic ignorată în politicile sociale, tehnologice și guvernamentale, Istoria universală a prostiei, coord. de Jean-François Marmion, un volum în care 30 de istorici dezvăluie adevărul prostiei, din Neolitic până azi, sau Imperii islamice. 15 orașe care definesc o civilizație, de Justin Marozzi, „o istorie a civilizațiilor bogate ale islamului spusă prin intermediul celor mai importante orașe ale imperiilor islamice”.

La Publica o nouă carte de Adam Rutherford, Cum să combați un rasist. Istorie, știință, rasă și realitate, o carte care-și propune să demonteze „ideile perimate despre rasele umane, evidențiind ce poate și ce nu poate genetica modernă să ne spună despre diferențele dintre oameni”, și Modele de scalare. De la mic la mare, de la mare la inimaginabil și de la inimaginabil la posibil, de James Hunt, „un ghid care îndeamnă la gândire și care ne ajută să navigăm prin complexitatea surprinzătoare a unei ere a rețelelor, în care lucrurile care ne determină experiențele nu mai au nici greutate, nici mărime”, iar la Pilot Books, Manual de tenis, de Nick Bollettieri, „cel mai complet ghid de predare și învățare a tenisului, semnat de cel mai cunoscut antrenor din domeniu”.

La Polirom, un volum cel puțin amuzant, Despre băutură, de Charles Bukowski, o antologie care reunește cele mai reușite texte ale scriitorului american dedicate alcoolului, alături de două volume serioase despre lumea în care trăim și, mai cu seamă, impactul civilizației islamice asupra ei, Prada și Nomada. Din Islam în America, de Ayaan Hirsi Ali, autoare cunoscută pentru scrierile sale feministe și antiislamice, Necredincioasa și Eretica, ambele bestselleruri de cursă lungă. 

O nouă istorie a etern-fascinantei familii Borgia a apărut la Corint, Familia Borgia. Crime, nepotism, corupție, de Christopher Hibbert, și, tot aici, un nou volum în colecția „Corint Future”, Sfârșiturile lumii, de Peter Brannen, „o călătorie prin cele cinci extincții în masă suferite de Pământ” care „ne oferă posibilitatea de a întrezări viitorul care devine din ce în ce mai periculos”, și un volum care mi se pare extrem de simpatic, Vorbe la purtător în izmene pe călător. Despre cum folosești zicerile limbii române când ești departe și ți-e dor, de Ohara Donovetsky

Dragă, unde-s banii? Lecții de viață pentru echilibru și prosperitate, de Adrian Asoltanie, o carte de educație financiară pentru adulți, a apărut la Curtea Veche și, tot aici, Fițuici de parenting. Un ghid bazat pe date concrete, dovedite științific, pentru un parenting mai relaxat, de la naștere la grădiniță, de Emily Oster, Platon și un ornitorinc intră într-un bar… Să înțelegem filozofia prin glume, de Thomas Cathcart și Daniel Klein, Biblia vaginului. Separarea miturilor de medicină, de Jen Gunter

Alte apariții: Legile fundamentale ale imbecilității umane, de Carlo M. Cipolla, la Humanitas, Să nu apună soarele peste mânia noastră. Un psiholog clinician despre suferința umană, de Andrada Ilisan, la Ratio et revelatio, și Arta de a mânca puțin mai puțin, de Dominique Loreau, la Baroque Books&Arts. 


Cărți pentru copii

În iulie am găsit mai multe cărți pentru copii mai mari, cam de la 7 ani în sus zic eu, atât pentru ficțiune, cât și pentru nonficțiune. Cea de care sunt cea mai entuziasmată (cu atât mai mult cu cât mi se pare că nu e doar pentru copii) este Anatomia lui Kay. Un ghid complet (și total dezgustător) al corpului uman, de Adam Kay, cel mai simpatic și amuzant manual de anatomie (atât ca text, cât și ca ilustrații). Tot la nonficțiune, încă un volum de anatomie, Corpul uman pe dinauntru, de Cristina Junyent, apărut la Univers, și unul de chimie, Enciclopedia ilustrată a elementelor chimice. Chimia pe care nu o înveți la școală, de Jack Challoner

Și, pentru aceași vârstă, 3 romane recent apărute: două scrise de autori români în colecția „Polirom Junior”, Vlogger la 13 ani Sau buncărul cu bunătățuri trăsnite, de Dan Lungu, și Anisia și uneltele fermecate, de Cosmin Perța, și, la Humanitas Junior, Cazul doamnei stângace, de Nancy Springer, un nou volum din seria „Enigmele Enolei Holmes”. 

 

Cărți citite și recomandări 

Iulie a fost prolifică și în lecturi personale, au fost 6 cărți și un sfert în total: două cărți de autori români, două romane scrise de autoare asiatice, două cărți de nonficțiune și una abandonată (sfertul). 

Cărțile autorilor români au fost și cei care mi-au plăcut cel mai mult, este vorba despre volumul de proză scurtă Marile bucurii și marile tristeți, de Augustin Cupșa, recent reeditat în colecția de literatură română a Editurii Humanitas (și cu patru proze inedite față de cele din prima ediție) și noul roman al lui Florin Lăzărescu, Noaptea plec, noaptea mă-ntorc. Prozele scurte ale lui Augustin Cupșa au fost o descoperire surprinzătoare și extrem de plăcută, sunt genul de proze rotunde, autosuficiente, foarte bine construite, ale căror personaje și situații îți rămân în minte mult timp după citire. Scriitură foarte bună, cu numeroase detalii insolite și semnificative, fraze scurte care concentrează o atmosferă, o situație etc. Am citit câte una pe seară, mi-am propus să nu citesc mai multe tocmai pentru a lăsa povestirea să mă locuiască în voie. Romanul lui Florin Lăzărescu, pornit și el dintr-o proză scurtă din volumul mai vechi, și excelent scris, Întâmplări și personaje, surprinde extraordinar de bine defazajul imens între România oamenilor 60+, care nu-și mai regăsesc locul în societate, și lumea haotică și în continuă schimbare a tinerilor. Acțiunea se petrece pe parcursul unei zile, timp suficient pentru protagonist să schimbe de mai multe ori decorurile și atmosfera. 

Tot apropo de literatură română contemporană, vă spuneam luna trecută de apariția antologiei de proză scurtă Kiwi 2021: Sosiri/Plecări, pe care am început s-o citim la clubul de carte într-un experiment inedit, și anume, citim și discutăm în fiecare săptămână câte o proză nouă din volum. E o experiență inedită, diferită de clubul de carte pentru că postările sunt făcute pe rând de alți cititori și, având în vedere întinderea scurtă a prozelor, ne putem raporta mai atent la conținut și povestire. Undeva prin toamnă o să terminăm de citit volumul. 

Cele două romane citite sunt scrise de autoare asiatice, însă sunt cum nu se poate mai diferite. este vorba despre Kim Jiyeong, născută în 1982, de Cho Nam-joo, o poveste despre viața (aparent banală) a unei femei din Coreea de Sud, o lectură lejeră, deși deloc facilă, care scoate în evidență subiecte incomode precum grilele diferite de salarizare între femei și bărbați sau desconsiderarea femeii la locul de muncă (sunt mai susceptibile să-și ia concediu de maternitate, deci sunt o investiție mai puțin sigură pentru o firmă pe viitor). Cartea este interesantă întrucât prezintă amănunțit detalii legate de viața femeilor și bărbaților coreeni, de la alimentație, la obiceiuri maritale până la situații obișnuite la locul de muncă, și, fiind micuță, e perfectă pentru o lectură de seară sau de weekend când îți dorești o poveste închegată, care să-ți permită o evadare într-o lume complet diferită. 

Cel de-al doilea roman este cum nu se poate mai diferit, Cât aur ascund aceste coline, de C Pam Zhang, debutul unei scriitoare chineze, dar a cărui acțiune se petrece în Vestul Sălbatic american. Un fel de western poetic, ale cărui personaje nu sunt cowboy-ii din filmele americane, ci imigranții chinezi care au muncit în mine și în diferite alte industrii și care au ajuns pe tărâm american atrași, ca mulți alții, de acel miraj al Tărâmului Făgăduinței și al goanei după aur. A fost o carte pe care eu am apreciat-o mai mult cerebral decât emoțional, adică am putut recunoaște o scriitură bună, o construcție solidă a narațiunii, personaje interesante, deși, în același timp, povestea nu a reușit să mă miște și să fie pe placul meu. Însă a avut un fel de efect hipnotizant care m-a făcut să duc lectura la final. 

Cele două cărți de nonficțiune sunt o apariție mai veche, dar care se bucură în continuare de mare succes, așa că a fost reeditată în colecția Orion pe care v-am mai spus că o coordonez. Este vorba despre Cu ultima suflare, de Paul Kalanithi, memoir-ul unui doctor neurochirurg după ce a aflat că suferă de o boală incurabilă și extrem de gravă. Am citit cartea pentru a-i face revizia, așadar lectură de muncă, însă am descoperit în același timp și de ce are în continuare succes. Este o poveste emoționantă, într-adevăr, și are acel farmec al cărților scrise de medici, în care ți se deschide puțin ușa către o lume pe care o vezi, mai întodeauna, din perspectiva de pacient, cea a medicilor. De asemenea, cartea este presărată cu numeroase referințe literare, Kalanithi urmând înainte de Medicină facultatea de Engleză, ceea ce a avut darul să mi-o facă și mai simpatică, evident. 

Referitor la cea de-a doua carte de nonficțiune, încep prin a spune că nu credeam c-o să mai citesc vreodată vreo carte de Malcolm Gladwell (am citit una acum o mie de ani și mi s-a părut că autorul întinde pe 200 de pagini demonstrația unei idei pe care o face clară în câteva fraze la final, adică alege să scrie o carte în loc să scrie un eseu închegat de 10 pagini în care ar fi încăput aceleași idei). Cam asta e părerea mea despre Malcolm Gladwell, dar subiectul noului volum tradus la Publica, Mafia bombardierelor, mi s-a părut diferit de restul cărților sale și chiar incitant. Și cam așa a și fost. Este, în primul rând, o carte de istorie care îți dă o perspectivă inedită asupra războiului în general, și asupra celui de-Al Doilea Război Mondial, în particular. Perspectiva generală privește istoria mentalităților și te pune să te gândești la întrebarea: există vreo manieră prin care putem face războiul „mai uman”? E o întrebare paradoxală, întrucât a fi în război înseamnă, implicit, a omorî oameni, însă au existat oameni care s-au gândit la lucrul ăsta, iar perspectiva lor de război mai uman presupunea găsirea unor mijloace tehnologice care să permită o mai bună nimenire a obiectivelor de război (și nu a clădirilor de locuit și oamenilor nevinovați). Cu alte cuvinte, un război în care să fie uciși doar combatanții, cei care și-au asumat participarea la conflict, și obiectivele strategice, cele care, odată doborâte, ar scurta luptele între tabere. Perspectiva particulară este dată de faptul că volumul se concentrează mai cu seamă asupra luptelor din Pacific, acolo unde s-a dus un război cu totul diferit față de frontul european, adaugând astfel un plus de informație foarte contextuală și care te pune să regândești informații deja cunoscute din alte perspective. E posibil ca, pentru cititorii de istorie, să nu fie atât de multe de aflat din acest volum micuț, dar, dacă nu sunteți specialiști în acest subiect, s-ar putea să aflați lucruri noi și interesante. 

Cum ziceam, iulie a fost o lună de 6 cărți și-un sfert, iar acel sfert a fost dintr-un volum care mă așteptam să-mi placă mult, însă nu s-a întâmplat. Este vorba despre Citind Lolita în Teheran, de Azar Nafisi, o carte catalogată ca roman, dar care este, de fapt, un memoir despre supraviețuire în timpuri dificile prin intermediul lecturii. Nu mi-a plăcut însă, mai deloc, scriitura autoarei și stilul patetic al relatării. E o carte despre cărți, dar scrisă, parcă, din perspectiva unei profesoare de literatură care simte nevoia să te convingă de ceva, motiv pentru care pe mine m-a pierdut pe la pagina 150. Cred că e o carte foarte bună de citit în tinerețe, poate prin adolescență, sau potrivită pentru cititorii care nu au terminat studii filologice. Informațiile din ea sunt valoroase, doar că mie mi-au părut ușor școlărești și am abandonat-o (deși era cartea pentru club și nu prea fac d-astea) pentru că nu-mi spunea mai nimic nou. E voie să renunți din a citi cărți care nu-ți spun nimic nou (notă pentru cititorii care își fac probleme de conștiință dacă abandonează o carte). 

Să aveți un august răcoros (mă rog, cât se poate) și cu lecturi frumoase! 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Noutăți literare 6-12 iunie 2016

Noutăți editoriale și articole literare ale săptămânii 6-12 iunie.

„Legile frontierei”, de Javier Cercas (fragment în avanpremieră)

„Legile frontierei”, de Javier Cercas, a fost tradus din spaniolă de Cornelia Rădulescu și face parte din Colecţia „Raftul Denisei”, coordonată de Denisa Comănescu. Romanul va fi lansat sâmbătă, 23 mai, ora 17.30 la Salonul Internaţional de Carte Bookfest Ediţia a-X-a, la standul editurii Humanitas.

Noutăți literare 13-19 iulie

Noutăți editoriale și articole literare interesante din săptămâna 13-19 iulie 2015.

1 Comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Adriana 14-08-2021 21:08

    Lansata tot în iulie la editura Tritonic mai este și romanul O numărătoare inversă care cred ca merită atenția publicului.

    Raspunde