Cărți interesante ianuarie 2022

Cum ziceam în ultimul articol de anul trecut, 2022 a început cu prețuri mari la cărți: scumpirea hârtiei (din varii motive: de la creșterea consumului de ambalaje, la scumpirea materiilor prime folosite în fabricație) a adus alte dificultăți pieței de carte (atât pe plan național, cât și internațional). Deja se vede clar că avem prețuri mai mari la cărțile tipărite și vom continua să le avem așa. Se simte însă și un „vânt al schimbării” în bine, și anume mult optimism în ceea ce privește organizarea târgurilor de carte care se pare că se vor ține fizic anul ăsta. Deocamdată veștile au venit dinspre Londra și Bologna și, dacă totul va fi bine acolo, probabil că vom avea și noi târgul de carte din vară.

Cărți interesante ianuarie 2022

Ficțiune

Ficțiunea a început anul în forță la Grupul Editorial Trei. În colecția Anansi. World Fiction au apărut mai multe cărți contemporane, cum ar fi antologia Proiectul Decameronul. 29 de povestiri noi din pandemie, în care semnează autori precum Margaret Atwood, Tommy Orange, Edwidge Danticat, Colm Tóibín, Rachel Kushner sau David Mitchell, romanele În toate a fost frumusețe, de Manuel Vilas, considerat relevația literară a anului 2018 în Spania, și Numele celălalt. Septologie I-II, de Jon Fosse, un nou autor norvegian care explorează universul complex al subiectivității umane, dar și un roman clasic al modernității, Meteorii, de Michel Tournier, un roman care „i-a adus lui Tournier renumele de maestru al supranaturalului sordid”. Tot la Trei, mai avem și o nouă carte semnată de scriitoarea Camelia Cavadia, de data asta o antologie de povestiri intitulată Sufletul lumii, două romane polițiste - un nou volum din seria „Cormoran Strike”, de Robert Galbraith, Glasul sângelui, și unul din seria „Martin Servas”, de Bernard Minier, Noaptea, și două semnate de autori francezi, Eiffel, Nicolas d’Estienne d’Orves, un roman biografic ce a fost și ecranizat, și Crima contelui Neville, de Amélie Nothomb, „un nou roman surprinzător, cu ecouri din tragedia greacă”.

La Humanitas Fiction a apărut Violeta, cel mai recent volum semnat de populara scriitoare Isabel Allende (concomitent cu edițiile spaniolă și engleză), volumul de povestiri Lady Macbeth din Mtensk, de Nikolai Leskov, narațiuni ce „alcătuiesc portretul aceluiași personaj: omul rus al secolului al XIX-lea, cu «apetitul lui pentru cădere și înălțare», cu micile lui vanități și meschinării, cu gesturi grandioase și veleități niciodată împlinite”, și o reeditare din Yukio Mishima, Zăpada de primăvară.

Un clasic al literaturii science-fiction a fost reeditat la Editura Nemira, este vorba despre Valurile liniștesc vântul, de Arkadi și Boris Strugațki, și, tot aici, primul volum al unei noi serii semnată de Andrzej Sapkowski, Turnul nebunilor (Primul volum din „Trilogia Husită”), Sanatoriul, de Sarah Pearse, și Opt detectivi, de Alex Pavesi, toate în colecția „Armada”. Tot la aceeași editură, dar din cu totul altă categorie editorială, una mai feminină, două romane construite în jurul unor protagoniste, un roman istoric a cărui acțiune este plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Secretul fotografei franceze, de Natasha Lester, și o biografie romanțată, Frida Kahlo și culorile dragostei, de Caroline Bernard.

Abraxas, de Bogdan-Alexandru Stănescu, și Culorile despărțirii, de Bernhard Schlink, au apărut la Polirom, Eu plec, tu pleci, el/ ea pleacă, de Jenny Erpenbeck, roman nominalizat în 2018 la International Booker Prize, la Black Button Books, Dezumanizat, de Osamu Dazai, prezentat drept „al doilea cel mai bine vândut roman japonez din toate timpurile” și care „reunește temele recurente din viața autorului: suicidul, alienarea socială și depresia”, la Alice Books, iar la Litera o comedie romantică în mare vogă pe rețelele de socializare și în librăriile străine, Ipoteza iubirii, de Ali Hazelwood, și un nou volum de proză scurtă semnat de Doina Ruști, Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot. De asemenea, am descoperit mai multe romane interesante în colecțiile editurii Casa Cărții de Știință din Cluj, precum Zile din istoria liniștii, de Merethe Lindstrøm, Toți copiii tăi risipiți, de Beata Umubyeyi Mairesse, sau A cincea corabie, de Monika Kompanikova, toate din spații culturale foarte diferite și ale căror descrieri dau de înțeles că e ceva de explorat aici.

Închei cu două antologii de poezie apărute la Editura Cartier, în colecția „Cartier de colecție” (una dintre puținele colecții longevive de poezie în limba română), Cine nu e mângâiat nu există. Antologia generației 2000, de Anastasia Gavrilovici și Alexandru Cosmescu, și Zonă complice, de Mariana Codruț, poeme alese de Bogdan Crețu.

Nonficțiune

Ca de multe ori în ultimele luni, nonficțiunea are și mai multe cărți interesante. La câteva am lucrat și eu, așa că voi începe cu ele, dar doar le enumăr și o să le prezint puțin mai pe larg mai jos la „Cărți citite și recomandări”. Așadar, la Editura Nemira în colecția Orion au apărut două reeditări (ediții revizuite) ale unor volume mai vechi, Istoria lui Dumnezeu, de Karen Armstrong, și Despre scris. Autobiografia unui meșteșug, de Stephen King, dar și un volum aflat la prima ediție română, și anume autobiografia artistică a regizorului sudez Ingmar Bergman, Imagini. Viața mea în film, în colecția Yorick.

La Humanitas am descoperit două cărți serioase de știință, Rețelele de informație și misterul vieții, de Paul Davies, o carte despre natura și originea vieții scrisă de un fizician, și Ispita transcendenței. O critică a religiei și a paranormalului, de Paul Kurtz, o analiză a nevoii de credință a omenirii (prin prisma celor trei mari religii monoteiste - creștinismul, iudaismul și islamul), alături de un volum de dezvoltare personală O viață minunată. Cum să găsim un sens al existenței, de Frank Martela, care încearcă să răspundă la „câteva dintre cele mai mari teme și dileme filozofice ale vieții într-un context modern, accesibil”, și o carte de parenting pe care abia aștept s-o citesc, Spune-mi o poveste, te rooog! Ghid practic pentru părinții care cred în puterea cuvintelor, de Elaine Reese.

La Editura Litera au apărut două cărți de istorie modernă și contemporană semnate de istorici de referință: Arnhem. Bătălia podurilor, 1944, de Antony Beevor, și Amurgul democrației. Seducătoarea atracție a autoritarismului, de Anne Applebaum, dar un volum care acoperă o perioadă istorică mai largă, Visul imperial. Ascensiunea și căderea puterilor globale. 1400-2000, de John Darwin, precum și un volum de istorie antică semnat de Nigel Spivey care mi-a atras atenția încă de la copertă (câtă superficialitate, știu!), și anume Civilizația clasică, O istorie în zece capitole, și a cărui premisă este foarte promițătoare („Nigel Spivey explorează bazele și moștenirea Greciei și a Romei antice prin intermediul a nouă orașe reale din lumea clasică și al unuia imaginar. Călătoria sa începe la ruinele Troiei – unde istoria, mitul și arheologia fuzionează pentru a forma originile civilizației clasice – și se termină în magnificul oraș Constantinopol, scena amurgului îndelungat al Antichității.”). Tot pe raftul de istorie, la Editura Cartier au fost reeditate cărțile lui Eric Hobsbawm pe care-mi propun de ani de zile să le citesc: Era revoluției (1789-1848), Era imperiului (1875-1914), Era capitalului (1848-1875), Era extremelor. 0 istorie a secolului XX (1914-1991). Și tot aici vor apărea din nou două dintre cărțile medievistului și heraldistului Michel Pastoureau. Urmăresc cu interes și vă dau de știre.

La Polirom a apărut un nou volum de istoria culturii semnat de eseistul francez Jacques Attali, Istoriile mass-mediei. De la semnalele cu fum la rețelele de socializare și dincolo de ele (recomand precedenta apariție, Istoriile alimentației. Ce va să zică a mânca?), un altul de popularul Daniel Mendelsohn, Trei inele. O poveste despre exil, narațiune și destin (încă nu m-am încumetat la Cei dispăruți, dar O odisee mi-a plăcut mult), un foarte interesant volum de reportaje despre conflictele din lumea contemporană, Pe urmele celor fără nume, de Bernard-Henri Lévy, și, tot despre lumea contemporană, ceva de mare actualitate: Dependenți de mâncare. Alimentele, liberul-arbitru și cum ne exploatează adicțiile marile corporații alimentare, de Michael Moss. Și, tot legat de mâncare și obiceiuri alimentare, am mai găsit trei cărți, una de știință apărută la Publica, The Food Mood Connection. Un ghid esențial al alimentelor uimitoare care luptă cu depresia, anxietatea, OCD, ADHD și multe altele, de dr. Uma Naidoo, un nou volum semnat de cunoscuta nutriționistă Mihaela Bilic, Ingredientele care ne fac viața mai frumoasă, și o ediție nouă a unui volum de cultură gastronomică, Trei secole de gastronomie românească. De la muhalebiu și schembea la volovan și galantină, de Doina Popescu și Daniela Ulieriu.

Alte apariții: printre aparițiile notabile ale începutului de an s-a numărat și Doom 3. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române; două biografii feminine, Veronica Micle, o victimă a istoriei și Maria Tănase și iubirile ei controversate, de Dan-Silviu Boerescu; Curiozități medicale. Povești stranii despre artele tămăduitoare din Grecia și Roma Antică, de J.C. McKeown; și Curajul să-ți pese. Un apel la compasiune, de Christie Watson, „mărturia emoționantă a unei scriitoare îndrăgite care, în perioada pandemiei, alege să lucreze ca asistentă medicală”.

Cărți pentru copii

La Editura Nemi a apărut o nouă serie de cărți ilustrate cu un personaj super simpatic, cățelușul Kipper, Kipper și Noul prieten al lui Kipper, de Mick Inkpen, și două board-books din seria „Lama lama”, de Anna Dewdney, Noapte bună, Lama lama! și Bună dimineața, Lama lama!

Serii noi pentru copii mici și la Editura Gama în colecția „Cărțile lui bebe”, Primele poezii ale lui bebe și Primele cântecele ale lui bebe, la Humanitas Junior în colecția „Secretele fabulelor”: Iepurele și broasca-țestoasă, Cocoșul și vulpoiul, Lupul prefăcut păstor, Corbul și vulpea, Greierele și furnica, și la Litera Mică în colecția „Bebe învață”, cărți cu sunete de animale: Dinozauri, Animale de la fermă, Animale.

Alte apariții: Viermișor, de Julia Donaldson și Axel Scheffler, Ghici, ce e în România?, de Simona Epure, Ssst! Faceți liniște!, de Nicola Kinnear, Noapte bună din toate colțurile lumii. Basme și povești de adormit copiii și Vise plăcute! Povești de adormit copiii capricioși.

Cărți citite și recomandări

Ianuarie a fost o lună a lecturilor multe (și nu toate mărunte). Nu știu cum de s-a nimerit să citesc așa de mult, am fost și eu surprinsă când am tras linie și am recapitulat. Cum ziceam și mai sus, au fost câteva cărți pe care le-am citit „în interes de serviciu”, dar cu mare plăcere. La iau în ordine. Mai întâi o carte de istorie a religiilor, Istoria lui Dumnezeu, de Karen Armstrong (pe care, dacă e să fiu sinceră, am terminat-o la final de decembrie, dar am uitat s-o menționez în articolul precedent). Așa cum îi spune și titlul este o istorie a ideii de Dumnezeu așa cum s-a născut și transformat de-a lungul timpului în cadrul celor trei mari religii monoteiste numite „religiile Cărții”: iudaism, creștinism și islam. Este o cercetare foarte bine documentată și o foarte interesantă analiză comparativă. Personal, mi-ar fi plăcut să fie mai mult analitică, decât descriptivă, dar, chiar și așa, demersul științific al autoarei este de admirat. Cartea a mai apărut acum mai mult de 10 ani la editura Nemira, ediția de față este una revizuită (atât redactare nouă, cât și revizie de specialitate făcută de un referent istoric al religiilor).

Următoarele două cărți sunt două autobiografii artistice, ambele deosebit de interesante și frumoase: Despre scris. Autobiografia unui meșteșug, de Stephen King, un volum în parte memoir, parte curs de creative writing, recomandat atât cititorilor interesați de „bucătăria literară”, cât și, sau mai ales, scriitorilor aspiranți. Așa cum spune și titlul, King vorbește despre literatură și ca pasiune, dar și ca meșteșug și nu lasă nici o speranță celor care vor să se bazeze doar pe pasiune și inspirație: meseria de scriitor este, mai presus de orice, o meserie, iar rezultatele sunt, întotdeauna, pe măsura muncii pe care o depui. Iar dincolo de viață și literatură mai aveți ocazia să descoperiți și o carte amuzantă și relaxantă. Mie mi-a plăcut mult, recomand. Am pus un fragment pe blog, puteți verifica aici dacă vă place stilul și povestea.

Cea de-a doua autobiografie artistică este o apariție inedită în limba română, și anume Imagini. Viața mea în film, de Ingmar Bergman, un volum ce urmărește viața celebrului regizor suedez prin prisma filmelor sale și a felului în care acesta le vede, la rândul său, într-un fel de recapitulare de bătrânețe. Este un volum insolit, care mie îmi este foarte drag și care reflectă o viziune unică asupra artei, în general, și a filmului, în particular. Pentru ilustrare, puteți citi un fragment (cel despre filmul A șaptea pecete, de la care a pornit și pasiunea mea pentru opera lui) sau comunicatul de presă referitor la această carte și care conține un fel de testament artistic al lui Bergman („Pielea de șarpe”).

Pentru că am început cu cărțile de nonficțiune, continui tot cu ele. Am citit și mi-a plăcut extrem de mult volumul Mâine eram veșnic leu. O călătorie în lumea schizofreniei, de Arnhild Lauveng, o relatare extrem de personală și de dureroasă a experienței autoarei cu schizofrenia. Una dintre cele mai îngrozitoare boli psihice, experiența schizofreniei este atât dificil de redat, cât și dificil de înțeles (atât de bolnav, cât și de cei din jurul său). Acum psiholog clinician, Arnhild Lauveng relatează anii lungi de boală, dar și felul în care această boală a fost trăită de ea, de familia ei și de cei din jurul ei. Autoarea se înfățișează ca bolnav care vede lumea printr-o lentilă distorsionată de boală, dar reușește să redea și perspectiva cealaltă, a oamenilor din jurul său care nu o înțeleg și nu reușesc să o ajute, făcându-te să vezi cu alți ochi realitatea acestei boli triste. Cartea este scrisă dintr-o perspectivă umană, nu este un tratat de psihiatrie, iar scriitura este accesibilă și ușor de înțeles (deși cutremurătoare).

Pe scurt despre alte trei cărți de nonficțiune (scurte, de asemenea): Sensul tuturor lucrurilor, de Richard Feynman - o cărțulie ce adună trei prelegeri ale marelui fizician, cu multe idei mari și fascinante, dar mie mi s-a părut destul de greu de urmărit și de haotică. Am reținut idei disparate, dar nu o coerență a întregului. Mi-a plăcut mai mult de Feynman în Vă țineți de glume, domnule Feynman! (Sau era Ce-ți pasă ție de părerile altora?)

Dumnezeu explicat într-o cursă de taxi, de Paul Arden - pe care cred că am citit-o ca „antidot” ca să zic așa la Istoria lui Dumnezeu, de Karen Armstrong. Adică am contrabalansat profunzimea și documentarea lui Karen Armstrong, cu o broșurică (cum să-i spui altfel) care-și propune să rezume ireverențios secole de gândire religioasă. Simpatică broșurica, de altfel.

Ca un roman, de Daniel Pennac - o pledoarie frumoasă și emoționantă a cititului și artei lecturii (e o artă, da), în diferite ipostaze. E o carte greu de încadrat, un fel de odă adusă cititului, dar fără nimic bombastic, din contră: îndeamnă la apropierea de lectură fără reverențe și pretenții snoabe. Ca pură plăcere a actului de a citi. Așa cum și trebuie, de altfel. Cartea are și ilustrații semnate de Quentin Blake, nu am înțeles de ce. Pe de o parte, cred că eu asociez prea mult stilul lui Quentin Blake cu cărțlile pentru copii ale lui Roadl Dahl, dar, pe de alta, chiar nu mi s-a părut că avea nevoie de ilustrații. Dar sunt, evident, subiectivă, iar valoarea cărții stă în scriitură și poveste oricum.

În ce privește ficțiunea, am citit patru romane ușurele (de weekend, de vacanță, de relaxare): Billy Summers, de Stephen King, un roman de suspans (nimic horror aici, aviz celor care-l ocolesc pe King din cauza asta), cu multă acțiune, dar și ceva metaliteratură (îl iubesc pe King cu jocurile lui literare). Cuvântul e crimă, de Anthony Horowitz, tot un policier metaliterar (s-a întâmplat, nu le-am ales special), tot așa, de relaxare, mi-a adus aminte de seria „Cormoran Strike”, dar poate pentru că Londra este foarte prezentă în acțiunea propriu-zisă, altfel nu prea au nimic în comun. Anul meu cu Salinger, de Joanna Rakoff, care e, de fapt, un memoir, deși a apărut într-o colecție de ficțiune (motiv pentru care n-am scăpat pe tot parcursul lecturii de ideea că citesc un roman), și care relatează experiența autoarei de un an în cadrul unei prestigioase agenții literare americane, cea care gestiona drepturile operei celebrului J.D. Salinger. E o carte ușurică (a fost comparată, pe bună dreptate, cu Diavolul se îmbrară de la Prada și, la fel ca și aceasta, a avut parte și de o ecranizare, dar nu la fel de celebră), și care dezvăluie câteva dintre dedesubturile mai puțin romantice ale lumii literare. Ultima, dar nu cea din urmă, a fost volumul Dune. Romanul grafic (Cartea întâi) pe care l-am citit după ce am văzut filmul recent (care mi-a plăcut) și din dorința de a mă apropia din nou de universul Dune până mă încumet să recitesc primul volum și să le citesc pe următoarele din serie.